vulgare

Privind modul în care se îmbracă şi se comportă fetele tinere pe stradă, îmi dau seama că pentru ele a fi atrăgătoare înseamnă a te dezbrăca cât mai mult. Chiar cu riscul de-a cădea în ridicol, de-a deveni vulgare, obscene. S-ar putea spune că pentru a se simţi femei au nevoie să etaleze ostentativ acele părţi ale corpului lor care fac din ele reprezentantele acestui sex. Asta în cazul în care cineva ar mai avea vreo îndoială. Ce tristă simplificare!

Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic şi eu

Ce multe versuri, ah! ce multe versuri
Şi totuşi ce puţină poezie!
Unde te uiţi podoabe, panglici, dresuri,
Nicio revoltă, nicio bucurie.
O secetă imensă peste toate.
Emoţii false, măşti şi platitudini.
Poetu-şi face locul dând din coate
Şi-n templu poze ia, nu atitudini.
...
Unde sunt timpii când feream urechea
De ritmuri încâlcite şi vulgare,
Când şlefuiam imaginea, străvechea,
Cu noi oglinzi albastre, sublunare?
Pe-atuncea poezia, în fiinţă
Şoptită tainic, ca o rugăciune,
Era o profesiune de credinţă.
Astăzi credinţa e o profesiune.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru Unire

români de pretutindeni sărbătoresc Unirea
principatelor române scăpate de turci
tu frate de glie te întreci cu firea
descoperind drumul pe care să urci.

glorii de luptă pătrund în memorii
Dunărea ne spală de gânduri vulgare
voievozi de cinste domnesc în istorii
sublimă-i armonia dintre munte şi mare.

păduri de speranţe freamătă sub cer
libertatea de gândire este modelatoare
patria făgăduinţei are porţi de fier
pridvoare la case, locuri primitoare.

arta ca ştiinţa este splendid reper
pentru azi şi mâine şi ere viitoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar timpul ...

Prin vremi de nepăsare şi uitare,
În care păsări îşi striviră cântul,
Nu mai răzbeşte azi decât cuvântul
Scăpat din lanţuri crud înrobitoare.

Se zbate clipa, înghiţind-o veacul
Şi dărâmând nepământeşti iluzii,
Tratăm o boală veche cu perfuzii,
Că-n jalnic gând nu îi găsirăm leacul.

Călcăm pe viaţă năpădiţi de silă.
Greţos mânaţi de poftele vulgare,
Uitând că sexul nu este idilă.

Doar timpul care-n trecerea-i facilă
Întoarnă-ntreg păcatul în uitare,
Ne-abate din cărarea mercantilă.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rudele feminine ale unui bărbat îl privesc întotdeauna, în secret, ca pe un idiot şi cu un sentiment asemănător cu mila, în pofida faptului că în exterior îşi arată respectul faţă de autoritatea şi meritele sale. Cele mai vulgare vorbe şi fapte ale sale le induc rar în eroare, ele văd adevăratul om dinăuntru, şi ştiu că este un tip superficial şi vrednic de milă. Poate că în acest fapt se regăseşte una din cele mai bune dovezi ale inteligenţei feminine, sau, aşa cum se spune de obicei, intuiţia feminină.

citat din H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arunc din mine

floarea răului cu gâtul lung
care seamănă cu o pasăre
unde trag două linii
prinde rădăcini vulgare
pe solul mâlos plin de nuferi
ca o firimitură de pâine
înghiţită de un porumbel
vânat de-o acvilă în picaj
secerată de vânătorul care renunţă
la viaţă şi se sinucide
fără reclame şi reflectoare
cu floarea răului în suflet
a crescut acolo unde a prins
un teren neocupat
a înfipt steagul ca un căutător
de aur autentic pentru făcut sigilii
mă simt gol după eliberare
un trup de piatră
şlefuit după posibilităţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să afle Mileniul III: vă învârtiţi într-o lume în care spiritul valorii şi respectul faţă de valoare au cam dispărut. Trăim o epocă a amatorismului, trăim o înclinare pe topogan spre facil, spectatorul este dus spre lucruri facile, vulgare, mitocăneşti, se mută accentul şi îmi este teamă ca tineretul să nu se obişnuiască aşa. Vă rog, Mileniul III şi D-voastră pe care noi vă iubim, vreau să vă spun, nu confundaţi noţiunile. Există celebritate şi popularitate. Unii rămân în istorie şi alţii nu rămân nicăieri. El este popular, el este la "modă", dar el nu va intra în istoria teatrului. Talent au toţi, operă numai unii!

Dem Rădulescu în emisiunea "Profesioniştii... cu Eugenia Vodă"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană...

Sfiicioşi cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăţi, iertare.
Deolaltă punem gândul şi tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.

Multe gânduri aşezate în veşmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi, poeţi cuprinşi de vorbă şi de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veşmântul lor se tem.

Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foşnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt şi de simţire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar şi stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ocupaţii nobile şi ocupaţii vulgare, după cum sunt şi cei care le practică; omul care se ocupă cu o muncă inferioară rangului său se degradează, dar şi ocupaţia însăşi este degradată din moment ce este îmbrăţişată de un om dintr-o clasă inferioară celor care de obicei o practică. Din această legătură care se stabileşte între ocupaţia practică şi tendinţa de distincţie, rezultă numeroase motive de progres pentru cultura omenească. Sentimentul de distincţie, răsfrângându-se în conştiinţe diferite, aduce după sine diferenţierea ocupaţiilor practice şi cu acestea dezvoltarea culturii: minoritatea inovează ocupaţii pentru sine, care se răspândesc apoi, prin imitaţie, între cei mulţi.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţie stranie

Ţi-am auzit paşii. Am avut sentimentul
că frunzele roşii cădeau sonor pe un
pământ uscat, imediat după ce se
desprindeau dintr-un copac imaginar.
Frunzele roşii păreau a fi înfrigurate în
toamna târzie. Am avut sentimentul că

eu chiar am auzit nişte paşi. Aveam senzaţia
aceea stranie că tu, de fapt, trăiai. Dar, în
momentul imediat următor, am fost absolut
sigură că nu am auzit, de fapt, pe nimeni.
M-am uitat în grădină şi am văzut copacul
meu Ligustrum vulgare cum îşi pierdea
frunzele. Mi-am văzut chipul în oglindă.

Era de-a dreptul imposibil să aud paşi.
Tot ce ştiam era faptul că te iubeam. Tot ce
am putut eu auzi era căderea frunzelor. Dar,
în secunda imediat următoare, am simţit
sărutul tău. Am auzit clopotul bisericii bătând.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!