+femeia +politica

Boris Yellnikoff (către spectatori): De ce vrei să auzi povestea mea? Ne cunoaştem de undeva? Ne suntem dragi unul altuia? Să vă zic ceva, aşa, din prima... Nu sunt genul de persoană care să placă. Şarmul nu e o prioritate pentru mine. Şi să ştiţi că ăsta nu e un film care să te facă să te simţi bine. Deci dacă vă aşteptaţi la asta, mai bine mergeţi la un masaj.
Băiat pe stradă: Mami, omul ăla vorbeşte singur.
Mama băiatului: Haide, Justin.
Boris Yellnikoff (către spectatori): Ce naiba înseamnă toate astea până la urmă? Nimic. Zero barat. Toate astea nu duc nicăieri şi totuşi, numărul idioţilor care trăncănesc nu scade. Ei bine, eu am o viziune. Eu vorbesc despre voi, despre prietenii voştri, despre colegii voştri de serviciu, despre ziarele voastre, despre televizor. Tuturor le place să vorbească. E plină lumea de dezinformaţi. Moralitate, ştiinţă, religie, politică, sport, dragoste, serviete, copii, sănătate. Hristoase, dacă aş fi nevoit să mănânc fructe şi legume toată viaţa, eu nu mai vreau să trăiesc. Urăsc afurisitele de fructe şi legume. Şi Omega 3, şi banda de alergare, şi cardiograma, şi mamografia, şi sonograma pelviană, şi, of, Doamne, colonoscopia... şi cu tot cu astea tot vine ziua când te pun într-o cutie şi vine următoarea generaţie de idioţi care-ţi vor spune la fel totul despre viaţă şi ce ţi se potriveşte cel mai bine. Tatăl meu s-a sinucis pentru că îl deprimau ziarele de dimineaţă – poţi să-l condamni? Pline de lucruri îngrozitoare şi corupţie, şi ignoranţă, şi sărăcie, şi genocid, şi SIDA, şi încălzirea globală, şi terorismul, şi tâmpiţii ăia cu valorile familiei, şi tâmpiţii ăia cu arme. "Groaza", zicea Kurtz în "Inimă întunecată". "Groaza". Ce noroc pe Kurtz că nu primea ziarul "Times" în junglă... Şi cu siguranţă că vedea lucruri îngrozitoare. Şi voi ce faceţi? Citiţi despre nu ştiu ce masacru în Darfur sau despre un autobuz cu elevi care ia foc şi spuneţi "Dumnezeule mare, e îngrozitor!", după care daţi pagina şi vă terminaţi de mâncat ouăle de la găini crescute ecologic. Dar ce să-i faci, te copleşeşte! Eu am încercat să mă sinucid şi bineînţeles că n-a mers. Dar de ce-aţi vrea voi să ascultaţi toate astea? Hristoase, aveţi şi voi problemele voastre. Sunt sigur că vă obsedează câteva dorinţe şi speranţe. Vieţile şi iubirile voastre care nu vă satisfac, eşecurile în afaceri. "Ah, dac-aş fi cumpărat acţiunile alea! Dac-aş fi cumpărat casa aia atunci, dac-aş fi făcut mişcarea potrivită cu femeia aia..." Dacă, dacă... Ştiţi ce? Nu mai vreau să aud dacă şi cu parcă dintr-astea. Mama spunea că dacă bunica ar fi avut roţi, ar fi fost un troleu. Mama nu a avut roţi, dar a născut un copil cu o minte sclipitoare. Am fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Fizică, dar nu l-am luat. Ştiţi cum e, totul e politică. Ca orice altă onoare de abureală. Întâmplător, nu cred că am foarte multe regrete. Dacă ne luăm după standardele unei civilizaţii barbare şi descreierate, am fost chiar norocos. M-am însurat cu o femeie frumoasă şi bogată. Am trăit ani buni în Beekman Place. Am predat la Columbia. Teoria corzilor.

replici din filmul artistic Ce-o fi o fi..., scenariu de Woody Allen (22 aprilie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi politica

Şi-a impus, cu sânge rece,
În partid, cuvântu-i greu:
- Pe-aici nu se poate trece,
Decât peste - trupul meu!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un oraş fără nimeni

În oraşul fără nimeni au venit ceva jivine,
Au şi casă, au şi masă şi la dragoste se lasă,
Prezentabile, yes, impenetrabile, no,
Bate la ochi de eşti om, paturile duble au devenit lehuze,
Chiar şi seifurile s-au împreunat, na, ai venit pe neaşteptat,
Unde e actul, zici, cu voce de arici, how fragile are you,
Se miră Kakadou, are o leziune sub plisc, de la un pix,
Femeia în halat te-a tratat până la majorat, apoi te-a lepădat,
Instalatorul din Puchineşti, cel cu biciclete şi trotineşti,
Ales el prinţ de uels, a reparat cabina liftului julind-o fresh.
Apoi au venit oameni şi oameni, unii străini, alţii foarte stranii,
Ne spălăm pe dinţi în colectiv, cu bormaşina fără stativ.
Un bebe leonin s-a născut surprinzător cu trăsăturile unui aligator.
Priveşte la ceasul din centrul oraşului, spune, gata, deşeuri ale făraşului,
Destul am făcut politică infracţională, trecem totul la socoteală
Şi ne băgăm singuri la zdub, acolo munci-vom cu mare hei-rup.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Bine dar...
Femeia: Sigur că e bine! Iubirea este o atracţie mai puternică decât gravitaţia!... Dragostea trage toate sforile Universului. (Cu elan revoluţionar.) În curând, femeile vor conduce lumea! Matriarhatul va deveni iar politică de stat! Vom avea parlament unicameral eminamente feminin! Pentru că feminismul este o ideologie mai captivantă decât comunismul. Vom adopta o nouă diviziune a muncii. (Cu glas profetic.) Femeile vor prelua rolul conducător în societate! Voi, bărbaţii, veţi fi absolviţi de orice răspundere! O să vă declarăm, oficial, iresponsabili! (Cu voce gravă.) Singura voastră preocupare actuală să rămână actul sexual...
Autorul (ironic): Se vede că ai citit "Jocul dragostei şi al întâmplării"...
Femeia: Pentru mine, dragostea nu e un joc, iubitule! Este o profesie! Eu n-am învăţat dragostea din cărţi, ci dintr-o îndelungată practică revoluţionară...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan: Doamnelor, domnilor (rumoare, fluierături)... Sunt Don Juan!
Mulţimea (suntem în ianuarie 1990): Noi nu ne vindem ţara, nu ne vindem ţara!
Don Juan: Doamnelor, domnilor... e o confuzie! Eu sunt de aici... autohton!
Un grup de oameni ai muncii (de la întreprinderea Tehnoton): Tehnoton! Tehnoton! Tehnoton! (apoi) Iliescu nu ceda, Tehnoton e-armata ta!
Don Juan: Dar sunt de-al vostru! Asta mi-e porecla! Don Juan!
O voce: Cine-i ăsta? Cine eşti, mă?
Don Juan: Un om care iubeşte femeile! Don Juan! Un om care face dragoste...
O femeie din mulţime: Linişteeee! Linişteee! Să ne spună domnul Jean Barosan... ce rol avea atunci când se strecura în patul femeilor! Ce informatii trebuia să obţină!
Don Juan: Femeia asta e nebună! Eu n-am făcut politică, am făcut dragoste!
Mulţimea: Jos securiştii! Jos securiştii! Jos securiştii! (Don Juan pleacă de la tribună învins de vreme şi de vremuri.)
Un grup de femei octogenare: Iliescu! Iliescu! Când Iliescu apare, soarele răsare!

replici din spectacolul grupului Vouă, scenariu de Corneliu Sofronie (1990)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!