+sarut +in +zori

Luke Havergal

Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Unde braţele iederii, albe, flutură pe pereţi batiste ca un sol,
Şi aşteptă-acolo-n amurg, vei primi veşti curând.
Frunzele-ţi vor şopti despre ea, iar unele duse de vânt,
Cuvinte-n zbor, te vor lovi, te vor arde ca un pârjol;
Dar, du-te, şi dacă-asculţi, ea te va chema încetişor.
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal –
Luke Havergal.

Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Pentru a fisura noaptea din ochiul tău înnebunit;
Dar, unde beznele din vest se-adună rând pe rând,
Întunericul va pune capăt nopţii în curând:
Cu fiecare frunză care zboară, Domnul ni se dăruie, ucis –
Iar iadul nu se judecă în jumătăţi de paradis.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit –
Dinspre răsărit.

Am ieşit din mormânt să-ţi spun ce ai de făcut,
Să-alung de pe fruntea ta acea flacără, acel sărut

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Nani, nani, copilaş
Cu chip sfânt de îngeraş
Mama îţi cântă şi te-alintă
Obrăjorii ţii sărută.
Şi te-adoarme încetişor
Visele să-ţi fie flori.

Nani, nani, puişor
Îngeraşii viselor
Să îţi mângâie cu cap
Mătasea fină, cu drag
Să se roage pentru tine
Ca să-ţi fie numai bine.

Nani, nani, puişor
Te sărut pe ochişori
În locul celor cu dor
Plecaţi la muncă din zori.
Pentru noi ca să aducă
Pâinea zilelor de trudă.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Valeria Mahok (31 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de lună

Când luna se iveşte-n
al nopţii început,
un umăr ce luceşte
îmbie la sărut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlhar la drumul mare

I

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori,
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan;
Iar tâlharul la drumul mare venea călare –
Călare – călare –
Tâharul a venit călare şi-a oprit la vechiul han.

II

Pe cap purta tricorn francez, avea guler de dantelă sub bărbie,
Pantaloni fără-o încreţitură şi haină de catifea vişinie;
Cizmele-i lungi până la pulpe, croite din cea mai fină piele,
Sclipeau în noapte-împrăştiind mărgăritare ;
Pistolu-i era gravat cu mărgăritare,
Iar pe mânerul spadei luceau mărgăritare, sub cerul plin de stele.

III

[...] Citeşte tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, dalba amazoană...

Oare, cine vine-n goană
Cu pas rece şi-apăsat?
Iarna, dalba amazoană
Pe-un mustang înaripat.
Luna fuge cam fricoasă
Ascunzându-se în nori,
Iară, iarna-mpărăteasă,
Regat face până-n zori.
Cheamă ai săi argaţi la sfat
Ca porunca-i să se-audă,
Vântul, ceaţa, au plecat
Fiind deja pe-a sa feudă.
Viscolul soseşte-n trombă
Şi-o priveşte ca vrăjit,
Un sărut îi dă pe gambă,
Apoi, pleacă-nvârtejit.
Iarna mândră-n jur priveşte
Prin văzduhul scânteios,
Că porunca se-mlineşte,
Iar regatu-i fabulos.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!