Rămâne visul
M-a întrebat muza, ce-i rima
Redus la tăcere de o asemenea intrebare
Am alergat pe câmpurile fără garduri
M-am scăldat pe sub ploi și cascade
Am fugit cu vântul pe creste
Am tremurat in gânduri ca o trestie
M-am tăvălit prin frunze căzute
Simțeam spiritul liber al muzei
Apoi pe o bancă ingândurat
Priveam stratul de flori înconjurat de gard
Apa cișmelei de un robinet zăgăzuită
De alergat nici vorbă sau de tăvălit
Sunt rimele de fier ale orașului
Și muza privindu-mă tristă
Imi spuse cu o lacrimă de cerneală
"Eu când am apărut nu era nici o rimă
Când ai apărut omule nu era nici un gard
Suntem captivi și tu și eu
Rămâne visul de a fi intr-o zi liberi"
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre libertate
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre ploaie
- poezii despre oraș
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.