+orb +13

Regie

Gri de mare
galben de spin
alb de sare
verde de vin
floare de panică
orb de lună
picurând împreună
din portocala mecanică

poezie de Nina Cassian din De îndurare (1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbi

Casa aceasta e oarbă,
Copacul de colo e orb,
E orb trecătorul şi oarbă
E luna, în cercul ei orb.

Inima, o cârtiţă oarbă
În clocotul trupului orb,
Lumina, lumina e oarbă
Şi orbi sunt ochii pământului orb.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul plumbului (1)

Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur eşti singur este singur
numai Dumnezeul toamnei e orb

Septembrie ca o şampanie se agită
toţi copacii au la gât parcă felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul şi moartea dispare

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hieroglifa

Ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul
atunci când există înţeles.

Şi ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,-
şi surd, ce singurătate
in toiul cântecului.

Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
o, singurătate a singurătăţii!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negare

Hei! El este de asemenea orb,
Creatorul zbătându-se pentru ansamblul lui armonios,
Respingând piesele intermediare,
Ororile şi prefăcătoriile, şi nedreptăţile;
Neputinciosul stăpân al tuturor forţelor,
Confuzul idealist copleşit
De-un persistent elan.

De aceea îndurăm vieţi scurte,
Simetriile evanescente
Croite de degetele meticulosului olar

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pont du Carousel

Omul cel orb ce stă pe-o punte,
sur ca o piatră de hotar fără de nume,
el poate este doar un fapt, anume
din depărtări spre stele să le-nfrunte
adâncul lin, tăcut centru de constelaţii
căci totu-n juru-i prins de oscilaţii.

Neprihănitul este el care stă drept
la încâlcite drumuri pus să steie;
intrarea-ntunecată să încheie
neserioasei lumi, Preaînţelept.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare

In gradina moartă
Am sărit aseară, peste zidul mort -
Pasul meu, încet, se oprea în loc, -
Conştient de soartă, de durere orb,
In gradina moartă
A sosit un mort.

Se uita-n gradina moartă
Luna albă, moartă -
Plumb - corpul meu căzu
Pe banca de piatră.

Se-auzea de-afară
Viaţa proletară -
Numai umbra mea dupa zidul mort,
- Pentru totdeauna, mai plângea in noapte...
In gradina moartă
A sosit un mort.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe în tăcere

Vorbim de tăcere,
În abis de zgomot.
Păstrată cu putere,
De sunet mut de clopot.

Eterna linişte aprinsă,
De falnice note de cristal,
Pe mal de râuri stă întinsă,
Prin văi ascunse după deal.

Ce linişte ascunde timpul,
În sunet orb de primăvară,
Se schimbă lin şi anotimpul,
Privesc iar, ca prima oară.

Ascultă-n linişte, tăcerea,
E sublimă-n prag de seară,
Se aşterne dulce precum mierea,
Dar astăzi e atât de rară.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 mai 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant

Astupă fluierul, vioara
Opreşte-o să mai sune.
Vreau s-amuţească tot ce cîntă,
Flaute, naiuri, orgi şi strune.

Vreau să adoarmă toate,
Să nu răzbată nici- o şoaptă.
Să văd că viaţă-i spînzurată
Într-un albastru fund de noapte.

Tăceţi copaci, tăceţi fîntîni,
Ca şi cum viaţa n-a-nceput,
Pămîntul nostru să ramîie
În cer şi soare, orb şi mut.

Căci ar ajunge o silabă
Rostită nu pot şti de cine,
Ca să se prăbuşească iarăş
Tăcerea veche peste mine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Tinereţea,
nu-i o vîrstă sau o perioadă.
E un sentiment.
Atît de evident
într-o privire fericită.
Însă... are şi el un sfîrşit,
de speranţă-i ferit!
Dar cînd şi ea moare!!
Totul te doare...
Te doare bătrîneţea
ce ţi-a înghiţit tinereţea.
Sufletul ţi-a murit la douăzeci.
Trupul la şaptezeci.
Speranţa odata cu sufletul,
şi nu mai auzi urletul!!
Eşti orb şi surdomut.
Oare ce n-ai făcut?
Să păstrezi în viaţă...
Această salvatoare-a tinereţii -
-Speranţă!

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!