+nelinistitul +drum +marin +moscu

Neliniştitul drum

Sufletul universului s-aşază în aerul meu,
Îl respir cu dealuri cărunte şi munţi,
Ţărmurile mi se prind în mimică
Făcând între durere şi fericire punţi.

Iubito, îţi mângâi azurul din ochi,
Privirea din ram cu rod împlinit,
Mâna ta freamătă zâmbetul în sărbători
Din începutul ecoului sub care ne-am iubit.

Albeşte povestea aceasta în noi visător,
Pe umeri purtăm platoşa stelelor stinse,
Strigăm universul şi vine sălbatic
Să înnoiască credinţa în vise.

Ninge în ningerea noastră firavă,
Devenim fulgi sferici în viscolul luminii,
Ne-om aşterne în somnul de veci,
În propriul cavou, mână în mână.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!