+gard +garduri

Iarna pe uliţă

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de azi

Munceşte mult că n-are stare,
Îşi face el o casă mare:
Betoane omule, betoane.

Un gard înalt să nu se vadă
Omul ce trece pe stradă.
Astea sunt ale lui toane:
Betoane omule, betoane.

În curte iarbă să nu fie,
O face ca în farmacie.
Şi peste astea vrea să toarne:
Betoane omule, betoane.

Când timpul e să plece
Că viaţa-i scurtă, iute trece,
Face ceva, parca sunt vane:
Betoane omule, betoane.

Gândeşte doar de azi pe mâine

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte (ianuarie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne visul

M-a întrebat muza, ce-i rima
Redus la tăcere de o asemenea intrebare
Am alergat pe câmpurile fără garduri
M-am scăldat pe sub ploi şi cascade
Am fugit cu vântul pe creste
Am tremurat in gânduri ca o trestie
M-am tăvălit prin frunze căzute
Simţeam spiritul liber al muzei
Apoi pe o bancă ingândurat
Priveam stratul de flori înconjurat de gard
Apa cişmelei de un robinet zăgăzuită
De alergat nici vorbă sau de tăvălit
Sunt rimele de fier ale oraşului
Şi muza privindu-mă tristă
Imi spuse cu o lacrimă de cerneală
"Eu când am apărut nu era nici o rimă
Când ai apărut omule nu era nici un gard
Suntem captivi şi tu şi eu
Rămâne visul de a fi intr-o zi liberi"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!