+regina +maria

Cântul XXIII

Ca paserea-n frunzişul drag al ei,
prin noaptea care-ascunde-ntreaga zare
la cuib păzindu-şi puii golăşei,

spre-a-i tot vedea-n iubirea ei cea mare
şi hrană să le caute spre-a-i creşte,
şi dulce-aceast-amară trudă-i pare,

pe-un ram deschis ea timpul şi-l pândeşte
şi-aşteaptă soarele cu dor şi cată
ţintit spre nori că doară-doar' albeşte,

aşa şi doamna mea sta ridicată
şi-atent privind spre partea de lumină
în care Feb puţină grab-arată;

încât, de-atâta dor văzând-o plină,
eu fui asemeni celui ce,-aşteptând,
vrea şi-altceva şi-aşa, sperând, s-alină.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoii

I
... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfăşură, cu pământ se acopere.

Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeşnici mari,
E-ntinsă-n haine albe, cu faţa spre altar,
Logodnica lui Arald, stăpân peste avari;
Încet, adânc răsună cântările de clerici.

Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
Şi păru-i de-aur curge din raclă la pământ,
CĂzuţi în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist şi sfânt
Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt,
Iar faţa ei frumoasă ca varul este albă.

Şi lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege,
Scânteie desperarea în ochii-i crunţi de sânge,
Şi încâlcit e părul lui negru... gura-şi strânge;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţă

Iau poziţia bradului
sub o coroană oarecare.
Mă înscăunez singură
regina codrului.
Să-mi curgă clorofila prin vene
crestez cu-n ram năuc o rană,
explodez pentru albine
praful galben,
şi bat ţambaluri seara
cînd cad ghinde,
chemând
mistreţi
cu
colţi de aur
să-mi scrie strofe
mici
pe
trufe.

poezie de Maria Florea
Adăugat de vera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăul

Călăul e îmbrăcat elegant
cu haine cumpărate la Prada,
are degetele pătrate, dar curate,
îşi spală în fiecare seară unghiiile de sânge
cu periuţa de plastic albastră.

călăul are şi el tristeţile sale,
bunăoară când i s-a îmbolnăvit canarul
sau când i s-a spart ţeava din baie,
mai suferă pentru bătrâna lui mamă
care e paraplegică.

în rest toate bune, omoară cu dibăcie,
nimereşte perfect cu satârul
locul dintre vertreble 5 şi 6
în zona cervicală.
mai sunt, ce-i drept, şi întâmplări neplăcute:
Maria Antoaneta l-a călcat pe picior,
din greşeală,
când s-a urcat pe eşsafod

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curca

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Curcă, curculiţă,
Când ieşi pe uliţă,
Eşti o mândruliţă
Şi te plimbi agale,
De la deal spre vale.
În ogradă, încântătoare,
Tu eşti o regină mare.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albinele

Ziua-n coşuri cu polen,
Duc cu trudă-n stup iubire,
Este-al primăverii semn
Dus în zbor de păpădie.

Nesfârşit e lucrul lor...
Ierarhia lor e clară,
Ele-adună miere-n stup
Şi bondarii ştiu să doarmă.

Stupul o regină are –
Mare stareţă aleasă,
Cu alesele-ajutoare,
Ea are grijă de casă.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La balcic

unde sunt turcii?
unde sunt tătarii?
unde s-au înhumat cafenelele?
unde bat iaurtul bulgarii?
unde e regina maria
debarcaderul, grădina botanică, inima
ferecată-ntr-o amforă?
unde
e tonitza şi acuarelele? dar
cine sunt eu să împung
cu vârful creionului-minaret, ascuţit
de o briză puţin ceţoşată,
clipele
vieţile dumnealor
stelele?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România la Centenarul Marii Uniri: de la Regina Maria la regina Vasilica Dăncilă ‒ premier PSD-ist (pamflet)

Maria,-n vremea pribegiei,
A fost Regina României
Şi mamă a răniţilor,
Şi mama oropsiţilor.

A fost dintre aceia care,
Făcut-au România mare,
Stimată-n cele patru zări,
Pe continent şi peste mări.

Vasilca e, stimaţilor,
Regina agramaţilor;
A noastră limbă, o comoară,
O siluieşte, o omoară.

Ea-i mama impostorilor
Şi mama infractorilor.
Vasilca şi ai ei, vezi bine,
Fac România de ruşine.

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (1 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

REGINA MARIA (1875-1938), soţia regelui Ferdinand I al României, şi-a însoţit soţul în refugiu în Moldova, în timpul Primului Război [...] | Citeşte tot comentariul

Regina Maria şi-a lăsat inima românilor

Dintr-o casetă-albastră,
de mult lăsată-n dar,
răzbate-un ticăit
de ceas trecut prin jar...

E inima Măriei,
cea perlă de coroană,

Manole, ascultând-o,
pare-a-i vorbi o Ană!

Şiragu-i de bătăi,
cândva,-n Războiul Mare,
încununa un vultur,
încununa o zare.

Cu grijă de soldaţi, de oameni
necăjiţi,
în patru cămăruţe, pansat-a mulţi răniţi.

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (13 decembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă albă cu mama şi tata

Lama vibrândă a unui verde stilet,
Străpunge nervos şi năvalnic lumina,
Sângele alb se scurge, pe-o rază, încet,
Suspină şi plânge, amarnic, hermina...

Căţelul pământului, vai, latră la lună,
Izvoare de lapte clipocesc în albul eter,
Printre mestecenii albi, un cerb îmi adună,
Floarea Reginei Maria, din alb Lerui-Ler.

Îl văd pe Tata, febril, răsucind o ţigară,
Din tabachera-i strălucind în lumină,
Alături de el, ca o fantasmă solară,
E Mama, aievea, îndeajuns de senină.

Amândoi îmbrăcaţi în mantii bogate,
De-un alb delirant, îngeresc, de sulfină,
Vrăjit i-am spus Tatii: Salut, Majestate!,
Năuc, i-am spus Mamii: Servus, Regină!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!