+nu +mancam +ca +sa...r=

Joey: Eu sunt un Tribbiani şi asta facem noi! Adică, poate că nu suntem mari gânditori sau conducători ai lumii, nu citim mult sau nu alergăm foarte repede,... dar, la naiba, putem să mâncăm!

replică din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel Connelly: Am impresia că eşti puţin cinică. Adică, mă aduci la un monument dedicat foametei din Irlanda... în timp ce noi măncăm sandvişuri cu şuncă de vită. Nu e o dovadă de respect.
Holly Kennedy: Gerry era de părere că acesta e cel mai bun mod de a le aduce un omagiu celor dispăruţi... să le arătăm cât de bine ne merge.

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce spun beţivii când se scumpeşte băutura?

Lasă că mâncăm mai puţin!

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respingem canibalismul, dar ne "mâncăm", din reflex, unii pe alţii.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama Hall: Ce faceţi de sărbători, doamnă Singer?
Mama Singer: Postim.
Tatăl Hall: Postiţi?
Tatăl Singer: Nu mâncăm nimic, ca să ne ispăşim păcatele, ştiţi.
Mama Hall: Ce păcate? Nu înţeleg.
Tatăl Singer: Sincer, nici noi.

replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alvy Singer: Ia sărută-mă.
Annie Hall: Chiar?
Alvy Singer: Da, de ce nu? Mai târziu mergem acasă, nu-i aşa? Şi o să fie tensiunea aia, că nu ne-am sărutat niciodată şi n-o să ştiu când să fac pasul sau dacă să-l fac. Aşa că ne sărutăm acum şi terminăm cu asta, mergem şi mâncăm. Şi o să ne pice bine.

replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmani

Eram prieteni vechi, odată,
Ba din acelaşi sat,
Şi pentr-o 'mpărăţie 'ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.

Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergând pe câmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întâlnit în cale.

"A cui eşti, fa?" — i-am zis în treacăt
"Ia stăi din mers o leacă..."
"A cui să fiu?" — ea ne răspunde,
"A cui o şti să-mi placă..."

Atât a trebuit: o vorbă,
Şi-un semn cu salba mâinii, —
Şi dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mâncăm ca câinii...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă poţi iubi

Nu pot. Oricât aş vrea, nu pot să uit de tine.
Mi-e capul plin de gânduri sure.
Visez că ne iubim, că mâncăm mure,
Apoi îmi spui să plec, c-aşa-i mai bine.

Înmuguresc copacii şi flori cresc prin grădini,
Culoare şi miresme. Un suflet trist şi gol
Ce speră şi visează să faci un mic ocol,
Să te opreşti, să îl priveşti. Seminţele prind rădăcini,

Vor creşte, mari, frumoase, vor rodi.
Ce bucurie pentru oameni, hrană, viaţă.
Eu suflet plâns, aş vrea să te privesc în faţă
Şi să te-ntreb. Chiar nu mă poţi iubi?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Am vorbit cu doctorul domnului Beetle. Se pare că inciziile i-au fost cusute cu mătase.
Dean: Şi asta e ciudat?
Sam: Da, astăzi este, dar mătasea era folosită pentru suturi la începutul secolului al 19-lea. Era o problemă. Pacienţii aveau infecţii grave, iar rata mortalităţii era foarte mare.
Dean: Vremuri bune.
Sam: Aşa. Şi doctorii trebuiau să facă tot ce puteau pentru a opri răspândirea infecţiei. O cale era să apeleze la viermi.
Dean: Frate, mănânc şi eu.
Sam: Şi chiar funcţiona, pentru că viermii mănâncă ţesuturile bolnave şi nu se ating de cele sănătoase. Şi fii atent: când l-au găsit pe tipul ăsta, avea cavitatea stomacală plină cu viermi.
Dean: Frate, mâncam şi eu!

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

90% din televiziune se interesează de viaţa vedetelor de carton. După anii '50, când comuniştii au luat puterea, nu s-a văzut aşa ceva. Ce să mai vorbesc de vremea monarhiei! Atunci, un savant era un savant, un profesor universitar era un profesor universitar. Acum, scuipi şi îi pui piedică profesorului pe culoare. În vremea noastră, la o personalitate cum era Paul Constantinescu sau Gheorghe Dumitrescu, care mi-a fost profesor de armonie, Ştefan Niculescu, ne uitam ca la dumnezei. Ne lipeam de zid ca timbrul de plic. Îmi sugeam burta ca să nu-i deranjez lui trecerea. Când trecea compozitorul prin faţa mea, eu eram ştampilă. Acum, studenţii se sărută pe scări în faţa profesorilor sau se mângâie pe la glezne. Am luat modelul american. Respirăm prin ei, mâncăm prin ei.

Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!