Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

cancerul

Toate rezultatele despre cancerul, pagina 5

Marin Sorescu

Șah

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-1 ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinație strălucită
Și-i câștig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Și mă amenință cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în față o carte
Și-l silesc să se retragă.
Îi mai câștig câteva piese,
Dar, uite, jumătate din viața mea
E scoasă pe margine.
- O să-ți dau șah și pierzi optimismul,
Îmi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
James Randi

Vă sugerez că am putea dori să detronăm acest Dumnezeu amenințător și să începem să ne ocupăm de lumea reală. El a dovedit - din nou și din nou - că este crud, capricios și răzbunător. El îneacă, strivește, arde, și înfometează milioane dintre noi în fiecare zi. El a creat cancerul, virușii și microbii care să ne invadeze trupurile după cum crede El de cuviință, și îi folosește foarte eficient. În înțelepciunea Sa, El i-a direcționat pe cei de la putere să împiedice cercetarea în domeniul celulelor stem, astfel încât o astfel de abordare puternică să nu ne fie disponibilă și El să nu fie nevoit să își forțeze intelectul Său Divin ca să ne dezarmeze de acea apărare. Îl amuzăm în timp ce ne zbatem în zadar pentru a-l împăca. Eu votez să Îl părăsim.

citat din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Nucu Morar

Curățenie

am început curățenia de primăvară
prin listele de prieteni virtuali vag existenți
ciclopi nocturni, râme de bloc, cârtițe
curve, escroci, revoluționari timizi
morți cu certificate de naștere valide
suflete mâncate de cancerul impotenței
genii profetice pierdute-n deșert
i-am depozitat în uitarea deplină anonimă
le-am dat un block viril la viața mea
deratizare utilă prin cotloane de șobolani
ce șubrezesc temelia casei sincerității
cu vibrații de minus subtil perceptibile
deschid ferestrele să iasă aerul stătut
vine un miros de muguri obraznici
cu gust de lapte de mamă
am început curățenia de primăvară
iar când nu voi mai fi în stare
am să elimin din lista de prieteni
profilul meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cea mai incurabilă boală descoperită de OM în secolul XXI nu este nici cancerul, nici SIDA, nici Ebola; ci GÂNDITUL. Când omul se va vindeca de această boală dând pauză la minte, atunci dorința lui perpetuă de a îngrășa mintea generație după generație, va înceta și Adevăratul Rai se va reîntoarce pe pământ. Atâta timp cât nu realizezi că Raiul și Iadul sunt simple creații ale minții umane în numele controlului, nu vei realiza cât de Absurd este să crezi că ești despărțit de Dumnezeu, de care nu te poți desprinde nicicum. Dualitatea adică mintea învățată de mic este diavolul, iar unitatea veșnică a Conștiinței ești tu Preafericitul Dumnezeu. Cum de nu vezi simplitatea vieții veșnice la care te invit?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Carl Adolph von Basedow, Robert James Graves, Alois Alzheimer, James Parkinson, Jean-Baptiste Bouillaud, Jan Gösta Waldenström, Sir James Paget, Perthes Georg, Hulusi Behçet, Harvey Williams Cushing, Apotheker John Langdon-Down, Samuel Alexander Kinnier Wilson, Robert Koch, Sir Michael Anthony Epstein, Yvonne Barr... Ingrată modalitate a istoriei să le facă numele nemuritor! Pentru milioane de suferinzi, ei nu sunt altceva decât boala Basedow Graves, boala Alzheimer, boala Parkinson, boala reumatismală Bouillaud, macroglobulinemia Waldenström, cancerul Paget, Boala Perthes, boala Behçet, boala Cushing, sindromul Down, boala Wilson, bacilul Koch, virusul Epstein-Barr... o imensă tragedie, un cumplit flagel. Câți dintre noi îi mai privesc ca ființe omenești?

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Noiembrie cu maci

izgoniți din lan macii ard și se scutură pe asfalt
într-un paradis arid și secetos fără nici un râu
un fur a băut în întregime apele
să rămână numai otrava și exilul spre cer
și pălăvrăgelile despre fericire

ca să-l pipăi cu mâinile sfârșitul e coborât în stradă

predicatorii morții tac nu mai amintesc de moarte
nu umblă cu flacăra aprinsă în mână li s-ar stinge
cuvintele lor ar suna un amestec grețos de salive
hrană pentru cancerul timpului de neadevăruri

macii au fost izgoniți din lan
înăbușiți de junglă
n-au apucat să viseze să fie mântuiți
avuseseră de trăit bucuria tinereții doar o vară
Dumnezeu însuși e tulburat și descumpănit
de ce atâta exil și izgonire de pe pământ
de ce atâta plânset al celor ce-și strigă disperați

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doctori

Ei lucrează cu ierburi
și cu penicilină.
Ei lucrează cu multă delicatețe
și cu scalpelul.
Ei extirpă cancerul,
închid o incizie
și spun o rugăciune
pentru puținătatea pielei.
Ei nu sunt zei,
deși le-ar plăcea să fie;
ei sunt doar oameni
care încearcă să repare alți oameni.
Mulți oameni mor.
Mor ca delicatele,
încă pulsând, mure
în noiembrie.
Iar ceea ce doctorii își amintesc întotdeauna este:
mai întâi să nu faci rău.
Ei ar săruta locul dacă astfel s-ar vindeca.
Nu s-ar vindeca.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În rezerva aia

de spital erau numai ei doi
îi spunea glume și bătrânul
nu râdea în noaptea aceea
aștepta să moară și încă murea
de la cancerul ăla de colon
nu era nici acasă și asta îl făcea
să plângă cu gura închisă
i-a spus gluma care niciodată
nu dădea greș și el nu făcea
nici un efort să râdă
a trecut la altă glumă
însă bătrânul continuă să moară
credea că râsul te vindecă de cancer
făcea multe glume prin oraș bătrânul
deși era slăbit de la citostatice
i-a spus altă glumă cu musca
în ciorbă, însă bătrânul continua
să moară fără să râdă în salonul acela
odată spunea bancuri celorlalți
el le știa pe toate și a început să le zică

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Dumnezeu îi place-o poveste frumoasă

N-a mai rămas nimic frumos pentru mine
Dincolo de ușa de la intrarea închisorii mele.
Nu era o șandrama izolată fonic în care aș fi putut să țip,
Nici un paradis sigur în care să fi putut proteja pe alții,
Pe cei care, simțind, erau vulnerabili la marea mea durere
Sau aveau o oarecare empatie pentru aparenta mea suferință.
Am avut nevoie de o Dragoste fără obligații contractuale.

Am avut nevoie de o dublă eclipsă, de lună și de soare,
De un potop care să-mi acopere și încețoșeze ochii miopi...
Ca să nu mai pot vedea ceea ce odată vedeam drept poezie.
Trăiești îndeajuns de mult și ajungi o boală a inimii.
Nu, n-am dorit să ajung acest bătrân fără dinți în gură,
Pe care cancerul l-a masacrat, apoi devorat pe de-a-întregul,
Până la ultima evidență rămasă, urma degetelor mele
Pe o cinzeacă goală și pe trăgaciul rece-al unei arme.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Au rămas frunze de-alt an în fagi, tăcerea-i uniformă:
Crengile sunt toate negre, iar gerul e uscat.
În adâncimi mari din adâncimea cea enormă
Clopotele de Paști lărgesc un cer purificat.
O, sunet al bronzului sfințit care urechea-încântă,
Este-al tău acest cântec pe care îngerii îl cântă!?
Îmi umpli inima de bucurie și durere –
Crede! Crede! Dar necredința parte-și cere...
Și,-n pofida faptului că-mi spui că voi muri, biet șoarece,
Nu-mi spui când se va-întâmpla, nici cum și nici de ce.

Surde la cântecul de privighetoare sau canar,
Nepăsătoare trenuri trec prin viață:
Ce nenorociri ne va aduce-acest nou an din calendar
Nouă, celor pe care primăvara astăzi îi răsfață?
Așa cum mănunchiul de spini negri din zăpadă se ivește
Cancerul în mulți din noi de-asemeni, ascuns, crește;
Ușa pofticioasă-a crematoriului plin de fum,
Cu zgomot, se închide pentru unii chiar acum,
Iar clopotele bisericilor parcă bat sporind această

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 5 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook