Poezii despre valurile marii, pagina 4
Suflet Pentru Suflet
Când sufletul îmi cântă
Simfonia caldă de culori
Lumina inima-mi inundă
Zbor din aripi al fluturilor
Valurile mă înconjoară
Spuma îmi sărută piciorul
Un pescarus si o chitară
Mi-alină sufletul si dorul
Pe note gândurile-n larg
Înoată-n spuma Mării Negre
Ajunge iubirea la cel drag
Îmbracă un apus în stele
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre picioare
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
Pe malul mării
am admirat asfințitul
contopindu-se cu nisipul fierbinte
de pe plajă
în mii de culori,
curcubeu înmiresmat
de valurile învolburate,
șușotind neîncetat
a tăcere adâncă
în noaptea luminată
de stele blajine
ce sclipesc timid în apa
plină și ea de astfel de stele,
vietăți marine
din adâncuri misterioase,
formând recifuri întregi
de corali luminiscenți
și sirene închipuite
pe nisipul fin
al apei din mare.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre tăcere, poezii despre plajă, poezii despre noapte, poezii despre nisip, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Poem rescris cu stele căzătoare
Să nu te uit mi-ai lăsat o piatră,
adusă de mare și căzută din stele.
Ai plecat, eu pierzându-ți adresele.
Mi-am colorat inima albastră;
dar am iubit mult piatra de la tine,
zi de zi frântă, doar cu ochii pe ea.
Apoi era mare...
îi crescuseră aripile,
înlăcrimată și obosită
am aruncat-o spre tine,
în valurile mării chiar,
pentru că stelele
căzuseră
iar.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele căzătoare, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre aripi sau poezii despre albastru
Marea
MAREA! Marea! Largul apelor sărate!
Albastru peste albastru, tinerețe, libertate!
Fără-nsemne, fără hotare; ea, contur cu contur,
Îmbrățișează pământul de jur împrejur;
Alintă norii și tachinează cerul, fratele ei geamăn;
Sau doarme ca un copilaș în leagăn.
Pe mare! Pe mare! Marea e regatul meu!
Sunt acolo unde mi-am dorit să fiu mereu;
Albastru jos și-albastru sus,
Și tăcerea, de toate mai presus;
Vine furtuna și trezește-adâncurile mării?
Nu-i nimic, eu voi dormi sub sprânceana zării.
Îmi place, o, cât de mult îmi place să călăresc
Valurile mareei nărăvașe când se răzvrătesc
Înălțându-se spre cer, sperând s-atingă luna
Sau fluieră de nebune, acompaniind furtuna,
Făcând ceea ce se întâmplă sub ape manifest
Împinse de bidivii vânturilor de sud-vest.
[...] Citește tot
poezie de Bryan Waller Procter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre viață, poezii despre urări, poezii despre somn, poezii despre schimbare, poezii despre copilărie sau poezii despre vânt
Castele de nisip
Soarele șifona valurile mării
Pașii stricau castelele de nisip
Vorbele rupeau impresia
Că ai fi fost în siguranță.
Malurile inundate acopereau
Ce nu mai era.
Aveam nevoie să construim un dig
Pentru oprit timpul.
Stabilopozii susțineau încă
Iluzia prelungirii verii.
Căldura vocii se reflecta
În fiecare privire.
La picioarele trecătorilor
Se afla dantela fin lucrată.
Tremurând în briza ocazională
Umbra copacilor străzii.
poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre castele, poezii despre voce, poezii despre vară, poezii despre siguranță, poezii despre copaci sau poezii despre briză
Visul meu în noapte...
Nu am știut că mă certați
pentru că m-am desfășurat cu eleganța
ce uneori mă caracterizează,
atunci când noaptea e în toi
și am visele-naripate,
cu pletele aruncate-n vântul cald,
iar iubirea mea dansează-n fața ochilor mei
ca și valurile mării înspumate,
simțind căldura trupului meu,
ca focul distrus de lacrimile unui izvor,
ce caută să iasă din peștera muntelui abrupt
și cu cascada uriașă ce inundă dragostea uneori.
poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre speologie, poezii despre păr, poezii despre munți sau poezii despre foc
Fiul pescarului
Viața mea e-un fel de plimbare pe faleză
Cât mai aproape de ocean, îl văd și el mă vede.
Melodice, vin valurile, paranteză lângă paranteză,
Iar eu de multe ori le las să mă dezmierde.
Singura mea slujbă este și grijă necontenită
Să-mi feresc averea de lăcomia mareei, mereu trează:
Fiecare scoică rară și fiecare pietricică șlefuită,
Pe care Oceanul mâinilor mele le încredințează.
N-am prea mulți companioni alături pe uscat:
Ei disprețuiesc șleahta cea hoinară pe apele marine;
Dar eu cred că oceanul pe care marinarii-au navigat
Este mult mai bine cunoscut de ei decât de mine.
În largul oceanului nu sunt corali, nici alge roșii de-adunat,
Valurile nu scot la vedere perle mai catifelate decât fragii;
Însă pe țărm palma mea simte pulsul mării, viu și sărat,
Și eu conversez cu echipajele atâtor și atâtor naufragii.
poezie de Henry David Thoreau din antologia de versuri Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ocean
- poezii despre roșu
- poezii despre puls
- poezii despre plimbare
- poezii despre pescuit
- poezii despre perle
- poezii despre mâini
- poezii despre avere
Fiul pescarului
Viața mea e-un fel de plimbare pe faleză
Cât mai aproape de ocean, îl văd și el mă vede.
Melodice, vin valurile, paranteză lângă paranteză,
Iar eu de multe ori le las să mă dezmierde.
Singura mea slujbă este și grijă necontenită
Să-mi feresc averea de lăcomia mareei, mereu trează:
Fiecare scoică rară și fiecare pietricică șlefuită,
Pe care Oceanul mâinilor mele le încredințează.
N-am prea mulți companioni alături pe uscat:
Ei disprețuiesc șleahta cea hoinară pe apele marine;
Dar eu cred că oceanul pe care marinarii-au navigat
Este mult mai bine cunoscut de ei decât de mine.
În largul oceanului nu sunt corali, nici alge roșii de-adunat,
Valurile nu scot la vedere perle mai catifelate decât fragii;
Însă pe țărm palma mea simte pulsul mării, viu și sărat,
[...] Citește tot
poezie de Henry David Thoreau, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe val
În valurile vieții, adesea m-am scăldat.
Eram mereu deasupra, sub val nu am intrat.
Cât am fost pe val, ce mult m-am bucurat!
Când a căzut valul, nu m-am speriat.
Am luptat eroic să mă prind de mal,
Să ies iar deasupra, s-ajung la final.
Cum talazul mării, urcă și coboară,
Izbește în maluri și se-întoarce iară,
Nu mă dau bătut, nici nu fac scandal,
Mă ridic din apă și iar sunt pe val.
poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre sfârșit, poezii despre scandal sau poezii despre eroism
Marea Azurie
Pe marea azurie
De culoarea bucuriei,
Stoluri mari de pescăruși
Se întrec... sunt jucăuși.
Nisipul cald și moale
Încălzit, bătut de soare,
Ne primește, ne-nveselește
Peste auria pulbere noi creștem.
Iar în valurile mării
Ne scăldăm, săltăm voioși,
Peștii tresaltă-n apă
Printre pietre se strecoară.
În larg se vede-o barcă
De pe-o insulă-i plecată,
În jurul ei rechinii dau târcoale
În ea doi tineri se prăjesc la soare.
poezie de Edmond Ioan Siladie (23 aprilie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre pești, poezii despre creștere, poezii despre bărci, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare