+a +fi +sfânt

Dietă după sărbătorile de iarnă

De la Crăciun la Revelion
Şi-apoi până la Sfânt Ion,
S-au îmbuibat, n-au stat niţel,
Ba... stau acum... pe muşeţel!

epigramă de Genţiana Groza (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Aici zăcea epava unui sfânt. Zburând prea jos, mai aproape de oameni, un zeu s-a lovit de pământ. Oare se va putea urca la cer cu aripile frânte?

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina poeziei mele

Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi şi cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.

S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieţii le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.

Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceaţa de cireşe coapte.

E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii mei şi cu mine vorbeam despre obiceiuri bune şi rele. "E greu, zicea el, până te deprinzi cu ceva, dar când te-ai deprins... Uite, după primele câteva luni, nu trebuie să-ţi dai mai multă osteneală ca să fii un sfânt decât ca să fii un păcătos. Devine, pur şi simplu, o chestie de obişnuinţă."

Jerome K. Jerome în Fantoma lui Whibley
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru oameni

Dă-le pâine, Doamne sfânt,
Dă-le hrană, dă-le linguri,
Dă-le bine pe pământ,
Nu şi rău, că şi-l fac singuri!

epigramă de Florea Ştefănescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă foamea spirituală ar fi asemănătoare foamei fizice, aş fi un sfânt.

aforism de Miro Radalj din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impotenţă şi religie

- Bărbatul meu e sfânt, Mărie,
Un abstinent, de neînvins.
- Ştiu că n-are bărbăţie!
Chiar aseară m-a convins!

epigramă de Ion Butulescu
Adăugat de Virgil Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ţin de cuvinte

Când fac promisiuni şi jurăminte,
Mă ţin întotdeauna de cuvinte;
Iar după ce le fac, e lucru sfânt
Că nu mă ţin vreodată de cuvânt.

epigramă de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (patetic): Libertatea nu e un simplu concept... Este dreptul sfânt al neamului... Este dreptul inalienabil al naţiunii de a fi ea însăşi! Şi chiar mai mult decât atât. (Scutură violent gratiile). Cetăţeni! Rupeţi lanţurile obişnuinţei, sfărâmaţi-vă gratiile! Nici nu ştiţi ce forţe nebănuite au iepurii de casă, când ajung la guvernare! (Scutură gratiile). Tiranilor! Jos jugul asupririi! (Cu patos). Lăsaţi poporul să se ridice spre avântate culmi! A sosit vremea schimbării! Oare voi nu auziţi cum sună trâmbiţa libertăţii? (Sună telefonul de pe birou). Nu simţiţi vântul primăverii cum suflă prin birouri? Credeţi că mă tem de voi? De uniformele voastre cu ceaprazuri? (Priveşte derutat spre telefon). Eu nu cunosc frica! Pentru că eu sunt un martir al acestui neam! (Telefonul continuă să sune. Poporan îşi priveşte ceasul de la mână). Pentru bunăstarea poporului sunt gata să-mi sacrific liniştea şi o parte însemnată din economii. (Tare). Şi chiar viaţa, dacă este neapărată nevoie!...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţară mea cu duh de pace, Ţara mea cu duh de dor
Aş striga să mă audă Ştefan Sfânt şi-al meu popor!
Putna, clopote-răsună şi Vrancioia vine iar,
Să-şi jerfeasca toţi feciorii, pentru-al ţării ei hotar!

Ţara mea plină de floare şi de verde frematand
Te aud în nopţi cu stele, cum jeleşte-al tău pământ
Cum pe câmpuri se jertfeşte grâul să mai dea un rod
Dar mişeii prinşi în roată, vor să-ţi cânte un prohod!

Ţara mea cu munţi de sare şi cu cerul luminos
La hotar ai scris cu sânge, peste chipul glorios
Şi-a pus sabia în teacă, să infloreaca iarăşi maci
Dar de-o vreme îngândurată te jerfesti, jeleşti şi taci...

Ţara mea cu râuri line şi cu nuferi prinşi de ape
Îţi doresc să ai lumină şi de toţi copii parte
Să-i aduci la vatra sfânta, unde focul este viu
România mea frumoasă, eu tot tânăra te ştiu!

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Cristea din Confluente literare, ianuarie 2020
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!