+aurel +vlaicu

Doină

Nu, nu plâng, mi-a răspuns
Măicuţa bătrână,
Cu brâul de lână.

Numai uneori simt că obrazul meu
E pământul
Pe care s-a prăbuşit Meşterul Manole
Şi-atunci, după obiceiul din vechime
Trebuie să-l însemn
Cu două izvoare.

Aşa a fost într-o zi
Când l-am trimis la oaste
Pe fiul meu Tudor,
Primenindu-l, că era duminică dimineaţa,
Cu cămaşa morţii.

Aşa a fost când
A căzut de pe mănăstirea lui
Aurel Vlaicu,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi visăm la ceea ce citeam în copilărie în romanele science fiction; Jules Verne, care ne îndemna să zburăm spre Lună, belgianul Tintin zbura spre Lună; imaginaţia noastră s-a dezvoltat în acea vreme, iar eu am fost moştenitorul acelei imaginaţii dezvoltate. Cosmonautica îmbracă însă un aspect mult mai vast, cu multe conotaţii teoretice, care s-au transpus în practică prin zborurile efective ale omului; s-a început cu aviaţia (probabil vă amintiţi de pionerii aviaţiei româneşti; Traian Vuia care în 1906 s-a ridicat de la Pământ; Aurel Vlaicu, care a construit avioane pe teritoriul României; Henri Coandă, recunoscut ca pionerul aviaţiei cu reacţie în 1910, a construit un avion al cărui motor mergea pe principiul reactive). De la teoria aeronautică aplicată în aviaţie până la teoria aplicată în zborul rachetei este o oarecare distanţă. Unul dintre pionerii tehnicii rachetei este rusul Constantin Ţiolkovski, care a descoperit principiul de bază al deplasării rachetei şi transilvăneanul Hermann Oberth, considerat şi părintele navigaţiei spaţiale.

citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecele Mariei Tănase, această fetişcană, cu timbru grav, izvorăsc limpezi din pământul românesc, trec prin sufletul nostru şi apoi urcă spre cer, ca şi aripile făurite cu un sfert de veac în urmă de ardeleanul Aurel Vlaicu.

citat celebru din Octavian Goga
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e o exagerare vorbind de "aviaţiunea la noi". Franţa şi statele civilizate din apus au făcut neasemănat mai mult decât ţara noastră, pe tărâmul aviaţiunei. Dar dacă facem o comparaţie cât de vagă între cultura, împrejurările şi mijloacele tehnice ale altor popoare şi starea de lucruri de la noi, putem spune cu oarecare mândrie, că nu suntem tocmai cei din urmă, măcar din punctul de vedere al aviaţiunei. Nu trebuie să uităm, şi simt o mare mulţumire sufletească aducându-mi-o aminte, că cel dintâi aviator care s-a ridicat cu propriile lui mijloace de la pământ, a fost un român, Traian Vuia!

începutul de la Aviaţiunea la noi de Aurel Vlaicu (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la cel din urmă muncitor, plecat din atelier ca să vadă "zburând" un aeroplan românesc, până la fruntaşii vieţii noastre intelectuale şi politice... au simtit aceeaşi simpatie caldă şi pentru acel care zbura şi pentru invenţia minunată, care mâine va fi în mâinile tuturor. Fie ca aşteptările celor care m-au întovărăsit cu încurajarea şi prietenia lor să nu fie înşelate. M-aş socoti răsplătit cu prisosinţă pentru cei paisprezece ani de muncă, de teamă şi de speranţe chinuitoare, dacă aş şti, că am făcut ceva, cât de puţin, pentru progresul ştiintei şi pentru fericirea oamenilor.

finalul de la Aviaţiunea la noi de Aurel Vlaicu (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ce ciudat se-nvârte elicea", îi şoptea lui Aurel Vlaicu îngerul. "Ca acele orologiului, grăbit să bată înnoptarea."

aforism de N. Petrescu-Redi din revista "Cronica", februarie-martie 2013 (2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, sufletul omului n-a rămas încătuşat de pământ când ştiinţa deschide drumul văzduhului.

Aurel Vlaicu în Aviaţiunea la noi (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A imita vulturul, care se pierde în albastrul cerului, a fost din cele mai vechi timpuri, o vie dorinţă a omului legat prin legea gravitaţiunii generale de pământul pe care s-a născut.

Aurel Vlaicu în Aeroplanul Vlaicu, Cap. I - Condiţiuni de posibilitate (1911)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, punctul cel mai principal al aparatului meu, îl formează centrul de greutate. Pe când la alte aparate centrul de greutate este deasupra aripilor sau între aripi, la mine e sub aripi cu un metru şi douăzeci. Se înţelege uşor, astfel, că aparatul nu se poate răsturna niciodată.

Aurel Vlaicu în Aviaţiunea la noi (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de roz-bombon mi s-a prărut visul
de a fi măcar bob de grâu în gusa păsării zburătoare
penate de Aurel Vlaicu
mi s-a împlinit la manşa fireştii reveniri pe pista pământ
copilot fiindu-mi VARIA ŞTEFAN
o minune de om căruia Caracalul
ar trebui să-i rămână dator
pentru puterea lăuntrică de a nu se fi lăsat paharnicul
emoţiilor consumatoare de alcool
distilat din drojdie de iluzii acrobatice

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!