Poezii despre oameni falsi
Rezultate pentru +oameni +falsi în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Poruncile paradoxale
Oamenii sunt adesea ilogici, iraționali și egoiști.
Iubește-i, oricum.
Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism și intenții ascunse.
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poți câștiga prieteni falși și dușmani adevărați.
Caută succesul, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine.
Fă binele, oricum.
Onestitatea și sinceritatea te fac vulnerabil.
Fii onest și sincer, oricum.
Marii bărbați și marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâți de bărbați mărunți și femei mărunte cu minți mărunte.
Gândește în stil mare, oricum.
Oamenii îi favorizează pe perdanți, dar îi urmează numai pe învingători.
Luptă pentru câțiva perdanți, oricum.
[...] Citește tot
poezie de Kent M. Keith (1968)
Adăugat de Chitic Lenuta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre succes
- poezii despre sinceritate
- poezii despre ajutor
- poezii despre viitor
- poezii despre victorie
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre prietenie falsă
Porunci paradoxale
Oamenii sunt lipsiți de logica și de recunoștiță, și sunt egoiști.
Oricum, iubește-i.
Dacă le faci bine, te vor acuza de egoiste motive ulterioare.
Oricum, săvârșește fapte bune.
Dacă ai succes, te vei pricopsi cu falși prieteni și cu dușmani adevărați.
Oricum, continuă să lupți pentru succes.
Binele pe care îl faci astăzi, mâine va fi uitat.
Oricum, fă bine.
Onestitatea și franchețea te fac vulnerabil.
Oricum, fii deschis și onest.
Oamenii cu idei mari pot fi uciși de oameni cu minți mici.
Oricum, dacă tot e să gândești, gandește în stil mare.
Oamenii profită de fraieri, dar urmează întotdeauna învingătorii.
Oricum, bate-te și pentru câțiva fraieri.
[...] Citește tot
poezie de Kent M. Keith (1968), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul
Alergăm toată viața după frumos,
Îl atingem și apoi dispare.
Reapare în mod miraculos,
Cum l-am putea păstra tot timpul când distanțele ne despart,
Iar oameni falși ne împiedică să-l atingem odată, și încă odată.
Dincolo de tristețea provocată de viață,
Pășim demn pe cărările vieții,
Având în față încă o dată Frumosul.
poezie de Adrian Ibiș din Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre frumusețe sau poezii despre tristețe
Pentru prietenia ta, omule...
.. în trecerea timpului, cu toții am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
și buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poți să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginți încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alții așa
cum sunt, buni sau răi, cuminți-necuminți, amicii adevărați valorând mai mult decât frații
așezați printre aceia falși și prefăcuți care te-nconjoară ca umbra atât cât în viața ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poți avea prieteni buni, căutând tu însuți
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile și
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiți de rușine... o mână ce-ți șterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ți văd calitățile, știindu-ți toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ți lua apărarea, căutând
pentru tine dreptățile, e prietenul tău bun, omule, în toate dățile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viață s-ai un prieten, doi, și mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmășie, deficitară-n a crede,
toți întâlnind pe cărări și hoți de suflete care mușcă și fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poți trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni și că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prieteni și dușmani
- poezii despre dușmănie
- poezii despre greșeli
- poezii despre zile
- poezii despre tăcere
- poezii despre tragedie
- poezii despre sărăcie
- poezii despre singurătate
- poezii despre râs
Stejarul
Lungi nopți învolburate,
Cerneau tristeți prelungi,
Falși iubitori de țară,
Rosteau discursuri lungi.
Din glas de cucuvea
Curgeau, cuvintele dulcege,
Ce ascundeau minciuna,
Spre cine îi alege.
O nouă dimineață,
Ca după 4 ani,
Se naște de sub ceață
Pe oameni și pe bani.
Încet, pastorul nostru,
Își dezvelește fața,
Noi iar vom urca dealul
De mână cu speranța.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre minciună, poezii despre inimă, poezii despre dimineață sau poezii despre cuvinte
Prea târziu
nu știam
dacă noi adusesem ploile
țipătul albastru-cu-sânge al pământului
orbecăind dintr-un orfelinat în celălalt
(re)fluxul nu mai respecta
nicio lege științifică...
nici măcar poetică
sufletele noastre se ștergeau
asemenea literelor inundate
păsări se agățau de cuvinte
într-o șubredă intuiție
a conceptului de ʽsalvareʼ
nu știam dacă din lut... dacă din ape...?!
ambulanțe își purtau albul... indeterminarea
mersul de la un capăt la același... al materiei secundare
în fapt destinul ca un suicid
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre știință, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre salvare, poezii despre păsări, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre plâns
Printre demoni
îmi este sufletul de jale plin
suspin, suspin și plâng în al meu chin
tăceri pe trotuare amputate de gânduri
pe jos o mască sfâșiată de câini
pe maidanul unei vieți de doi bani
au căzut brațele ceasului
nimeni nu trece
nimeni nu strigă
toți aplaudă marasmul cotidian în care zac
doar amurgul plânge
făclia a uitat să mai ardă
stelele cad
una, apoi alta
cui îi pasă
vântul cântă haotic în cimitirul lumii
aș vrea să plec
să plec departe
aici măști, doar triste măști
oameni umili, oameni docili
oameni cu frica de adevar, trec nepăsători
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre măști, poezii despre moarte, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Copil sărman
Copil sărman, cu ochii triști și goi,
De ce-ți întorci privirea de la noi?!
Ți-e sufletul de lacrimi plin, rănit
Te-ntrebi de ce sau unde ai greșit,
De ce părinții tăi te-au părăsit,
Și singur ai trecut peste orori...
Te uiți spre cer și speri, plângi iar și iar,
Domnul ți-a dat iertare, dar și har.
Te-ai depărtat, oh, ființă-nstrăinată,
Copil fără noroc și fără soartă.
Și te întrebi, te-ntrebi necontenit,
Cu ce-ai greșit de nu ai fost iubit.
De ce e-n suflet astăzi răutate?!
Mame fără de suflet, blestemate,
De ce-și aruncă sufletele-n ghenă
Mame cu chip de om și suflet de hienă?
Mame ce, (oare?), nasc copii,
Și-i lasă, fără drept, ai nimănui...
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre iubire, poezii despre mamă, poezii despre îngeri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spune-mi cu cine trăiești, ca să-ți spun cine ești
Când stai cu hoți, înveți să furi,
Iar cu birjari, înveți să-njuri,
Cu cei nedrepți ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepți ‒ să fii om drept.
Cu-nșelători, înveți să-nșeli,
Cu scornitori, înveți scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.
Cu mincinoși, înveți să minți,
Să fii cuminte ‒ cu cuminți,
Cu cei scrântiți ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiți ‒ să fii tâmpit;
Cu tupeiști ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre zgârcenie, poezii despre vorbire, poezii despre scepticism, poezii despre sarcasm, poezii despre răsfăț, poezii despre încăpățânare, poezii despre voce sau poezii despre virginitate
Articole culturale referitoare la oameni falsi
- Chris Abani: Umanitate
- Kent Larson: Proiecte excepționale pentru a găzdui mai mulți oameni în fiecare oraș
- Abigail Marsh: De ce unii oameni sunt mai altruiști decât alții
- Helen Fisher: Creierul îndrăgosti?ilor
- David Kelley: Cum să-ți dezvolți încrederea în propria creativitate
Mai multe articole despre oameni falsi la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la oameni falsi
- DOOM 2: felidă ferfeniță
- Chestiune de interpretare
- Shopping
- Instrucțiuni realiste
- Instrucțiuni de preparare
Mai multe articole despre oameni falsi la Blog.Ro-En.ro »