+o +vorba +buna

Marcus Aurelius Eşti pregătit să te dedici Romei?
Commodus: Da, tată.
Marcus Aurelius: Nu vei fi împărat.
Commodus: Care bătrân mai înţelept îmi va lua locul?
Marcus Aurelius: Maximus mă va succeda, el va deţine puterea până când Senatul va fi pregătit să conducă din nou. Roma va redeveni republică.
Commodus: Maximus?
Marcus Aurelius: Da. Eşti dezamăgit de decizia pe care am luat-o?
Commodus: Mi-ai scris odată, amintind cele patru virtuţi: înţelepciunea, dreptatea, tăria de caracter şi cumpătarea. Când le-am citit, am ştiut că nu posed niciuna. Dar am alte calităţi, tată. Ambiţie. Şi aceasta poate fi considerată virtute când ne face să excelăm. Ingeniozitate, curaj, poate nu pe câmpul de luptă, dar... există multe forme de curaj. Devotament faţă de familie şi faţă de tine. Dar niciuna dintre acestea nu s-au regăsit în lista ta. Se pare că de atunci nu m-ai vrut ca fiu.
Marcus Aurelius: Commodus! Exagerezi.
Commodus: M-am supus zeilor... ca să găsesc calea prin care să îţi fac pe plac, să fii mândru de mine. O vorbă bună, o îmbrăţişare... în care să mă strângi, mi-ar fi luminat sufletul pentru o mie de ani. Ce urăşti aşa de mult la mine?
Marcus Aurelius: Taci, Commodus.
Commodus: Tot ce mi-am dorit a fost să mă ridic la înălţimea aşteptărilor tale, Caesar! Tată.
Marcus Aurelius (îngenunchează): Commodus. Greşelile tale ca fiu sunt reflecţia greşelilor mele ca tată. Vino! (Îl îmbrăţişează pe Commodus.)
Commodus (îl îmbrăţişează pe Marcus şi plânge): Tată. Aş fi măcelărit întreaga lume dacă m-ai fi iubit! (Commodus începe să îl axfisieze pe Marcus în timp ce se îmbrăţişează. Marcus se zbate.)

replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama: Tu chiar vrei să rămâi singură? Nu vezi că toate fetele sunt în competiţie pentru un bărbat? Numai tu,... tu chiar nu cauţi să fii deloc atractivă?
Fiica: Eu sunt floarea de la marginea prăpastiei. Dacă vrea să mă iubească, cel care va vrea, nu ar trebui să mă iubească pentru forţa din interiorul meu, de a sta la margine, şi totuşi, de a rezista?" (în mintea mea).... în realitate îi răspund "Şi mie îmi pare rău pentru faţa pe care o am. Nu mă pot abţine să nu îmi fac rău.
Mama: Întelege, aşa funcţionează toţi bărbaţii, pentru ei contează cum arată o fată, e vorba de prima impresie. Te vede aşa, plină de bube, o să fugă de tine. Orice băiat, orice băiat...
Fiica: Nu numai orice băiat, chiar orice om... sunt un monstru. Nici măcar o prietenă nu am... Toate aşteaptă de la mine ceva. Iar eu, uneori, îmi doresc să fiu altcineva...
Mama: Data viitoare te internez la spital, te declar incapabilă să te controlezi.
Fiica: Da, sigur.... Aşteaptă măcar să ajung la cauză, să împlinesc profeţia, şi o să pot fi domnişoara cu altă faţă. Vedem noi cine râde la sfârşit, eu şi amicul meu Kierkegaard. Îmi pare rău, mamă, dar numai dacă o salvez pe Ariadna o să mă pot iubi vreodată. Ai idee câte strategii trebuie să elaborez ca să distrug monstrul?
Mama: Care monstru, parcă tu erai monstrul?
Fiica: Cât de încuiată să fii să nu realizezi că monstrul mă ţine captivă din primii ani de copilărie? Toate fricile alea, faptul că nu alergam spre tine, când aveam nevoie de tine, fuga de realitate, fuga de mine însămi, toate sunt rezultatele operei lui. Pe care am de gând să o închei anul ăsta. Şi ştiu exact cum...
Mama: Cum?
Fiica: Să îţi prezint labirintul... mi-e teamă numai să nu faci infarct, pentru că aici nu mai poţi ascunde cine eşti cu adevărat. Aici, poate, o să îţi auzi urletele la fel de tare cum le aud eu. Pentru că, aici, toţi îmi văd capul ascuţit, când el de fapt e rotund. Numai şi numai pentru că ăsta e rezultatul fricii mele de oameni. Şi nu am altă şansă decât să trec prin Pădurea Interzisă, să îmi înving frica.
Mama: Imposibil... în Pădurea Interzisă nu o să poţi supravieţui. O să rămâi cel puţin fără picioare...
Fiica: Nu şi dacă îmi iau o pelerină verde de camuflaj... şi un prieten de încredere...
Mama: Parcă spuneai că nu ai prieteni...
Fiica: Nu am, dar de unde ştii tu că nu o să am... e drept, un parteneriat la început, fac eu un efort... Ideea este că se pune la bătaie toată viaţa mea, mamă. Nu pot da înapoi...
Mama: Vezi doar să nu mai ai încredere din nou într-un lup, ştii bine ce ai păţit ultima oară...
Fiica: Fără frica de lupi, păstorii nu ar putea avea curaj. Pot fi o ciobăniţă bună, o ştiu sigur, mi-a spus-o luna. Ea nu minte niciodată...
Mama: Te las în protecţia Maicii Domnului...
Fiica: Ea mi-a trimis visul cu furtuna... chiar dacă aş călca în mijlocul morţii, tot aş fi în siguranţă. Nu crezi că merită?...
Mama: Eu niciodată nu mi-am dorit decât să te protejez. Iartă-mă pentru tot ce n-am putut înţelege.
Fiica: Vei înţelege, la sfârşit...

replici din Scufiţa Verde, scenariu de Ana-Maria Gondoş
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu'...
Lucian: Ce-i, Nis?
Nistor: Cum rămâne cu problema mea?
Lucian: Care problemă, mă? Ai vreuna?!
Nistor: Păi, ştii tu, cu dulciurile mele.
Lucian: Ah, problema aia... Nu ştiu, mă, habar n-am! Ce mă întrebi pe mine? Iată-l pe Nick chiar acolo, se uită la un film. Vorbeşte cu el şi vezi ce-ţi zice!
Nistor: Da' nu pui şi tu o vorbă bună pentru mine?
Lucian: Eu?! De ce-aş face asta? Nu cred. Descurcă-te singur!
Nistor: Hai, mă, şefu', te rog...
Lucian: Nis, scuteşte-mă! Bine?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bună seara, dom' director.
Traian: Iarăşi, Luci?!
Lucian: Poftim?!
Traian: Obrajii tăi, băiete, obrajii... În ultimul timp, mereu îţi sunt roşii. Şi nu din cauza emoţiilor!
Lucian: Aaa... Secretarele dumneavoastră din birou sunt de vină pentru asta. Dar, vă rog, nu le certaţi!
Traian: Nici n-aveam de gând... Ce să mă fac oare cu tine?!
Lucian: De ce m-aţi chemat, dom' director?
Traian: Ia loc! Citeşte!
Lucian: Ce-i aici, dom' director? Declaraţii de amor?
Traian: Citeşte! Şi nu mai tot zâmbi, e vorba despre ceva foarte serios...
Lucian: Ce-i asta, dom' director?
Traian: Citeşte totul cu mare atenţie!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Bună ziua, domnule preşedinte.
Doru: Îmi poţi spune Dragoste, domnişoară; e numele meu. Ia loc, domnişoară, te rog... Ştii cum mă strigă unii colegi, domnişoară? "Ia vino, măi, Dragoste, încoace!" spun ei... Îţi dai seama, domnişoară, ce plăcut poate fi să chemi dragostea la tine, iar ea, ascultătoare, să mai şi vină, să se supună?
Lia: Desigur.
Doru: Măcar cu numele ăsta al meu să mai am parte de dragoste, că altfel, nici gând... Dar nici cu celălalt nume nu mi-e deloc ruşine. E cam aceeaşi situaţie: Doru. "Ia vino, Dorule, până la mine..." îmi spun prietenii. Şi dorul vine până la ei... Ăsta da, uneori mai vine şi pe la mine, că mi-e dor, cel mai mult, în primul rând, de anii tinereţii; au fugit degeaba, pe lângă mine; ce i-aş mai întoarce înapoi...
Lia: Cum adică, domnule; nu sunteţi deloc bătrân...
Doru: Nici ca voi nu mai sunt... Dar destul cu problemele mele, să nu te mai bat la cap cu ele, deşi dumneata eşti psiholog şi psihiatru; probabil îţi place să asculţi oamenii şi problemele lor, domnişoară.
Lia: Desigur, domnule.
Doru: Oricum, acum nu despre asta este vorba aici.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Adevărat?! Chiar te-ai bătut?! Când? Cu cine? Şi de ce?
Lucian: Campionule, repet, tocmai ţi-am spus că nu-mi place să vorbesc despre asta!
Mihai: Haide, te rog, spune-mi! De ce te-ai bătut?! Cu cine?! Te-au enervat? Ţi-au vorbit urât? Probabil că te-au înjurat...
Lucian: Nu, eu nu răspundeam la asemenea provocări, cel puţin nu astfel, doar sunt un tip civilizat, nu mă pretez la asemenea manifestări. Am standardele mele; le aveam şi atunci, deci, nu mă coboram la un asemenea nivel, să răspund cu pumnii sau în alt fel, la înjurături.
Mihai: Şi atunci? Cum s-a întâmplat totuşi?
Lucian: M-am bătut cu nişte tipi răi, pe stradă.
Mihai: Ah, o încăierare de stradă... Ceva de genul încăierărilor între bande?!
Lucian: Nu, nici vorbă de aşa ceva! Nu mă amestecam unde nu-mi fierbea oala... Ce să caut eu între bandele stradale şi încăierările lor?! De fapt, am intervenit în favoarea unei alte persoane, în apărarea ei.
Mihai: Asta înseamnă că te-ai bătut cu nişte tipi răi pentru altcineva?
Lucian: Da, exact.
Mihai: Păi, asta-i o faptă bună, Luci!
Lucian: Poate... Halal faptă bună... Nici măcar nu ştiu pe cine am ajutat şi de fapt, nici nu-mi dau seama dacă am ajutat-o totuşi, cu adevărat. N-am aflat nici până acum...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, Luci, ce era atât de important, încât nu suferea amânare?
Lucian: Cu excepţia faptului că te iubesc şi că ţi-am găsit jurnalul, iar astfel am reuşit să aflu că, de fapt şi tu ţii la mine?
Lia: Păi, da; cu excepţia acestor amănunte... Poţi trece peste ele?!
Lucian: Cred că da; pot.
Lia: Atunci, spune-mi!
Lucian: Păi... Nu ştiu cum sau cu ce să încep.
Lia: De preferinţă, cu începutul.
Lucian: Cu începutul?! Bună idee. Păi, să vedem... În cazul ăsta, ar trebui să stabilesc exact care ar fi începutul. În mare parte, e vorba despre domnul To Kuny.
Lia: Ah, despre dânsul...
Lucian: Da, întocmai, despre dânsul. Ţi se pare interesant sau nu?
Lia: Bineînţeles că e interesant!
Lucian: Încă vrei să pleci în oraş sau nu?
Lia: Luci, vezi bine că stau aici, cu tine, aşa că spune-mi o dată!
Lucian: Desigur... Deci... Luna trecută, de 1 aprilie a fost ziua dumnealui, iar datorită tabloului în care i-am pictat chipul, mi-am amintit vag unele lucruri referitoare la dânsul; ţi-am povestit atunci, imediat. Însă, în plus faţă de atunci, mi-am amintit multe alte amănunte. Spre exemplu, numele dânsului; pe când atunci îi ştiam doar iniţialele, P. V. Acum îi ştiu întreg numele.
Lia: Serios? Şi care ar fi acesta?
Lucian: Victor... Preda Victor!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Să lăsăm chestiile astea. Tu ce-ai mai făcut?
Ly: Nimic, ca de obicei.
Lia: Ca de obicei, adică ţi-ai petrecut timpul cu Mihăiţă. Am sau nu dreptate?
Ly: Cam ai... Totuşi, am aflat de la el o mulţime de lucruri interesante despre Terra. Şi o studiez în continuare; e o planetă minunată, fascinantă! De abia aştept să ajung şi eu acolo, deşi mai e mult până atunci.
Lia: Destul de mult. Şi dacă vrei să afli cât mai multe lucruri interesante despre Terra, ar trebui să-ţi petreci o bună parte din timp şi cu Nis, să stai pe lângă el; oricum e el mereu singur şi nu-şi găseşte o ocupaţie.
Ly: Nis?! Tipul cel înalt?!
Lia: Da, el...
Ly: Şi de ce să petrec o parte din timp cu el?
Lia: Pentru că e geograf, de aia. El chiar ştie foarte multe despre Terra, mai mult decât oricare dintre noi, de fapt, mai mult decât noi toţi la un loc.
Ly: Serios, chiar ştie?! Privindu-l, nu pare...
Lia: Ce tot spui?! O părea el aiurit, dar e specialist în domeniul lui, altfel nu s-ar putea...
Ly: Ah, înţeleg... Poate că o să-l întreb şi pe el câte ceva, dar altădată. Deocamdată, prefer compania lui Mihai.
Lia: Desigur că-l preferi pe Mihăiţă... Şi el ce mai face?
Ly: El, cu supercomputerul lui... E mereu ocupat.
Lia: Evident, la cât e supercomputerul vostru de mare şi la câte informaţii conţine, nu-i de mirare... Dar ce informaţie foarte importantă a aflat Mihai şi vrea să i-o transmită lui Luci? Din întâmplare, nu ştii despre ce-ar vorba?
Ly: Habar n-am. Mie nu mi-a spus nimic. De fapt, nici nu l-am întrebat. Poate o să-l întreb, cât de curând.
Lia: Cum vrei...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Da, normal. Şi deşi am încredere deplină în tine, pentru a înlătura orice suspiciuni în ceea ce te priveşte şi pentru a mă asigura că nu mă înşel în privinţa ta, te-am verificat totuşi şi pe tine. Am urmărit înregistrările din momentul în care colega ta cea blondă a ajuns la bordul navei voastre.
Lucian: Aţi urmărit înregistrările?! De la bordul navei noastre, "Pacifis"?! Un moment! Mi s-a spus clar că ceea ce se petrece în interiorul "Pacifis"-ului nu poate fi urmărit de aparatura existentă pe planeta dumneavoastră!
To Kuny: Nu, comandante! Sigur ai înţeles tu greşit! Cu aparatura noastră putem urmări orice, oricând! Ţi s-a spus doar că locuitorii Proximei nu sunt chiar atât de indiscreţi încât să vă urmărească până şi în interiorul propriei voastre nave. Aveţi dreptul la intimitate... Însă în situaţii de excepţie, cum a fost aceasta, cel puţin eu îmi pot permite să încalc această regulă. Crezi că am procedat greşit?
Lucian: Nu, deloc... Înţeleg că doreaţi să vă convingeţi de corectitudinea mea, mai ales că era vorba despre fiul dumneavoastră.
To Kuny: Şi m-am convins, o dată în plus, dacă mai era necesar. De acum încolo, n-am să te mai verific niciodată, comandante! Pentru că am deplină încredere în tine, băiete! Ţi-ai câştigat-o pe bună dreptate. Deci, am să te cred pe cuvânt oricând, indiferent despre ce ar fi vorba; nu va mai fi nevoie de nici un fel de dovezi!
Lucian: Vă mulţumesc, domnule!
To Kuny: N-ai pentru ce, băiete! Şi tot pentru că eşti demn de încredere, nu regret nici faptul că ţi-am acordat prietenia mea, pe care, sincer, o meriţi.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Bună seara, comandante! Te aşteptam...
Lucian: Domnule Kuny?! Dumneavoastră sunteţi?
To Kuny: Chiar eu. Te surprinde vizita mea?
Lucian: Drept să spun, da. Nu mă aşteptam să vă găsesc aici la ora asta; nu ştiam că veţi veni. De ce nu m-aţi anunţat, nu v-aş fi lăsat să mă aşteptaţi. M-aş fi grăbit, să ajung mai repede...
To Kuny: Uşurel, comandante! Relaxează-te! Nu te agita atâta. Nu te aştept de prea mult timp şi nu te-am anunţat, pentru că nu era nevoie, aşa că, linişteşte-te! Am venit să vorbesc ceva cu tine.
Lucian: Ceva?! Ah, dacă e vorba despre ceea ce s-a petrecut mai devreme între Nick şi Maria, mai mult din cauza mea, să ştiţi că a fost doar o mică neînţelegere, care s-a lămurit total între timp. Fiul dumneavoastră s-a împăcat deja cu blondina şi m-a asigurat că nu este supărat pe mine. Şi aş vrea să vă conving şi pe dumneavoastră, dacă se poate, că n-am avut nici o clipă intenţia de a-l supăra. Adică... Ea e colega mea, ţin foarte mult la ea şi n-aş fi putut să...
To Kuny: Linişteşte-te, dragul meu. Nu de asta mă aflu aici, nu despre asta doream să discutăm, dar dacă tot ai adus vorba, hai să abordăm şi acest subiect. Ştiu foarte bine ce s-a petrecut. După ce v-a văzut îmbrăţişaţi, fiul meu a ajuns fără să-şi dea seama chiar la mine în birou. Am observat că era foarte tulburat şi l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar în cele din urmă mi-a povestit totul, deşi iniţial nega că s-ar fi întâmplat totuşi ceva. Am încercat să-i explic că nu avea dreptate, că nu putea fi aşa cum credea el în acele momente, că nu avea motive să fie gelos. Ştiam eu că trebuie să fie o neînţelegere la mijloc, doar mi-ai dovedit în repetate rânduri că se poate avea încredere în tine. Şi ştiu că s-au împăcat; l-am urmărit pe fiul meu după ce a părăsit biroul meu, cu ajutorul aparaturii, evident.
Lucian: Deci, ştiţi...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!