+nu +avem +viitor

Sunt cam demodat?

Nu înţeleg această lume, recunosc,
În care toţi golanii-şi au un rost
O existenţă-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate

Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniţi şi potentaţi
Sau de analfabeţi cu doctorat
Cu funcţii mari în stat

Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viaţă fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor şi desuet

O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităţilor ajunşi eroi
A celor ce se scaldă în noroi

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este o ţară cu un trecut istoric foarte important, cu un viitor deosebit având în vedere posibilităţile noastre, singura dificultate pe care o avem este cu prezentul.

perlă de Teodor Meleşcanu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidatul caragialian: Onorabili concetăţeni! Fraţilor! Ca orice român... ca orice fiu al ţărişoarei sale... mă gândesc la ţara mea... La România La viitorul ei! Căci nu am avut trecut, nu avem prezent... dar avem viitor! Viitor de aur ţara noastră are. Avem...! Întrerupeţi-mă, fraţilor, ce dracu'! Nu mă tem de întreruperi! Asta-i meseria mea de candidat! Să fie întrerupt! Altfel nu e candidat! Voiesc a vă spune că eu sunt pentru progres! Căci unde nu e progres... nimic nu e! Pentru descentralizare! Să facem praf economia centralizată! Statul! Va să zică, fiecare cu proprietatea lui! Cu bucăţica lui de pâine! De casă! De pământ! De nevastă! Căci cine-i poporul? Noi suntem poporul! Eu şi voi! De aceea, vă cer să mă votaţi! Sunt onorat să mă votaţi! E o onoare şi pentru voi să mă votaţi! Nu pentru mine, pentru ţărişoara mea! Şi-a voastră! Că-i a noastră! Trăiască România! Şi NATO! Şi UE! Trăiască românul!...

replică din Unda veselă, Candidatul sau Caragiale redivivus, 1991, scenariu de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi-ţi de drum!

Întoarce-ţi privirea,
Şi vezi-ţi de drum,
Şi ia-ţi şi iubirea,
Că-i stinsă, oricum.

Lasă-mi durerea,
Ce, crezi că nu pot?
Ba da, am puterea,
Să trec peste tot...

Poate nu azi...
Poate nici mâine,
C-am fost camarazi,
Muşcând dintr-o pâine,

Şi-am tot împărţit,
Când bune, când rele,
Ce mult ne-am iubit!
Ce vremuri rebele!

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!