Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Peter Quince la clavir

I

La fel cum degetele mele apăsând aceste clape
Fac muzică, aceleași sunete-ale sinelui
Fac, de asemeni, muzică în spiritul meu.
Asta înseamnă că muzica este emoție, nu sunet;
Și astfel, ceea ce eu simt acum,
Aici, în această cameră, dorindu-te,

Gândindu-mă la rochia ta în nuanțe de-albastru,
Este muzică. Reamintește acel fior
Trezit în bătrâni de Suzana,

De acea seară verde, caldă și clară,
Când ea se îmbăia în nemișcarea atentă-a grădinii, în vreme ce
Bătrânii cu ochi congestionați, pândind-o, simțeau

În esența profundă- a ființei lor vibrând
Corzi fermecate, iar strunele ciupite
Pulsau înălțând fragede osanale.

II

În apa aceea verde, caldă și clară,
Stătea Suzana.
Ea simțea freamătul strunelor
Și imagini ascunse

I se revelau.
Prea plinul acelor linii melodice
A smuls din pieptul ei un oftat.

Stătea așezată pe lespedea băii,
În răcoarea
Unor emoții demult trecute.
Prin frunze, răzbătea
Roua
Unui vechi entuziasm.

A pășit prin iarbă,
Încă tremurând.
Adierele vântului erau slujitoarele ei,
Care o urmau timid
Aducându-i șalurile mătăsoase
Încă fluturânde.

O respirație atingân mâna
A amuțit zgomotele nopții.
S-a întors –
Un talger a răsunat
În mijocul cornurilor bubuitoare.

III

Imediat, cu-n zgomot ca acela făcut de tamburine,
Au apărut însoțitoarele ei bizantine.

Erau contrariate de țipetele Suzanei, sub luna plină,
Împotriva bătrânilor prezenți acolo, în grădină;

Iar respirația, șoaptele lor repezi și moi,
Aminteau de o salcie bătută de ploi.

Lumina lampilor ridicate de ei, anonimă,
A dezvăluit-o pe Suzana goală ca o știmă.

Și atunci, necredincioasele bizantine
Au fugit – cu-n zgomot ca acela făcut de tamburine.

IV

În minte frumusețea este trecătoare –
O trecere fulgurantă dinspre azi spre mâine,
Dar în carne este nemuritoare.

Trupul moare; frumusețea trupului rămâne.
Astfel, mor serile alunecând ușor prin verde,
O undă nesfârșită curgând mereu spre-a nu se pierde.
Astfel, mor grădinile, respirația lor smerită mirosind
Deja a iarnă, regretând, privind înapoi cu jind.
Astfel, mor fecioarele, întru-această celebrare-anume,
Mereu proaspătă,-a corului tuturor fecioarelor din lume.

Muzica Suzanei a atins corzile nerușinării
Acelor bătrâni cu păr alb, dar, scăpând din plasa nopții,
În urmă nu a rămas decât gunoiul Morții.
Acum, în imortalitatea-i, îndepărtată și suavă,
Cântă la vioara transparentă a propriei memorii,
Eliberând un permanent psalm de slavă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Necessary Angel: Essays on Reality and the Imagination Paperback" de Wallace Stevens este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Wallace Stevens. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.

Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook