+aloe +vera

Aloe veră

ieri noapte am avut un vis cam straniu
şi se făcu-se parcă eu cădeam
în puţ adânc cu pietre de uraniu
şi cu aloe-n glastrele la geam

se mai făcu-se un prieten dus demult
în alte lumi, desigur că mai drepte
mă îmbia aşa cu sila să-l ascult
şi să cobor cu dânsul nişte trepte

se mai făcu-se că în depărtări
ba apărea ba dispărea o siluetă
o desluseam venind din nicăieri
cu mersu-i de vârtej în piruetă

să fi fost mama?!! sufletul ei drag
în visul ista trist spre dimineaţă?!!
să pot să desluşesc în chipul vag
izvorul care îmi dăduse viaţă...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

într-un şi într-o

într-un gând infinit zecimal
îmi vine să mă teleporteze
în inima ta
şi să te influenţez pozitiv

într-un vis albastru deschis
te-am sărutat cu roze
recitând poezii erotice
sub influenţa psihoactivelor

într-o noapte albă ketaminică
te-am cerut în suflet
într-o capsulă sigilată
cu mult whisky şi aloe vera

la miezul nopţii te-am iubit
şi ne-am schimbat sucurile gastrice
care ne ardeau gâturile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate de aceea

am imunitate vizibil crescută
prin metode neconvenţionale
de la siropuri de aloe vera luate
când soarele se lungeşte alături
de mine curbând timpul de livrare
a viitorului fără urme de trecut

poate de aceea mă simt viguros
şi înot cu mişcări orizontale
spre sorii candizi bat pasul un timp

pun izvorul de vitamine sub limbă
adaug flacoanele de spirulină în ore
livide la lumina confuză care doare

poate de aceea voi scrie versuri
imune la criticile parazite închise
cu mii de chei în globuri oculare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laborator de sine

Mă cresc însămânţat în dublu strat de agar,
Să nu pot fi atins, să-mi păstrez caractere,
Dar uneori mă întind expus într-un frotiu,
Mă colorând definitiv fixat într-o fuxină, să apar,
La cine vrea examenul să facă în lame cu lamele,
Fin feliat, lucios, în parafină... aşa cum vreau să fiu.

Sunt şi eu un microb, ce infectează Terra,
Crescându-mă în colonii, să invadez idei.
O citoplasmă sunt c-un sâmbure de lanţ, numai al meu,
Ce-mi caut în mnemonică o rimă, cum Aloe Vera
Ce se împarte duplicate între otravă, leac... s-o bei
Şi, aşa să pot fagocita urât, să las frumos, un propriu macrameu...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec prin stepă

cu pistolul colt în mână
vântul mă mână din spate
fumez camel şi calul meu
a oftat ultima oară de îngrijorare
ştia că am ascuns banii sub
un copac lângă doi cactuşi
înalţi cât un om şi jumătate
era şi o fântână
cu apă rece şi dură
a simţit-o şi calul meu
care de la a doua gură s-a băligat
aproape pe picioarele din spate
a fornăit din polipii lui
i-am trecut o bucată zdravănă
de tutun macerat în whisky
să mestece cât căutăm eu banii
el stătea de şase în umbra copacului
urmărind cum sunt plimbaţi
scaieţii de vântul preriei
săpam cufundat în gânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!