+aici +si +acum

Ninotchka (la colţ de stradă): Cam cât trebuie să aşteptăm aici?
Leon: Păi până când poliţistul va fluiera din nou.
Ninotchka: Şi cam la ce intervale fluieră?
Leon: Poftim?
Ninotchka: Cât timp trece până fluieră din nou?
Leon: Ciudat, nu m-am gândit niciodată la asta.
Ninotchka: Nu ţi s-a mai întâmplat până acum?
Leon: Ba da... Doamne, dacă stau şi mă gândesc cât timp am pierdut aşteptând semnale, cred că s-au cumulat ani întregi! Îţi dai seama? O parte importantă din viaţă mi-am petrecut-o aşteptând semnale.
Ninotchka: Cu alte cuvinte, nu ştii.
Leon: Nu.
Ninotchka: Mulţumesc.
Leon: Cu plăcere.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carlo Carlucci: Domnule Blodgett, eu sunt Carlo Carlucci, directorul hotelului. E o mare plăcere să vă avem aici.
J. J. Blodgett (atent la Carlucci): Mulţumesc...
Carlo Carlucci: Poate vă interesează să ştiţi că un alt diplomat american celebru a stat aici odată, domnul Benjamin Franklin.
J. J. Blodgett: Franklin? Ah, da, Ben Franklin... Mare om la vremea lui. Sigur, azi nu ştiu dacă ar putea trece de controlul de securitate.
Carlo Carlucci: Aţi dori să-i vedeţi camera? E în partea veche a clădirii.
J. J. Blodgett (nerăbdător): Nu acum...
Carlo Carlucci: Mă scuzaţi, aş vrea să vă cer sfatul în legătură cu ceva, direct de la sursă, aşa. Credeţi că va fi război în Orientul Mijlociu?
J. J. Blodgett (oarecum surprins): Nu putem dezvălui astfel de informaţii.
Carlo Carlucci: Mi s-a oferit o slujbă – lanţul hotelier american Sheraton – iar una dintre filiale e în Damasc.
J. J. Blodgett: Damasc, hmm... Nu ştii de la mine, dar cu ruşii prin Mediterana, cu armata arabă consolidată şi posibilitatea ca în orice clipă israelienii să răbufnească, locul ăla e un butoi de pulbere care poate exploda în orice clipă. Sfatul meu e să uiţi de Damasc.
Carlo Carlucci: Mulţumesc. În cazul ăsta, voi alege celălalt loc.
J. J. Blodgett: Care?
Carlo Carlucci: Sheraton din New York.
J. J. Blodgett (după o pauză scurtă): Hmm... Mai bine du-te în Damasc!

replici din filmul artistic Avanti!, după Samuel A. Taylor (17 decembrie 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Să spun "la revedere, Yakushova"?
Ninotchka: Să uităm că ne-am întâlnit.
Leon: Nu, nu, am o idee mai bună. Să uităm că a sunat telefonul sau că am auzit că de fapt te numeşti Yakushova. Tu eşti Ninotchka. Ninotchka mea.
Ninotchka: Patria m-a trimis aici ca să lupt împotriva ta.
Leon: Foarte bine, luptă! Luptă împotriva mea cât vrei, numai nu acum, mâine dimineaţă. Nu e nimic mai plăcut decât să împărtăşeşti un secret cu inamicul.
Ninotchka: Tu reprezinţi Rusia albă, iar eu pe cea roşie.
Leon: Nu, hai, te rog în seara asta să ne reprezentăm pe noi înşine.
Ninotchka: În nici un caz! Dacă vrei să mă abordezi...
Leon: Ştii prea bine că vreau.
Ninotchka: Atunci vorbeşte cu avocatul meu.
Leon: Ninotchka, nu poţi pleca aşa, pur şi simplu. Sunt nebun după tine! Am crezut că ţi-am făcut o impresie bună. Îţi plăceau pupilele mele.
Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Nu, nu, Ninotchka. Te-am ţinut în braţe! M-ai sărutat!
Ninotchka (coborându-şi privirea): L-am sărutat şi pe lăncierul polonez înainte să moară.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia marinarului breton

La-începutul celeilalte ierni noi, prea-frumoşii,
Ne-am căsătorit – după Anul Nou a plecat pe mare.
Acum florile de mac ard roşii,
Iar eu sunt aici pe cheu, privind în zare.
I-aştept sosirea, având tovarăşi albatroşii,
Pe unde-o fi? Distanţa dintre noi îl doare?

"Nu plânge, curaj, coniţă,"-mi spune căpitanul;
"Se va întoarce curând acasă. Aşteaptă, fii cuminte!
Deocamdată zace într-un spital, se face de-acum anul...
La Rio de Janeiro,-n Brazilia febricidă şi fierbinte.
Nu ştiu ce boală-a căpătat, ştiu doar că trăieşte băietanul
Şi că-într-o bună zi iarăşi îţi va ieşi-înainte."

Am trimis telegramă, să aflu date mai precise,
La Spitalul Marinei şi-am primit răspuns a doua zi.
Citez cuvintele infirmierei, exact cum au fost scrise:
"Soţul tău iubit nu va muri;
Dar să nu te-aştepţi la un barcaz cu velele întinse –
Nu pot, desculpa-me, să-ţi spun din ce pricini. "

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nikolai Rogojin: Domnule Holmes, ceea ce aţi văzut aici în seara aceasta, a fost ultimul spectacol cu madame Petrova.
Holmes: Ce păcat!
Nikolai Rogojin: Dansează de la trei ani, iar acum, nu-i aşa, are deja treizeci şi opt.
Holmes: Trebuie să recunosc că nu arată de treizeci şi opt.
Nikolai Rogojin: Asta pentru că are patruzeci şi nouă.

replici din filmul artistic Viaţa particulară a lui Sherlock Holmes (29 octombrie 1970)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoară, domnişoară

Domnişoară, mă scuzaţi
că vă tulbur meditarea.
Acceptaţi, vă rog cumplit,
să aflaţi că m-aţi topit
de cum v-am văzut la faţă
într-o joi de dimineaţă
coborând din Mercedes,
în sandale fără dres.

Minijupa, mai ales,
mi-a făcut cordul să bată
într-un ritm surprinzător
de era să fac anghină
pectorală
în toracele-mi sensibil
şi să mor, ah!
de amor
într-un fel indubitabil
de real, dar regretabil,
dacă nu cumva, aş spune,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Larousse: Hei, şefu', uite pe cine avem aici! E Alfredo Linguini! Băiatul Renatei! Acum s-a făcut mare, nu? Îţi aminteşti de Renata. O iubire mai veche de-a lui Gusteau?
Skinner: Ah, sigur. Ce mai faci,...
Larousse: Linguini.
Skinner: Aşa, Linguini, ce drăguţ din partea ta să ne vizitezi. Ce mai face...?
Linguini: Mama mea?
Skinner: Da...
Larousse: Renata.
Skinner: Aşa, Renata. Ce mai face?
Linguini: E bine... adică, nu chiar bine, dar mai bine. Ea a...
Horst: A murit.
Skinner (cu indiferenţă): Vai, îmi pare rău.
Linguini: E în regulă. Ea credea în Rai, aşa că e asigurată... adică, în ce priveşte viaţa de apoi.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea sărac

Am zis iubitei mele: "Vino
La câmp s-auzi un pitpalac".
Ea: "Da, îmi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... eşti prea sărac."

Plimbându-mă-n singurătate,
O odă gloriei eu fac:
Dar gloria se depărtează.
"De ce fugi?" zic.
- "Eşti prea sărac."

Mă duc atunci la masa verde,
Să-ncerc norocul- poate fac
O lovitură... Dar norocul
"Pleacă, îmi zice; eşti sărac!"

Mă duc acasă melancolic,
Stau trist, visând într-un cerdac,
Şi piţigoiul din grădină
Îmi flueră: "Eşti prea sărac!"

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale din Fabule, satire, parodii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (cu voce schimbată, zeflemist, aproape vulgar): Sună! Sună întruna. Nu mai au nimic sfânt! La noi, cultul eroilor a dispărut. În ţara aceasta e ridicol să fii martir! (Ridică receptorul). Alo! Da, doamnă. Aici este casa mea memorială! Cum? Cu cine vorbiţi? (Apoteotic). Sunt senatorul Poporan! (Tare). Eu sunt erou naţional, cucoană! Cine nu mă cunoaşte, nu cunoaşte istorie! Da' matale cine naiba mai eşti? (Brusc devine amabil). Aha! Doamna Opinia? De la ziarul Libertatea Liberă? Îmi pare bine că vă cunosc... (Mecanic). Libertatea este specialitatea mea, stimată doamnă! La Revoluţie am luptat, personal şi în nume propriu, pentru libertate. Mi-am pierdut doi dinţi în Piaţa Libertăţii... Poftim? (Pauză). Vă interesează traficul de influenţă?... Situaţia s-a ameliorat sensibil, doamnă! S-au înregistrat progrese mari. Am introdus semne de circulaţie pentru traficul de influenţă! (Tare). Am umplut ţara cu sensuri giratorii! Influenţa circulă mai bine acum, comparativ cu guvernarea anterioară. Traficul s-a fluidizat, nu se mai blochează, nici măcar pe Bulevardul Justiţiei. Doriţi un interviu pe această temă? Sigur că da! Alo! Alo!... (Loveşte nervos în furcă). S-a întrerupt... Ah! Serviciile secrete mă urmăresc pas cu pas...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peter Quince la clavir

I

La fel cum degetele mele apăsând aceste clape
Fac muzică, aceleaşi sunete-ale sinelui
Fac, de asemeni, muzică în spiritul meu.
Asta înseamnă că muzica este emoţie, nu sunet;
Şi astfel, ceea ce eu simt acum,
Aici, în această cameră, dorindu-te,

Gândindu-mă la rochia ta în nuanţe de-albastru,
Este muzică. Reaminteşte acel fior
Trezit în bătrâni de Suzana,

De acea seară verde, caldă şi clară,
Când ea se îmbăia în nemişcarea atentă-a grădinii, în vreme ce
Bătrânii cu ochi congestionaţi, pândind-o, simţeau

În esenţa profundă- a fiinţei lor vibrând
Corzi fermecate, iar strunele ciupite
Pulsau înălţând fragede osanale.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!