rechin

Cel mai mare rechin din lume

Sunt, prin natură, comportare,
Rechini de-oceane, fluvii, mare;
Iar pe uscat ‒ înşelătorul
Şi cămătarul, negustorul,
Tâlharul, hoţul şi piratul,
Dar cel mai mare-i... avocatul.

pamflet de George Budoi din Avocaţii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitat la sarmale

de femeia rechin
cu inel de safir pe degetul
mic tăiat de cuţitul rău
ascuţit fără milă
a deschis cu patru
sarmale pe care a pus câteva
linguri de smântână grasă
ca femeia de la unu
a întins cap
cana de cafea afurindă
după altă porţie de şase
şase sarmale-n foi de
viţă nobilă de vie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ne convingă că-l iubeşte pe babalâcul Liviu Dragnea, vătaful PSD, tinerica Irina Tănase pune pe facebook tot mai des şi mai ostentativ poze în care se sărută cu amantul ei cu peste 30 de ani mai în vârstă, un infractor condamnat de două ori la închisoare

Nu créd, nici cerul de-l atingi,
Că îl iubeşti pe-acest rechin;
Cu cât insişti să ne convingi,
Cu-atât te cred eu mai puţin.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (22 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda excursionistă în dilemă

Holbându-se uimit la ea,
Că-l fascinase s-a convins,
Şi-n mreaja ei, prostuţ, s-a prins,
Iubirea e o boală grea
Iar diva veselă vedea,
Cum crocodilul s-a "încins",
Privind perplex cu botu-ntins,
Şi salivând, căci o poftea...
Gândea frumosul manechin,
Privindu-şi sânilor conturul,
-C-o înşfăcase un "rechin"
Ce îi plătise tot sejurul,-:
Să fie oare tot gentil,
Când te doreşte-un crocodil?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rechinul sau omul? Credeţi că rechinii sunt cruzi, nu-i aşa? Credeţi că sunt cele mai crude animale de pe Pământ, nu-i aşa? Aşa ni-i arată filmele horror, nu-i aşa? Atunci cum i-am putea numi pe vânătorii de rechini, care îi capturează, îi imobilizează şi le "recoltează" înotătoarele, adică le taie de pe rechinii vii cu o lamă de metal încinsă şi aruncă rechinii înapoi în apă, fără înotătoare? Pentru că nu mai pot să înoate, rechinii se scufundă în apă şi mor sufocaţi, iar dacă reuşesc să plutească un timp la suprafaţa apei, sunt ucişi de prădători. Vânătorii de rechini vând înotătoareele pe piaţa neagră cu cca 1200 USD/kg. Pentru om, "recoltarea" înotătoarelor de rechin este tot atât de morală ca şi recoltarea castraveţilor. Iar omul face asta din lăcomie de bani şi pentru că din înotătoare se prepară "supa de înotătoare de rechin", pe care unii o consideră o delicatesă, sunt destul de snobi şi au destui bani ca să plătească această supă extrem de scumpă. Aşadar, cine e mai crud: rechinul sau omul? Rechinul, care ucide din instinct, pentru că îl împinge foamea, care ucide pentru a trăi, sau omul, care ucide din lăcomie de bani şi pentru plăcerea pe care i-o dă snobului bogat "delicatesa" "supă de înotătoare"?

George Budoi în Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ceva se rătăceşte în Casa Nălucilă, vina cade, de obicei, pe o singură persoană: Araminta. Dar, de data asta, ea n-are nici o legătură cu dispariţia broaştelor lui Barry Mag şi de aceea este hotărâtă să le găsească. Desigur, un lucru nu foarte uşor, mai ales atunci când are de-a face cu un personaj nesuferit ca bătrânul Morris şi cu un rechin periculos. Dar, ajutată de fantoma lui Sir Horace, Araminta nu se dă în lături de la nimic.

Angie Sage în Araminta Nălucilă: Răpirea broaştelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi jur pe o gură de rechin uriaş

că mi-ar fi mai simplu să culeg flori de pe cer
decât să ordonez gândurile poeţilor
oricum nimeni nu mi-ar cere vreodată să o fac
nici pe una nici pe alta
ba am să mor convins
că omenirea e perfectă şi aproape minunată
înainte de a mă întoarce atom cu atom
în veşnicia minerală

îţi jur frumos
ca într-un film clasic
pe o gură de delfin zâmbitor
că nimic nu e mai perfect decât nimicul
în timp ce îmi îndes în inimă
cioburi cioburi
luna

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcă gerul

Muşcă gerul ca un flămând rechin
Din trupu-mi vlăguit de bătrâneţe
Şi nepoftiţii musafiri aşteapt' ospeţe
De va fi terminat al meu lung chin.

Grăbeşte-mi, Doamne, trecerea-n nefiinţă
Sunt dornic de-a gusta din veşnicul repaos
Căci, iată, şi lumeasca viaţă-i haos,
Iar a trăi înseamnă suferinţă.

Ascultă-mi, Doamne, rugile fierbinţi
Acum când nici că sunt întreg la fire
Nu mă lăsa să-mi ies din minţi...

Aştept sfârşitul ca pe-o izbăvire
De singurătăţi şi suferinţi...
Şi preotul l-aştept cu-a lui cetire!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele rechin alb (Carcharodon carcharias), numit şi moartea albă, nu-şi pierde vremea cu plevuşcă. Fiind cel mai mare carnivor existent pe pământ, "demni" de a fi prădaţi de el sunt peştii osoşi mari (de ex. tonii (tonul roşu de Pacific poate ajunge până la 450 kg), peştele-lună (Mola mola) (care poate ajunge la 2300 kg)), peştii cartilaginoşi mari (batoidee), alţi rechini (ex. rechinul-balenă), delfinii, balenele cu cioc, balena cu cocoaşă, mamifere marine mari, cum ar fi: focile, focile cu blană, elefanţii-de-mare (masculul poate ajunge la 2300 kg), leii-de-mare (masculii de Zalophus californianus au c. 300 kg) ş. a.

George Budoi în Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (2 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortul vesel

Într-un tărâm de seve şi de moluşte plin
Îmi voi săpa eu însumi, cât mai adânc, o groapă,
În care mâine osul bătrân să mi-l alin
Dormind întru uitare ca un rechin în apă.

Urăsc şi testamente şi lespezi de mormânt.
Decât să cer mulţimii tristeţea şi regretul,
Cu mult mai bine corbii îi voi pofti, pe rând,
Să-mi cureţe de cărnuri, flămânzi, întreg scheletul.

O! viermi, tovarăşi fără de văz şi de auz,
Un mort voios şi liber destinul v-a adus;
Voi, fiii putrezirii şi filozofi ai sorţii,

Cutreieraţi-mi leşul cu hămesite guri
Şi spuneţi-mi voi: oare, mai sunt cumva torturi
Pentru-acest trup netrebnic şi mort printre toţi morţii?

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Al. Andriţoiu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!