+greierul +si +furnica

O unică, inegalabilă trecere

sunt paralel de-acord, mai fin
cu programul de tembelioane –
aşa adânc poporul doarme
aşa la suprafaţă giugiulim
coapsele surpate în ecrane
încât iubim, încât hulim
cu creierul cât greierul, vai, din
fabula aceea cu furnica
pusă pe căpătuială încă-n vară –
de ce nu ştim, de ce prea ştim
de ce nu vin, de ce prea vin
(uite că ar fi de jale...)
zilele în chip de campioane
la paralele veşnic inegale?...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă în cădere...

De la guvern se-aude o bubuitură
O fi cumva de la o căzătură?...
Se-întreabă, în trecere fiind pe-acolo
Furnica muncitoare, solo!
Dar îi răspunde greierul cu/minte:
-Eu te-aş ruga, ai grijă la cuvinte;
Ai vrea mata, mai zise greierul, atât
Să cadă şi ultimul guvern; urât
din partea dumitale că poţi gândi aşa
Şi piei din calea mea, furnică, nu mai sta!...
Cea care-avea, în fine-o bănuială
(Că şi guvernul ăsta-i tot o poleială)
Se-întoarce către greier şi grăieşte:
-Eu să gândesc aşa ceva, Doamne fereşte!...
Şi-apoi de ce ţi-aş da eu ţie socoteală?...

La toate astea se impune şi-o morală:
O fi bubuitura pentru cei mulţi infernul
Dar asta nu înseamnă că a căzut guvernul!...

fabulă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!