+Pound, +Ezra

Casa splendoarei

Stă-ntr-însa Evanoe,
O casă durată nu de mână-omenească,
Ci dincolo de cărări lumeşti, undeva departe
Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul;
Pereţi şi ciudate coridoare - din aur sunt şi ele.

Şi-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui,
Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi,
Iar soarele roşu, îndărătul a toate.

Şi-am văzut-o acolo în casa ei,
Cu şase mari safire de-a-lungul peretelui,
Cu rochia toată din aur palid,
Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi.

Sunt multe-ncăperi şi toate de aur
Cu pereţi lucraţi adânc în email,
În metal forjat; şi prin roşiatica piatră
Anume cizelată, năvăleşte lumina aurie.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Aegypto

Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Am privit la Doamna Vieţii,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

Verde şi cenuşiu îi e straiul
Dus de vânt.

Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am

Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalţe cuvântul neprihanei!

Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Francesca

Te-ai ivit din întunericul nopţii
Şi-aveai flori în mâini;
Acum vei veni din vălmăşagul oamenilor,
Dintr-un vârtej de discuţii.

Eu, care te-am văzut în centrul lucrurilor esenţiale,
Am fost furios când i-am auzit rostindu-ţi numele
În locuri comune.
Aş fi dorit ca valuri reci să-mi spele mintea,
Iar lumea să se usuce ca o frunză moartă
Sau să fie luată de vânt ca un puf de păpădie,
Astfel ca eu să te pot întâlni din nou
Singură.

poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

L'art, 1910

Arsenic verde pe-o pânză ca albuşul de ou,
Fragi zdrobiţi! Haide, hai să ne-ospătăm ochii!

poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o staţie de metrou

Apariţia acestor feţe în mulţime;
Petale pe-o neagră, umedă creangă.

poezie clasică de Ezra Pound
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o staţie de metrou

Toate aceste chipuri fantomatice în mulţimea pestriţă;
Ca petalele pe neagra şi jilava ramură-mamă.

poezie celebră de Ezra Pound din revista Poetry: A Magazine of Verse (1913), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcare de dans

Ochi negri,
O, doamnă din visu-mi,
În sandale de fildeş,
Pereche nu ai între dănţuitoare,
Nu-s glezne mai iuţi.

Nu te-am aflat în corturi
Prin pestriţ întuneric
Şi nici la izvoare
Printre femei cu ulcioare
Braţele tale-lujeri sub coajă;
Chipul tău-râu de lumini.

Albi ca migdalele umerii tăi;
Crude, cojite, migdale.
Nu te păzesc eunuci;
Nici gratii de-aramă.

Peruzele-aurite şi-argint la tine-n culcuş.
Înfăşuratu-ţi-ai negru veşmânt cu altiţe de aur

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ezra Pound
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina

Ca un mănunchi de mătăsuri fluturând proiectate pe un zid,
Trece pe lângă grilajele unei alei din Kensington Gardens;
Ea nu este decât o anemie emoţională topindu-se încet
în agonia dinaintea sfârşitului.

Iar în jur sunt hoardele de plozi
Aprigi, murdari, fără de moarte ai sărăntocilor.
Ei vor moşteni pământul.

În ea se află deja capătul creaţiei.
Oboseala îi este de o frumuseţe extremă şi excesivă.

Ar dori mult, mult ca cineva să-i vorbească –
Şi îi este aproape groază că eu
voi comite această indiscreţie.

poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zilele nu sunt îndeajuns de pline,
Nopţile nu sunt îndeajuns de pline,
Iar viaţa se furişează ca un şoarece de câmp,
Fără-a clinti un fir de iarbă.

poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-am putut s-adorm cu-această lună plină bântuindu-mi patul!
Mi se părea că aud – aici, acolo, pretutindeni –
voci tremurătoare strigându-mă pe nume!
Am strigat neputincioasă către fantoma de aer " Vino!"

Când se va întoarce în braţele mele,
Îl voi face să simtă ceea ce nimeni n-a mai simţit vreodată:
Pe mine absorbindu-l,
Aşa cum lutul oalei uscate absoarbe apa.

NB. Tzŭ-Yeh sau Tzu Yeh a fost o curtezană – ceva similar termenului japonez de "geisha",
o persoană instruită să întreţină nobilimea cu poezii şi muzică de calitate – care a trăit pe timpul
dinastiei Jin ( cca 400 î. e. n). Este cunoscută şi sub numele de Doamna Nopţii sau
Doamna de la Miezul Nopţii. De altfel, poeziile ei mai sunt numite şi "cântecele de la miezul nopţii".
După părerea unor literaţi de marcă, ea a avut o importantă influenţă asupra mişcării literare

[...] Citeşte tot

poezie de Tzu Yeh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!