+dor +de +casa

Blair: Nu, Chuck, NYU nu e ca Upper East Side, lor nu le pasă de Constance sau de ierarhia socială. Nu le pasă că eu sunt Blair Waldorf... S-a terminat!
Chuck: Iar tu mi-ai face una ca asta?
Blair: Despre ce vorbeşti?
Chuck: Eu sunt Chuck Bass şi îţi spun că te iubesc. Tu-mi spui că sunt mai uşor de cucerit decât o grămadă de pseudo-intelectuali... cu dor de casă şi nemulţumiţi... Chiar vrei să mă insulţi în halul ăsta?
Blair: Nu aşa stau lucrurile!
Chuck: Ba chiar aşa stau. Aşa că dacă data viitoare când mai uiţi că eşti Blair Waldorf, ţine minte că eu sunt Chuck Bass şi că te iubesc!

replici din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Mada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Park: Mi-e dor de tine, Eleanor. Vreau să fiu cu tine tot timpul. Eşti cea mai inteligentă fată pe care am cunoscut-o şi cea mai amuzantă, şi tot ce faci mă surprinde. Aş vrea să spun că de-asta îmi placi, pentru că aş părea... profund... Dar cred că te plac şi pentru că ai părul roşu şi mâinile catifelate... şi miroşi a tort făcut în casă pentru o zi de naştere.

replică din romanul Eleanor & Park de Rainbow Rowell (mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce mai face Nero?
Maria: Câinele tău? Mult mai bine decât seara trecută. Poţi trece să-l iei acasă, în seara asta. Dar poznaşul meu?
Lucian: Rikky?! Foarte bine. S-a acomodat perfect la mine acasă; cred că-i place, se simte bine...
Maria: Trădătorul!
Lucian: S-a aşezat în lămâiul de la intrare, de pe hol şi a început să latre de mama focului, de i-a speriat pe toţi ziariştii în dimineaţa asta; se ţineau, bieţii, departe de garduri, fără a mai fi nevoie de jandarmi, gardieni sau poliţişti; Rikky era suficient...
Maria: Ca să vezi, ce figură! A avut ce învăţa de la câinii mei.
Lucian: Ţi-e dor de el, nu-i aşa? remarcă Lucian. Ai să-l vezi în curând.
Maria: Bine, aştept să mi-l aduci acasă, când vei veni să-l iei pe Nero. Acum trebuie să plec.
Lucian: Nu, stai puţin! Cum să pleci? Mergem împreună; te duc eu, cu maşina directorului, încă mai am cheile de la dânsul în buzunar, nu i le-am dat lui Rikky. Poate astfel scăpăm şi de body-guarzii aceia... Mai întâi trecem pe la mine pe acasă, apoi mergem direct la tine.
Maria: Bine, să mergem!
Lucian: Aşteaptă-mă numai puţin, te rog! Trebuie să pun cât de cât ordine pe aici, pe puntea principală, nu se poate să lăsăm totul vraişte!
Maria: Tu?! Tu să pui ordine?
Lucian: Cine altcineva?! Ceilalţi au plecat, iar roboţi încă n-avem... Dacă n-ar face nimeni ordine, ce-ar zice dom' profesor de dimineaţă, dacă ar găsi puntea principală în starea asta?
Maria: Da; dar de ce tu? Eşti comandantul misiunii, nu intră în atribuţiile tale!
Lucian: Aş... Lia... Mergem spre casă; dacă vrei, hai şi tu cu noi!
Lia: Nu, mulţumesc; n-aş vrea să vă deranjez. Mă descurc şi singură.
Lucian: Cum doreşti. Ne vedem mâine.
Lia: Desigur; mâine.
Maria: Pa.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!