Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Stejarul

Lungi nopți învolburate,
Cerneau tristeți prelungi,
Falși iubitori de țară,
Rosteau discursuri lungi.

Din glas de cucuvea
Curgeau, cuvintele dulcege,
Ce ascundeau minciuna,
Spre cine îi alege.

O nouă dimineață,
Ca după 4 ani,
Se naște de sub ceață
Pe oameni și pe bani.

Încet, pastorul nostru,
Își dezvelește fața,
Noi iar vom urca dealul
De mână cu speranța.

Copilul mic întinse
Spre coajă a lui mână
Și în stejar simți, bătând,
O inimă română.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Unde suntem azi, spre ce ne îndreptăm? Omul se naște o singură dată, o țară de mai multe ori. O țară se naște prin fiii săi. De nu vom asculta glasul Evangheliei lui Hristos vom rămâne un popor nenăscut și o țară care se stinge. În ultimii ani putem vorbi de un popor nenăscut și o țară nenăscută. De câte ori a murit această țară în ultimele trei decenii? Doamne, ne-am rărit. Rogu-te, nu ne mai rări! Doamne, oprește rărirea neamului nostru românesc! Doamne, nu îngădui ca neamul nostru să naufragieze în istorie.

citat din
Adăugat de andreea93Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

O țară nu-i ca o mână căreia să i te potrivești, în calitate de conducător, ca o mănușă. Ea are mâini cu degete mai groase, mai subțiri, mai lungi sau mai scurte. Mare năcaz îi, pe acea țară, dacă are mâini multe prea lungi și, și mai mare, dacă conducătorul este "o mână lungă"!

(iulie 2012)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul Poezie

Fiecare om, e o poezie,
iar sentimentele, cuvinte de ceară,
îi sunt scrise în inima de lut.
Luna îi așază fiecăruia
pe buze dureri și trăiri nenăscute.
Apoi, încet, după un timp,
obosiți în lupta lor de pâine,
Oamenii se prind de mână
și pleacă în zbor în văzduh.
De acolo își strigă singurătatea,
dau ocol soarelui
cu aripile lor de lut
și apoi se hodinesc pe stele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

O mână întinsă...

O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalță din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieșirea din trecute tăceri.

O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajiște-ntinsă,
Cu munții ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.

Păsări din zbor și stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viață,
Raiul măreț pentru copiii copilului om,
S-aducă speranță, nu tulbure ceață.

Mâna-i întinsă, primește-o la Tine,
Dăruiește-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet și nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veșnica iubire!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Alin Ghiorghieș

Ostașii țării

A ieșit un copil dintr-un copil
și l-a luat de-o mână.
A mai ieșit un copil din al doilea copil
și l-a luat de-o mână.
Apoi au strigat
"Țară țară vrem ostași!
Țară țară vrem ostași!"
și se auzeau din morminte ostașii strigând
"Pe cine?
Pe cine?
și copiii strigau
"Pe el!
Pe el!"
Și ieșeau toți ostașii țării din morminte
și intrau unul în altul
câte unul în altul
până la unul
și striga
"Pe mine?
Pe mine?
și copiii râdeau și râdeau
și strigau
"Nu! Nu! Pe el! Pe el!"
și arătau cu degetul spre mine
spre tine.. spre el!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În țara numită România

Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși să cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu nație română!
Să readucem în țară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost și vom rămâne
stăpâni pe ape și pe grâne.
Vom trăi și vom lucra moșia
aici, în țara numită ROMÂNIA

poezie de (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Legenda greierilor

Dumnezeu, cu gândurile sale,
coborî pe Pământ
și mergând, și mergând,
nu observă că-n cale
toți și toate i se închinau
și-L preamăreau.
Obosit cum era
și cum noaptea cobora,
își întinse mantia de lână
și se lungi, cu capul pe o mână,
sub un copac. Dar liniștea prea mare,
deși nu era zi de sărbătoare,
era întreruptă de zgomotele mii
din jur, de prin câmpii.
Și-atunci, luă o mână de întuneric
din spectacolul nopții, feeric,
El, Dumnezeu cel Sfânt,
fărâmițând-o spre Pământ.
Și unde fărâmele cădeau,
cânturi izbucneau,
cânt de greierași,
negri îngerași.
Și în țârâit șoptit
toată lumea-a adormit,
chiar și Dumnezeu cel Sfânt
ce venise pe Pământ.

poezie de
Adăugat de Gheorghe VicolSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetinește sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de
Adăugat de AlicyaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Nichita Stănescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ileana Nana Filip

Visez ca un copil

Să dormi ca un copilaș înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă privești?
Să te cuprind cu brațele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu brațele întinse te aștept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Și răsăritului îi spun, că am visat la nesfârșit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conștiinței albastre, spre visul imaginației de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.

poezie de din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Conducerea lui Vadim

Vrem Vadim să ne conducă
Cine oare să-l voteze?
Politicieni sau oameni?
Dornici veșnic să viseze?

Cine oare-i demn să fie
Om în România Mare,
Am pierdut... sunt ani de-a rândul
I-am mai da cuiva crezare?

Mulți au ros ciolanul. Poate
de-acum se vor schimba
Noi, vom roade la ciolaru,
Și de noi se vor ruga

După atâția ani de caznă,
Un miracol va veni?
Doar speranța nu rămâne
Cât de-acum vom trăi.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Picioare lungi, degete lungi...

Pretindea că-i zână,
N-o s-o uit ușor;
Iute-a fost de mână,
Iute de picior.

calambur epigramatic de
Adăugat de VărsătorulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui emigrant

Aflând originea-ți română,
Un neamț creștin și generos,
Ți-a-ntins o milostivă mână -
Spre țară, c-un picior în dos.

epigramă de din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Mențiune (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Până la final...

Nu-mi vând sufletul pe bani,
Nu am de averi nevoie,
Sunt un suflet ce-n lungi ani
De iubire am nevoie!

Nu-mi dau trupul pe nimic,
Dorul știu să-l amăgesc,
Prin încredere câștig
Omul pe care-l iubesc.

Nici pe el nu-l las să plece
Pe cărări necunoscute,
Din săruturile dulcege
Îi fac mii de revolute.

Îl ascund în sânul meu
Începând de dimineață
Și o să-l păstrez mereu
Până la final de viață!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 1

O, voi, priviri ce-mi ocoliți privirea,
O, lacrimi lungi, suspine dureroase,
O, nopți adânci, dar fără de foloase,
O, zile luminând nefericirea!

O, dor al meu pe căi neluminoase,
O, tânguiri, voi, zile-n risipire,
O, moarte, tu, mereu în pregătire
Spre a mă prinde-n otrăvite plase!

O, păr al meu, tu, zâmbet, frunte, mână,
O, glas plângându-mi viața ca o boală,
Femeie-s, doar, de patemi istovită.

Ci tu purtându-ți flacăra stăpână
În care mi-ai ars inima cu fală,
Ai să mă vrei când fi-voi izbăvită!

sonet de din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Au trecut o sută de ani

O sută de ani trecură
De la marea sărbătoare
Când românii se uniră
Între vechile hotare
Și-acum, după o sută de ani
Am ajuns niște sărmani
Țara noastră o ciuntiră
Vecini răi care-o râvniră
Poporul-mpuținară
Glia noastră o tăiară
Și-am ajuns la o adică
România noastră mică...
Hai să dăm iar mână cu mână
Cei cu inima română
Să facem iar sărbătoare
Cu România noastră mare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De mână

Și în mormânt
Ne vom căuta să ne ținem de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...
Ele duc c-un braț alb serile
Ce-au scris pe frunze sărutul ierbilor!
Și ne vom ține de mână
Ca doi copaci visători,
Ce-și adorm frunzele-n rouă
Ca-ntr-un vers,
Unde izvoarele plâng într-un glas
Până când ecoul îngheață-ntr-o lacrimă
Dar mai curg ca prăpastiile-n mare.
Noi ne vom ține de mână
Și când ne-om trezi,
Într-un piept de amiază târzie.
Prin rădăcini de dor
Ne vom bea inimile cu o singură sete
Și cu lumini obosite ne vom îmbrăca
Într-o amiază târzie:
Unde răsăritul de mână se ia cu amurgul,
Unde păsările devin liniști de cristal
Prin care privește iubirea.
Într-o amiază devreme
În care ne vom ține de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...

poezie de din revista Literatura și arta (23 august 2012)
Adăugat de MariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Cu cine

Cântă cucul în română
hai să dăm mână cu mână

distih de din Distihuri rebele (24 martie 2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tu și eu

Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...

Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...

Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...

În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spectacol

În mână un buchet de flori din grădiniță,
Și-n ochi speranțe mari spre ziua ce-o să vină,
O văd cum iese-afară, frumoasă, în rochiță,
Trotuarul e o scenă iar ea e în lumină.

O văd cum stă pe bancă și-i tare fericită,
Și mă apropii iar împins încet de dor,
Apare alt actor și-i cântă, și-i recită,
Iar eu rămân în spate un simplu spectator.

În mână flori uscate așteaptă ziua care
A fost întârziată mai mult de zece ani,
Să fie-aceasta oare o noua încercare
Să le găsesc căminul acestor ochi orfani?

O văd pe-aceeași scenă în aceeași lumină,
Și mă îndrept spre ea timid și gânditor,
De unde-aveam să știu că el iar o să vină,
Și eu o sa rămân același spectator.

O mână de țărână așteaptă să sosească,
O zi de bucurie pe scena asta tristă,
Ochii îmi sunt bătrâni și-ncep să obosească,
Și totuși ei iubesc o singură artistă.

După atâția ani îi jur inimii mele,
C-această zi va fi lipsită de regrete,
Îngenunchez pe scenă, și lacrimile-s grele,
Căci la acest spectacol nu se mai dau bilete.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook