Vorbe în tăcere

Vorbim de tăcere,
În abis de zgomot.
Păstrată cu putere,
De sunet mut de clopot.

Eterna linişte aprinsă,
De falnice note de cristal,
Pe mal de râuri stă întinsă,
Prin văi ascunse după deal.

Ce linişte ascunde timpul,
În sunet orb de primăvară,
Se schimbă lin şi anotimpul,
Privesc iar, ca prima oară.

Ascultă-n linişte, tăcerea,
E sublimă-n prag de seară,
Se aşterne dulce precum mierea,
Dar astăzi e atât de rară.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 mai 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oţel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenţei, reaşezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât şi tristeţe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conştientă de melodia pe care dansează. Nimeni şi nimic nu poate stopa acest mecanism existenţial. Chiar dacă omul se împotriveşte, Liniştea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniştea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Linişte provine orice sunet, în Linişte se întoarce orice sunet.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunet de chitară

Linişte şi pace
Tristeţea pătrunde
Toată lumea tace
Fericirea se ascunde
Într-un colţ, ascuns
Cântă şi tresară
Un zgomot nespus
Un sunet de chitară.
Plăcut auzului, dar
Se aude încet
Se aude clar
Un sunet inocent.

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nu înseamnă tăcere. Tăcerea este cuprinsă în Linişte sau tăcerea poate deveni Linişte. În clipele de tăcere, încă mai pot exista războaie interioare - aceasta nu este Linişte, căci nicio urmă de război nu poate exista în Împărăţia Liniştii. Tăcerea poate ascunde un vulcan interior, care poate erupe oricând şi la exterior. Tocmai de aceea este necesară această conştientizare: tăcerea are potenţialul de a deveni Linişte, însă, atâta timp cât încă mai există zgomot interior (conflict interior), tăcerea nu se poate integra în Linişte, căci, în Tărâmul Liniştii, tot ceea ce nu este Linişte nu îşi poate susţine existenţa. Prin conştientizarea şi acceptarea Liniştii de dinaintea zgomotului, conflictul îşi pierde din forţa de existenţă, iar astfel are loc transcenderea zgomotului şi eliberarea de sub efectul războiului interior. Această eliberare poate veni în mod spontan, dacă privirea este păstrată constant asupra fundalului în care se întâmplă ceea ce se întâmplă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea apare când îţi este luat ceva ce tu crezi că ai, însă... nu ai nimic, pentru că nu eşti un sac în care să pui conţinut - eşti Însăşi Viaţa care se exprimă prin conţinut. Ataşarea de o formă a conţinutului, atrage suferinţa, pentru că orice formă se naşte, se schimbă şi se dizolvă. Orice sunet răsare din Oceanul de Linişte, călătoreşte la suprafaţa Oceanului de Linişte, după care se întoarce în Oceanul de Linişte. La naştere, forma este tăcută; pe parcursul vieţii, forma vorbeşte limbajul sunetului, iar la dizolvarea formei, se aşterne iarăşi tăcerea, care anunţă Liniştea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercarea de a crea Linişte, produce şi mai mult zgomot, pentru că Liniştea nu poate fi creată. Liniştea există deja, liberă de orice formă de sunet sau de zgomot. Dacă încerci să creezi Linişte, astupi realitatea cu o dorinţă şi creezi rezistenţă la ceea ce este, iar această rezistenţă determină apariţia blocajelor sonore, din simplul motiv că opunerea la ceea ce este, te face prizonierul realităţii asupra căreia acţionezi cu rezistenţă. În clipele de zgomot, lupta contra zgomotului nu este calea către Linişte, pentru că elementul pe care îl condamni, prosperă în realitatea ta, din simplul motiv că energia pe care tu o investeşti în lupta contra lui, reprezintă o hrană pentru el. Ceea ce condamni îşi va mări ponderea prezenţei în realitatea ta, deoarece chiar tu alimentezi energetic această prezenţă. Prin lupta împotriva zgomotului, devii una cu lupta şi devii prizonier în captivitatea zgomotului, întrucât la Linişte nu se ajunge prin război. La Linişte se ajunge prin Sine. Adică, prin Linişte. Deci, nu poţi ajunge la Linişte prin zgomot, ci prin Linişte.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul s-a născut orb

deşertul s-a născut
orb
traversând imaginea
un sunet a încremenit
o linişte pusă în libertate
şi ecoul ei
- penumbră de sunet -

un sunet a descompus imaginea

fără a vedea ca văd

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă atenţia este ancorată în Linişte, sunetul nu este neglijat. Dimpotrivă. Orice sunet devine mai clar când este ascultat din Linişte; orice sunet este onorat când este ascultat din Linişte; orice sunet este celebrat când este ascultat din Linişte. Şi toate formele sunt sunete, pentru că, în lumea formelor, primul nivel de existenţă este chiar unda-sunetul-vibraţia. Aşadar, cel ce cunoaşte Liniştea cunoaşte şi sunetul, însă această cunoaştere nu este mentală - pentru că mintea relativă nu poate descărca informaţii absolute. Cunoaşterea Liniştii nu este analitică, deoarece Liniştea nu poate fi nici explicată, nici înţeleasă, întrucât Liniştea nu este un concept. Tocmai de aceea, dacă vorbeşti despre Linişte ca fiind un concept, înseamnă că te-ai îndepărtat de la Linişte. Liniştea nu poate fi vorbită, dar se poate vorbi despre Linişte. Cuvintele pot arăta către Ea, dar nu o pot cuprinde. Şi tu citeşti acum despre Linişte, însă nu cuvintele te conectează la Linişte, ci spaţiile dintre cuvinte, spaţiile dintre rânduri, spaţiile dintre litere. Tocmai de aceea, cel care aleargă după informaţii despre Linişte nu va găsi Liniştea în direcţia aceasta.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci Liniştea sălăşluieşte şi în adâncul zgomotului şi numai prin Întoarcerea la Linişte poţi cunoaşte cu adevărat zgomotul. Acolo unde este Linişte, este acceptare, compasiune şi blândeţe, pentru că, în Linişte, orice sunet îşi arată adevăratul chip. Doar în Linişte poţi cunoaşte cu adevărat, căci doar în Linişte poţi auzi totul, iar dacă auzul nu îţi este influenţat de aspectele relative ale sunetului, sunetul îşi dezvăluie toate tainele şi se dezbracă de orice aparenţă fictivă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reînviere

Este adevărat că, după moarte, într-o zi
Vom fi treziţi de un înfricoşător sunet de trompete?
Iartă-mă, Doamne, dar eu mă consolez cu gândul
că trezirea şi învierea noastră, a celor morţi,
vor fi fi vestite de cântecul unui cocoş.
După asta vom mai aromi un pic...
Prima care se va scula va fi Mama... O vom auzi
aprinzând în linişte focul,
punând în linişte ceainicul pe plită
şi ridicând cu blândeţe ibricul de pe policioară.
Iar noi vom fi din nou acasă.

poezie de Vladimir Holan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Linişte, ceea ce oferi este Fiire, însă după ce ai oferit Fiire, nu vorbi despre ceea ce ai oferit, deoarece faci zgomot. Totul vine de la Sine, fără a fi necesar să adaugi ceva, pentru că, practic, nu poţi adăuga nimic Liniştii, deoarece tot ceea ce adaugi deasupra Liniştii, este o formă de sunet, care te va separa de Linişte. Niciun sunet nu are potenţialul de a vorbi limbajul Liniştii, la fel cum niciun cuvânt nu poate să vorbească limbajul tăcerii. Însă, dacă nu poţi vorbi prin tăcere, cu greu o vei face prin cuvinte, căci tot ceea ce vrei să transmiţi nu se află în cuvinte, ci în spaţiul dintre cuvinte, care modelează forma şi ordinea cuvintelor. Niciun învăţător nu predă informaţii, ci cunoaştere, iar dacă învăţăceii ascultă cunoaşterea în Linişte, cunoaşterea devine înţelepciune. Spaţiul sacru al Liniştii se poate vedea şi în privirea celui care nu face risipă de cuvinte, pentru că omul care păstrează măsura, nu îşi va consuma firea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

într-un oraş bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e linişte
prea multă linişte
nu-mi dă pace
şi tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se loveşte de imensitatea cerului
şi tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
paşii erau prea tăcuţi
stăm şi tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
păşesc pe aleile tăcute ale vieţii
mă izbesc de tăcerea gândurilor
tac în cuvinte nerostite
liniştea curge agale, în tăcere
mi-s ochi atât de obosiţi
de trăit în tăcere
e sufletul gol, umplut cu noroi
să tacă, vorbea prea mult
astăzi, amara tăcere
s-a aşternut peste oraş
şi tace...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte, e pace, e Dumnezeu

E linişte, e pace, e linişte deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcaţi de stele copacii din grădină
E linişte, e pace, e noapte, e târziu

Simt cum se-ngână şoapte şi foşnete bizare
în aşternutul rece rămas pe canapea
E linişte, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheaţă-n ea

Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Şi lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E linişte, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă şi mă ning

Mi-e amorţită mâna şi pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopţii lovind cu valuri mici
În neştiute ţărmuri pierdute printre vise
E linişte, e pace, e Dumnezeu aici

poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea de suflet

Timpul
pare că s-a oprit
acelaşi ticăit asurzitor a aţipit
gândurile stau nemişcate
dorinţele se odihnesc
pe muchia dintre vis si realitate
iar tăcerea a pus stăpânire
pe noaptea trupului meu

linişte
asurzitoare linişte
aşternută peste simfonia cuvintelor
chinuitoare tăcere
a gândurilor netrăite
lasă dorinţele să zboare
să ticaie la nesfârşit
ceasul cuvintelor nerostite
iar sentimentele să învârtă
pentru totdeauna
limbile ceasornicului amorţit...

poezie de Danu Florentina
Adăugat de Stoie Iulian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea Liniştii poate fi auzită doar în Linişte, pentru că orice sunet are pretenţia de a fi interpretat - iar dacă interpretezi sunetele, devii una cu sunetele şi nu te poţi scufunda în Linişte. Pentru că, întotdeauna, devii Una cu ceea ce urmezi. Aşadar, sunetul de-l vei urma, vei călători în aparenţele peisajului şi nu vei putea zări fundalul în care există peisajul. Liniştea este prezentă dincolo de sunet, în dimensiunea fără dimensiuni, în care se naşte sunetul. Concentrarea pe sunet oferă o percepţie de suprafaţă, care împiedică o conexiune conştientă cu profunzimea realităţii - iar dacă pierzi contactul cu Liniştea, pierzi contactul cu Tine. Nu cu persoana ta, ci cu Ceea Ce Susţine Persoana Ta.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de sunet, este Linişte, care slujeşte prezenţa sunetului, de multe ori, fără ca sunetul să ştie că este slujit. Aceasta este virtutea Liniştii! Oceanul Liniştii poate fi ascultat (şi) în privirea sunetului devenit conştient de Sine, căci odată ce sunetul se întoarce Acasă, prezenţa sa devine o melodie a Liniştii. La întâlnirea cu o formă de sunet - cu o manifestare - privirea determină relaţia cu respectivul sunet. De locul din care priveşti sunetul, depinde experienţa pe care o vei avea cu el. A privi dincolo de sunet... A privi existenţa sunetului şi a conştientiza Liniştea din care provine... A privi fără a analiza... A privi şi a te contopi cu ceea ce era sunetul, înainte să devină sunet. Aceasta este o poartă către Linişte, iar Liniştea este o poartă către Tine, căci Tu şi Liniştea sunteţi Una şi Aceeaşi.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană de taftan

Copiii noştri parcă-s amănunte
Sub timpul ce întârzie pe frunte.
Adulmecând apusul, norii tac,
Tăcerea în fâşii acum desfac.

Ce linişte, ce linişte deplină
Îmi schilodeşte sânul fără vină!
Ce linişte, ce linişte hapsână
Îmi mângâie obrazul într-o rână...

Te-aveam de undeva ca pe o boală
Eterna mea pedeapsă capitală
Cu tine-am scrijelit un cimitir
În care ne ascundem în delir.

Ne fugărim. Copilă, nu ştiu cum
Să mă apăs pe marginea de fum.
Te pierd ca pe-o icoană de taftan
Cu zgură, dintr-un alb Leviatan.

Copiii noştri mor ca seceraţi
Şi-apoi ne mor surori, ne mor şi fraţi,
Dar numai moartea nu vrea să ne moară.
Ajută-mă, cu mâinile pe sfoară.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem nevoie să-L aflăm pe Dumnezeu, dar El nu poate fi găsit în zgomot şi neastâmpăr. Observăm cum natura, copacii, florile, iarba, cresc în linişte; uită-te la stele, lună şi soare cum se mişcă în linişte... Avem nevoie de linişte pentru a fi capabili să atingem suflete.

citat din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

Se-aude peste munţi un strigăt,
E puternic şi profund.
El sparge-n mii, un singur lacăt,
Se văd urme pe pământ.

Privesc la mine... la tine,
Ceva ne luminează...
În rău... în bine?!...
Sigur nu e soarele-n amiază!

Totul pare transformat,
Dar nu e doar de primăvară.
Mă simt liber, apărat,
Totuşi nu e prima oară.

Îmi caut răspunsuri,
Netezesc cuvinte.
Parcurg întinsuri,
Prin libere morminte.

E parfum de înviere,
Ce atinge orice simţ.
Cristos e viu, plin de putere,
Iadul e de-acum învins.

Pământul se transformă,
În straie de lumină,
Pe Cristos cel viu adoră,
Ne-a scăpat de orice vină.

Acum e sărbătoare,
Dar oameni sunt puţini,
Cristos e viu şi nu mai moare,
De-nviere suntem plini.

Vorbim, o spunem la vecini..
Dar credem cu adevărat?!
Avem în înviere rădăcini?!
Sau aşa am învăţat...

Atât am vrut să-ţi spun,
Cristos a înviat!
Să fii mereu un om mai bun,
Lipsit de vrajbă şi păcat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (17 aprilie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul influenţează starea de spirit, însă Liniştea susţine existenţa Spiritului. O privire mai profundă asupra peisajului existenţial scoate la iveală prezenţa tăcută şi smerită a Liniştii. Deşi este cea mai cuprinzătoare Prezenţă, fiind Infinită - fiind Infinitul în Sine -, Liniştea se lipseşte de cerinţe şi nu caută recunoaştere din partea sunetului. Iar această lipsă de ataşament faţă de ceea ce nu este Linişte, o face liberă de dorinţe şi nevoi, iar această libertate îi permite să fie Eternă, fiind Eternitatea în Sine. Nu se contrazice cu nimeni, pentru că nu pretinde să aibă dreptate. Nu se întrece cu nimeni, pentru că nu pretinde să conducă. Fără râvne şi pretenţii. Libertate totală. Acesta este exemplul pe care Liniştea îl oferă sunetului; aceasta este chemarea Liniştii. Prin prezenţa Sa, Liniştea transformă zgomotul în sunet, deoarece Liniştea oferă spaţiul necesar în care zgomotul se poate reaşeza, pentru a reveni la starea de sunet. Zgomotul este sunet distorsionat - sunet lipsit de conştientă de Sine, iar prin "infuzia" cu Linişte, are loc o expandare a conştiinţei în existenţa zgomotului, căci acolo unde este spaţiu, nu este presiune şi unde nu există presiune, există Linişte.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este foarte simplu şi deosebit de practic: fiecare formă de existenţă, la nivelul său de bază, e un sunet. Omul este un buchet de unde (vibraţii), aşezate într-o ordine specifică. Spre exemplu, gândul este un buchet de unde, aşezate sub forma unui gând. Aşadar, orice formă este o comunitate de unde (sunete), care călătoresc în aceeaşi direcţie. Sunetul provine din Linişte. Când o formă de sunet îşi aminteşte de Liniştea din care provine, acel sunet transcende forma şi se conectează conştient la Esenţa sa, trăind în continuare în lumea formelor, dar prin intermediul Esenţei, - trăind în lumea sunetului, prin intermediul Liniştii. Aceasta este eliberarea de suferinţă şi iluzie. O conectare conştientă, constată, la Oceanul de Linişte din care răsare orice formă de sunet, elimină urmele de confuzie formate în urma identificării totale cu agitaţia lumii create.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!