+flori +de +m�r

Holmes: Ia uite, un apel urgent pentru a găsi nişte pitici dispăruţi.
Watson: Pitici ai zis?
Holmes: Şase pitici de la Tumbling Piccolos, un spectacol de acrobaţie de la nu ştiu ce circ.
Watson (citind scrisoarea): Au dispărut undeva înte Londra şi Bristol. Ciudat, nu ţi se pare?
Holmes: Foarte. Vezi tu, nu numai că sunt pitici, dar sunt şi anarhişti.
Watson: Anarhişti?
Holmes: Până acum, cred că au ajuns în Viena unde au fost jefuiţi şi îmbrăcaţi în şorţuleţe de organdi. Sunt pe cale să îl întâmpine la gară pe ţarul tuturor Rusiilor. Vor avea buchete de flori în mână iar în fiecare buchet va fi o bombă.
Watson: Crezi?
Holmes: Chiar deloc. Patronul circului îmi oferă cinci lire în schimbul serviciilor mele, adică nici măcar o liră pe pitic. În mod evident, e un personaj zgârcit iar mititeii probabil au fugit la alt circ.
Watson (descurajat): Părea promiţător.

replici din filmul artistic Viaţa particulară a lui Sherlock Holmes (29 octombrie 1970)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (toarce şi cântă): Frunză verde de răchită
Trece luna pe orbită
Frunză verde flori de pară
Pe orbita-i circulară! (O octavă mai sus.) Of, of, of, of!
Baciul (reglează telescopul, ştergându-i obiectivul cu o batistă înflorată, scoasă de la chimir): Fă, muiere! Ţi-am mai spus... Orbita nu-i circulară. Îi eliptică! (Îşi prinde batista înapoi la chimir.) Are două semiaxe. Aproape egale, dar totuşi, diferite... Care vasăzică, nu-i cerc. Îi elipsă... Priceput-ai, au ba?

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Ce e tăcerea aceasta, fetelor? Parcă sunteţi pui de găină când trece uliul... Parcă sunteţi un stol de vrăbii încremenite în stuhăraia din iazuri când aude chiotul... Parcă sunteţi nişte flori de luncă atunci când n-adie vântul... Smerite? Mie nu-mi plac oamenii smeriţi... Veniţi să vă blagoslovesc.

replică celebră din piesa de teatru Apus de soare, Actul I, Scena 4, scenariu de Barbu Ştefănescu Delavrancea (1909)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile: Asta arată pur şi simplu ce efect vulgarizator are acest neîncetat du-te-vino. Oamenii educaţi rămân întotdeauna în aceelaşi loc cu noi. Nimeni nu ne-a văzut vreodată ţopăind pe alei sau galopând nebuneşte prin iarbă în urmărirea libelulelor. Când vrem să schimbăm aerul, trimitem după grădinar care ne duce în alt pat cu flori. Asta e o comportare demnă, aşa cum se cuvine. Dar păsările şi şopârlele n-au simţul ăsta al liniştii. De fapt, păsările n-au nici măcar o adresă permanentă. Sunt nişte vagaboande, ca şi ţiganii. Şi ar trebui tratate exect la fel.

replică celebră din Ziua de naştere a Infantei, scenariu de Oscar Wilde (1892)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Vorbeam de flori! Şi tu, gata, ai trecut la lacrimi! Chiar şi în poezia modernă există o anumită rânduială... Gardă! Să intre gărzile!

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Vai... Câtă cruzime!
Lucian: Aşa-i; din nefericire mai există şi asemenea indivizi care nu se dau în lături de la asemenea fapte reprobabile.
Maria: Poftim?! Desigur, ai dreptate, dar nu la indivizii aceia mă refeream eu.
Lucian: Nu?! Atunci la ce?!
Maria: La cruzimea cu care foarte multe flori au fost smulse de la locul lor, doar pentru a ajunge şi a sfârşi în nişte vase cu apă, următoarea lor destinaţie, ultima, fiind, foarte probabil, o ladă de gunoi. Câtă cruzime!
Lucian: Ah, asta era... Desigur, în felul tău poate ai dreptate, însă prezenţa acelor flori are un scop bine determinat, ba încă unul nobil: acela de a o mai înveseli pe domnişoara Petra, în perioada de convalescenţă.
Maria: De acord; nu te contrazic, însă acest scop şi-l puteau îndeplini la fel de bine şi dacă erau aduse cu rădăcini, în vase cu pământ, nu aşa, rupte... Deci, ţine minte, Luci, altădată nu oferi un buchet de flori, ci o glastră cu flori, vii, care vor răsări şi-n anii următori, cu o îngrijire adecvată; vor aduce tot atâta fericire în sufletul celui căruia doreai să-i alini suferinţa.
Lucian: Bine, am să încerc să nu uit.
Maria: Ah, scuză-mă; vorbea biologul din mine. M-a răvăşit însă imaginea atâtor flori rupte, când ar putea fi lăsate să trăiască, pentru că şi ele trăiesc... Ştii, într-un fel şi asta este tot o crimă; dacă florile ar avea grai şi ne-ar putea spune ce cred ele despre asta, nici nu vreau să-mi imaginez ce-am putea afla, ce-am auzi şi nu ştiu dacă s-ar ţine cont de părerea lor, dar să lăsăm asta. Măcar domnişoara Petra e mulţumită şi veselă văzându-le; ei nu i-am împărtăşit opinia mea, ca să n-o indispun...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melman: Ascultă, Mototo. Ai face bine să o tratezi pe această doamnă ca pe o regină pentru că tu, prietene, ai găsit femeia perfectă. Dacă aş avea vreodată norocul să întâlnesc o asemenea femeie, i-aş dărui flori în fiecare zi şi nu orice floare, ai înţeles? Preferatele ei sunt orhideele, albe şi micul dejun la pat... şase felii de pâine prăjită cu unt pe ambele părţi, fără crustă. Aşa le preferă. I-aş fi umărul pe care să plângă şi cel mai bun prieten şi m-aş gândi zilnic cum să o fac să râdă. Are un zâmbet superb. Ei bine, acestea sunt lucrurile pe care le-aş face dacă aş fi în locul tău.

replică din filmul artistic Madagascar 2
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Ce arome conţine cadavrul acestei flori! În timp ce hoitul tău, încă viu, deja pute.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Arta este în primul rând fotosinteză... Un câmp cu narcise... O mare de flori, înălţată din noroi şi lumină...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (apăsat): Cred în puritatea primordială! În forţa morală a cerului!
Elena (râde): Mie-mi spui? Uiţi că sunt copilul din flori al unui zeu? Tata a fost un organ divin în permanentă stare de erecţie! Le ademenea pe muritoarele tinere, seara, la izvor, prefăcut în ploaie de aur. Le tăvălea bine prin iarba înaltă, le învăţa dansul fecioarelor răsturnate...

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!