+din +desert

Fiecare fir de nisip din deşert se simte un inocent.

aforism de Alex Dospian (iulie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Distinşii mei amici vă voi pofti
În seara asta-n jurul mesei mele
În numele divinei geometrii
Să devoraţi triunghiuri isoscele

Desigur fiecare câte trei
Din cele multe trase în frigare
Ca nişte devotaţi învăţăcei
Lăsând în străchini doar o bisectoare

Cu care servii se scobesc în dinţi
În timp ce pun mesenilor în blide
Dreptunghiuri acrişoare şi fierbinţi
La flama lumânării perpelite

Ce le veţi hăpăi apoi de zor
Cu ochii şi cu fălcile deodată
De pentagoane însă vă implor
Să nu se-atingă nicio invitată

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Soviany
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Acuma, pentru că ne-am băut laptele şi mierea, putem finaliza problema organizării. Nu e de glumă. Cei de pe Muntele Sfânt ne-au cerut restructurări urgente.
Secretara: Cum adică, restructurări?
Moisescu: Simplu. Se modifică schema. Trebuie să renunţăm la trei birouri.
Funcţionarul: Au înnebunit? Am târât aceste birouri prin deşert atâta vreme. Şi acum ne cer să le scoatem din scenă?
Moisescu: Aşa s-a hotărât, aşa vom face. E prea mare numărul de birocraţi pe cap de locuitor.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise pe o bancnotă

Nu faci doi bani, hârtie blestemată!
Cum vii, aşa dispari: debusolată!
Când nu te am, mă lasă şi amanta, cert!
Când nu te am, paharul mi-e uscat deşert!
Îi văd pe cei bătuţi de soartă
Neputincioşi, pe care-i ocoleşti din poartă:
Mai văd şi rânjet crud pe-un chip tiran
Scuipat în faţa unui biet sărman;
Pentru puterea-ţi mare, zadarnic jinduită,
Aş vrea să dau cu ticălosul de pământ:
Când nu te am, mă cred un mic proscris bătut,
S-apuc, încă o dată, pe draga-mi Scoţie s-o sărut.

poezie celebră de Robert Burns (1786), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructe...

De-ncepi ziua ca mămâie
Ce-l mai bun e o lămâie,
Acrişoară şi zemoasă
Ce te scapă de-adipoasă,
Ea te pune pe călcâie
O atletă de lămâie...
Un desert de dimineaţă
Bună-i para mălăiaţă,
Unge roţile la ceas
Treaba merge pas cu pas,
Iar din toamnă până-n vară
Nu-ţi lipsească din cămară...
Nu mai zic de cele bune
Este dieta cu prune,
Când aproape devii muică,
Prefăcută şi în ţuică,
Benefică la intelect
Pruna, ca un predilect...
Printre-atatea este una
Mică de-i zice căpşuna,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa sexuală a dromaderului

Viaţa sexuală-a cămiloiului este ciudată,
Şi de multe ori sărmanul, vai, dă chix!
În momentele de-înflăcărare amoroasă
Se repede îndărătnic, berbeceşte, peste Sfinx.

Dar pasajul posterior al Sfinx-ului e-înfundat
Cu nisip adus de vântul din deşert. Din acest motiv
I-a crescut dromaderului în spate ditamai cocoaşa,
Iar Sfinxul afişează-acel zâmbet enigmatic şi parşiv.

NB. Cântec de cazarmă în Marea Britanie şi SUA. Prin prin anii 1960-1965
a fost foarte popular în Los Angeles. De asemenea, cam în aceeaşi perioadă,
era cântat de echipa de rugby a Universităţii Indiana.
Există voci care susţin că versurile i-ar aparţine lui Somerset Maugham.

poezie de Autor necunoscut-Anglia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!