+navă +spaţială

Robert Barone: Cum rămâne cu spaţiul cosmic? Chiar este nelimitat? Adică, dacă te urci într-o navă spaţială şi decolezi, o să zbori aşa fără oprire?
Frank Barone: De ce nu încerci să vezi?

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reuşit să obţin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu ştiu... Cert este că am reuşit. Şi nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spaţiale, "Vulturul", m-a determinat să-mi amintesc brusc totul. Ştii, discuţia aceea cu dom' director, despre care ţi-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuţie. Şi cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviinţă să-mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spaţială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul şi nava "Vulturul". Mă întrebam totuşi ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuţia avută atunci cu dom' director şi m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spaţială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca şi în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită şi programată pentru o misiune de o importanţă deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit să fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povesteşti?
Lucian: Ba da, imediat...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Vă ascult, domnule Stancu!
Virgil: Desigur. Îmi dau seama că te întrebi de ce ţi-am solicitat o întâlnire între patru ochi şi am să te lămuresc de îndată. Bineînţeles, înainte de ceremonie, nu ştiam că vei fi comandantul şi te felicit pentru numirea în această funcţie. De asemenea, felicitările mele pentru această superbă navă spaţială; ştiu că e mai mult capodopera ta.
Lucian: Vă mulţumesc, domnule.
Virgil: N-ai pentru ce, dar îţi spun că această numire în funcţia de comandant nu schimbă cu nimic situaţia.
Lucian: Despre ce situaţie este vorba, domnule? La ce vă referiţi?
Virgil: În primul rând, să nu-ţi închipui că fiica mea, Lia, ar avea vreun amestec; ea habar n-are de intenţia mea de a-ţi vorbi.
Lucian: Înţeleg; însă nici n-am susţinut că fiica dumneavoastră ar fi cumva implicată. Presupun că dacă ar fi, ar participa la această discuţie, deci, ar fi prezentă, doar nu există motive s-o înlăturaţi.
Virgil: Bineînţeles, însă am considerat că ar fi mai bine ca ea să nu fie prezentă. Şi hai să nu mai tot ocolim subiectul, pentru că n-are rost să prelungim prea mult discuţia. Am să încerc să fiu cât mai direct posibil.
Lucian: Chiar vă rog, domnule; nici mie nu-mi plac ocolişurile.
Virgil: Foarte bine. Deci, sper să înţelegi că nu de la fiica mea, însă am aflat despre tine că ai fi...
Lucian: Un mare Don Juan.
Virgil: Întocmai.
Lucian: Mda... Se pare că nu pot scăpa pe nicăieri de această "faimă" cu care m-am ales şi care mă urmăreşte...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Domnul To Kuny se numeşte... Victor?! Zău?! Frumos nume! Dar de ce eşti sigur că acesta ar fi numele dânsului?
Lucian: Păi... Sunt foarte sigur! Vezi tu, săptămâna asta, mai exact luni, dar şi în alte zile, am fost la marele supercomputer şi am avut o "conversaţie" destul de interesantă cu acesta; bizară, dar deosebit de interesantă.
Lia: Tu şi supercomputerul Proximei?! Nu mai spune, se miră ea, amuzată. N-aş crede! Poate Mihăiţă, nu tu...
Lucian: Păi, da... Ţi se pare ciudat?! Tot ce se poate să fie ciudat. Pentru că şi mie mi s-a părut astfel, mai ales că mi-a plăcut. Mi-a plăcut să colaborez cu supercomputerul. A fost foarte interesant. Tocmai de aceea am întârziat destul de serios în compania lui, cu mult după miezul nopţii, aproape în fiecare zi, săptămâna trecută. La un moment dat însă, nu ţi-aş putea spune cum anume s-a întâmplat, pentru că nici mie nu mi-am explicat încă, însă, după cum ziceam, supercomputerul mi-a afişat acest mesaj: "Pe suprafaţa Proximei a sosit o navă spaţială de pe Terra, cu trei persoane la bord." Acesta era mesajul, deci, era clar că nu putea fi vorba despre nava noastră, "Pacifis". Mi-am dat imediat seama cine ar putea fi cele trei persoane în cauză. Cine altcineva, dacă nu cei trei membri ai familiei Kuny?! Asta era clar! Deci, supercomputerul a confirmat bănuielile mele, pentru că eu am susţinut de la bun început că ei trei nu sunt localnici. Oricum, mai departe, cu greu am reuşit să aflu şi alte lucruri legate de acest eveniment, de la supercomputer. Anume, data terestră la care acea navă a ajuns aici. Şi era vorba despre duminică, 4 februarie 2080. Însă supercomputerul nu a binevoit să-mi afişeze numele persoanelor de la bordul navei, în schimb mi-a confirmat faptul că la bordul ei se aflase o persoană cu iniţialele P. V., adică, după cum mi-am amintit mai târziu, Preda Victor, alias, actualmente, To Kuny. Şi singura informaţie utilă pe care am mai reuşit s-o aflu de la supercomputer a fost denumirea navei cu care au sosit cei trei aici, pe Proxima, anume "Vulturul"!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elaine: La ce te uiţi?
Jerry: E o femeie goală peste stradă.
Elaine (chicotind): O să câstig banii aştia cel mai uşor. Deci, prietena mea, Joyce, predă un curs de aerobic. O să mă duc în seara asta.
Jerry: Da... chelneriţa trebuia să-şi fi retras cuvintele.
Elaine: Deci, am primit un telefon în dimineaţa asta. Ştii, m-au ales să merg pe o navă spaţială. Mergem pe Marte.
Jerry: Mda...
George: Distracţie plăcută!

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu se poate! Tu?! Să găteşti pentru noi?
Lucian: Cu mâinile mele.
Lia: Nu-mi vine să cred.
Lucian: De ce? Găseşti ceva rău în asta?
Lia: Nu, doar că... Nu mi te pot imagina pe post de bucătar. Nu ţi se potriveşte. Eşti matematician, un om inteligent, nicidecum un bucătar.
Lucian: Ai cumva impresia că un matematician n-ar şti să gătească, sau că un bucătar n-ar putea fi inteligent?
Lia: N-am zis aşa ceva, dar... E ciudat! Ne aflăm la finele secolului XXI, într-o navă spaţială, într-o misiune spaţială, iar tocmai tu, comandantul misiunii, să găteşti... Pare straniu. Oamenii nu mai gătesc de mult singuri, nici măcar pe Terra. Pentru asta există roboţi şi alte maşinării inventate în scopul ăsta.
Lucian: Ştii ceva? Oamenii au greşit enorm procedând astfel, pentru că au uitat încet-încet plăcerea de a găti, arta de a-ţi pregăti singur bucatele... E ceva grozav, mai presus de orice invenţie sau cucerire a ştiinţei. E foarte plăcut. Se numeşte gastronomie. Sau artă culinară. E o denumire deosebită. Iar mie-mi place să mă ocup de aşa ceva.
Lia: Ciudate plăceri mai ai şi tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!