Poezii despre rasarit de soare
Rezultate pentru +rasarit +de +soare în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Anul Nou pe-acest Pământ
Anul Nou pe-acest Pământ
Nu-i numai un mesager,
E speranță, e-un cuvânt
Binecuvântat, din cer.
E iubire și e scut,
Este vatră și-adăpost,
Viitor e și trecut
Și tot crez ne-a fost...
Este leagăn de dorinți
Săvârșit în noi,
Moștenit de la părinți,
Dintr-o vreme dinapoi.
De tradiții păstrătoare,
Cu urări de bine,
Dar adânc, născut din dor
Și din zările senine.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre urări
- poezii despre trecut
- poezii despre tradiții
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poema
Poema ce-o visez trăsare
De mult în sufletul deschis
Oricărui răsărit de soare
Și-oricărui început de vis.
Poema visului mă doare
Că nu se poate-n ac urzi,
Cum se urzește-n fir de floare
Pe o mătase-n zori de zi.
Poema o visez ș-o caut
În toate cărțile cu nume,
Ușoară ca un ghiers de flaut
Și numeroasă ca o lume.
Poema mi-o găsi culcată
Într-o copaie, din pridvorul
Colibei noastre, legănată,
Cântând o mierlă - cu piciorul.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre picioare, poezii despre flori, poezii despre dimineață, poezii despre cărți sau poezii despre Soare
O flacără de dans...
O flacără de dans cu ochi cuminți,
desculță, ca un răsărit de soare,
eu te-am iubit când ai știut să minți,
chiar te-am iubit mai mult ca pe o floare.
Pasul tău, plăcerea și tăcerea,
În visul nopții râvnitoare doamnă,
De dragul tău mângâiam durerea,
Și-n frunzele îngălbenite-n toamnă.
Eu iți dezmierd și pașii dacă trec,
Iar mi-ai lăsat tăcerea să mă doară,
În nopti târzii aș vrea să te petrec,
Să ne iubim la fel ca prima oară.
O viață voi rămâne vinovat,
Căci dragostea-mi plânge-n piept cu jale,
Din răni adânci mereu te-am dezgropat,
Și-n ultim ceas pe-a vieții mele cale.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Janto (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
Alternanța
Soarele și luna erau îndrăgostiți
Sau cel puțin așa spuneau,
Ei își șopteau doar vorbe dulci,
Dar nu se prea vedeau.
În goană, luna, după soare
Plângea, făcea doar nopți amare,
Căci astrul de la răsărit
Doar o mințea că-i e iubit.
Ea tot făcea pași către el,
Dar el păstra distanța
Și cât de mult înainta,
Nu-și ajungea speranța.
Luna știa că la amiază
Iubitul ei zace pe centru
Și se rotea încetișor,
Să nu-i observe mersul.
Dar soarele era șiret,
Știa ce se petrece
Și ca să pară el deștept,
Spunea că "timpul trece".
[...] Citește tot
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (28 martie 2018)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei, poezii despre inteligență, poezii despre dor sau poezii despre astre
Căruța
Mă plimb pe câmp cu căruța.
La ea sunt înhămați patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârșit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Și soarele nemișcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemișcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace și rămâne tot nemișcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mișcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruța aleargă, aleargă...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre sfârșit, poezii despre plimbare sau poezii despre negru
Latențele ce mor
În fiecare zi,
același ritm impus,
preexistent,
aceleași gări în care nu mai ajunge niciun tren,
când neștiute latențe palpită pretutindeni:
întrebări latente tremură în ochi și pe buze,
cântări latente înoată în ape tulburi,
drumuri latente așteaptă răbdătoare,
ascunse după ceața sau după întunericul privirii.
Cum fiecare fir de nisip ascunde-n el o perlă,
dar nu găsește drumul spre scoică
și zboară în vânt steril,
făcând doar dune,
nisipuri mișcătoare
sau castele de nisip,
așa și viața noastră merge pe-un drum bătătorit,
cu frici, cu mari neliniști
ce cresc în noi și cresc,
fără s-audă, să simtă, să știe
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perle, poezii despre nisip, poezii despre creștere, poezii despre întuneric, poezii despre înot, poezii despre zbor sau poezii despre vânt
Căpitanul optimist
Căpitanul de pe Mary Ann, un tip îndrăzneț și de gașcă,
Glumeț și fercheș, străbate oceanul de parcă-ar fi o ceașcă.
Habar n-are de navigație și se-abate de la curs câte o milă,
Dar spune," Nu contează, cât timp pot zâmbi și-i apă sub chilă."
Distrat, se-apropie de-o insulă și nava aproape eșuează
Dar el, fericit, " Well, bun voiaj, micile necazuri nu contează."
Nu vede norii negri de furtună și lălăie un cântec plin de voie bună.
"Cântând, matrozi, noi scurtăm drumul, luminați de soare și de lună!"
Vijelia l-a aruncat spre răsărit și vijelia l-a aruncat spre-apus;
Dar, în orice direcție ar fi călătorit, el era vesel și fericit nespus.
A pierdut drumul, dar nu și-a pierdut voioșia lui copilărească;
Spunea, " În coajă de râsete îi place navei să călătorească!"
Undeva pe oceanul larg, de necuprins, între poli și tropice
Și-astăzi mai lovesc acel suflet optimist furtunile feroce.
Habar n-are de navigație, "Cum n-am șanse și mă zbat degeaba?
Atât cât navighez pe partea cea de sus a mării, care-i treaba?"
poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre umor, poezii despre râs, poezii despre optimism, poezii despre ocean sau poezii despre nori
Ademenește-mă în destinul fără umbre...
Ia-mă de mână și arată-mi frumusețea vieții,
ține-mă strâns și fă-mă să înțeleg ce înseamnă a trăi;
oprește clipa, oprește timpu' ăsta nesuferit
care aleargă furibund de la o zi la alta prin trupul nopții!
Îl simt cum mă înfășoară în țărâna arvunită de mormânt,
iar minunea că exist îl tulbură peste măsură.
Aleargă cu tăvălugul peste mine și mă pătrunde nemilos,
dornic să mă sfâșie la fiecare atingere de clipă.
Anii lui îmi curg albiți pe tâmple, însă mai e vreme;
mai sunt atâtea zile nepurtate
și flori nemângâiate în splendoarea înălțimilor de mai
din care să ne facem așternutul,
apoi să ne iubim chiar și printr-o simplă atingere de mână,
străbătând tinerețea noastră
pân' la ultimul fior al vieții,
împreună...
M-am împărtășit la pieptul tău cu fereastra închisă
pentru că n-am văzut demult în oglinda ei
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista LitArt nr.11, noiembrie 2011. Publicație lunară de cultură, Tg. Mureș, sub egida Uniunii Scriitorilo (iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre înălțime, poezii despre zile sau poezii despre vârstă
Romanța unui nou răsărit al iubirii
În orizontul imaginar
Al vieții
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.
Din fiecare zi ce trece
Din nou se naște alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viața
cu fiecare rasarit de soare.
Îm apus de soare
Și-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,
Cerul e albastru
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre muzică sau poezii despre lumină
Dimineața
I
Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaș de virgină,
Dimineața
Toarnă din belșug lumină
Peste valea toată.
Și natura-n pripă deșteptată,
Parcă poartă pleoape amețite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.
Jos în vale,
Văl subțire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre văi, poezii despre somn, poezii despre virginitate, poezii despre trandafiri sau poezii despre sat
<< < Pagina 1 >