Serioase/triste despre preludiu de toamna radu stanca, pagina 4
Vanitate la Pontul Euxin
Mare zadarnică! Mare zadarnică!
Arsă de patimă ești prea nedarnică.
Cu toată apa ce-ai strâns-o-n pântece
N-ai stropul care să mă astâmpere.
Mare de platină, mare de platină,
Tu nu ești dulce nici cât o lacrimă,
Încât degeaba ți-admir stihiile
Cu gust amar, ca zădărniciile.
Inaccesibilă și neavută,
Nu cunoști gura ah! care sărută...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- citate de Radu Stanca despre sărut
- poezii despre gură
- citate de Radu Stanca despre gură
- poezii despre cunoaștere
- citate de Radu Stanca despre cunoaștere
- poezii despre apă
- citate de Radu Stanca despre apă
- poezii despre Marea Neagră
Azuriu
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre rochii
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre glezne
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamna
E toamnă în viață, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puișori de floare.
La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.
O toamnă e și viața,
Căci moare agale
În fiecare dimineață
Răsăritul de soare.
Iarăși ploi, iarăși frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Și supărat bietul.
[...] Citește tot
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre Soare, poezii despre tristețe, poezii despre supărare, poezii despre păr sau poezii despre plâns
Nimic altceva nu poate fi mai expresiv pe Pământ decât primăvara. Ea are întâietate cerească de a-și alege formele, culorile și miresme, preludiu dat de mugurul de iarbă.
Camelia Oprița în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Viața e un timp numit libertate
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre primăvară, citate de Camelia Oprița despre primăvară, citate despre muguri, citate de Camelia Oprița despre muguri, citate despre culori sau citate de Camelia Oprița despre culori
- îmbrățișare
- Îmbrățișarea e un preludiu care trezește simțurile. În public, îmbrățișarea își pierde vraja și devine un act convențional ca și strângerea mâinii.
definiție celebră de Liviu Rebreanu în Jar
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre simțuri, citate despre mâini, citate despre devenire sau citate de Liviu Rebreanu despre devenire
Frunza și toamna
Creionez un substantiv
cu chenar de adjectiv:
frunza verde, fistichie,
care tremură în vie.
Pe potecile uscate,
două verbe încurcate
de un vânt hoinar, golaș,
care a l e a r g ă păpădia
în răzorul din imaș.
Sus pe dealu' unde-i via,
nu mai c â n t ă ciocârlia...
Frunza e un subtantiv,
capătă și-un adjectiv
când se-arată toamna gri
în stejarii a r ă m i i...
Frunză verde a bobului
făcuși casă dorului
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil (20 august 2011)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre verb, poezii despre substantiv, poezii despre stejari sau poezii despre mâini
Va veni toamna...
Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.
Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.
Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.
Va veni toamna
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vară, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri
Toamna
Vine toamna pe câmpii,
Cu arșițe, uscăciuni,
Cu trudite veselii
Și umile plecăciuni.
Coboară toamna din munți,
Cu răcoare și nopți lungi,
Cu pomeni de voie, nunți
Și cu scobitul în pungi.
Intră toamna în cămări
Din grădini și podgorii
Cu ardei, castraveciori
Și cu iz de mustării.
Fani grămadă-n camioane
Lăsând culesul, aratul,
Dau buzna pe stadioane,
C-a-nceput... CAMPIONATUL.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre sport, poezii despre nuntă, poezii despre munți, poezii despre castraveți, poezii despre camioane sau poezii despre arat
Meditatie
ma simt a fi o stanca pierduta in ocean..
din care oceanul smulge bucati, an dupa an,
dar stanca neclintita suporta acest supliciu
caci soarta lor unita-i... si face un sacrificiu.
ma simt a fi copacul de toamna dezgolit,
ce trunchiul isi apleaca in vantul razvratit
si frunzele-si aduna sub el, ca pe-o comoara,
dorind sa le ascunda de timpul ce omoara.
ma simt a fi o pasare captiva-n colivie..
si-a carei existenta e scurta dar n-o stie.
hraneste cu iluzii desarte al ei vis...
sa zboare-n libertate nicicand nu-i e permis.
in fine, ma simt om caci asta imi e soarta...
trecand pe drum strain, cumva... pierdut-am harta...
de-atunci, stau la rascruce si simt ca imi e dor
sa plec la drum, s-ajung din urma un calator...
poezie de Maria Cristina Iordache
Adăugat de Maria Cristina Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre sacrificiu, poezii despre libertate, poezii despre hărți, poezii despre dor sau poezii despre copaci
Tu cum cânți stâncă
stâncă stâncă
câte patimi ai prins în firidele tale
câte doruri din picăturile care te-au rotunjit
ți-au mulțumit de găzduire
apoi au mușcat fin tainul trupului tău
câte taine îți răscolesc neputințele stâncă
sub soarele miezului zilei sub apusul înflăcărat
stai goală ascuțită și tandră
săruți cu patimă firele de lumină
și umbrele tale acoperă universul unei flori de colț
unui gândac în căutarea poemului tău scris în vremuri vechi
unui șarpe întorcând pe toate fețele târârea
înainte să-și ridice mândru capul
cu linia de foc a gheții lui spre cer
negru lucios gândacul
păstrează între aripile lui răsăritul
până când apusul îi aprinde trupul într-un vers
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre poezie, poezii despre șerpi, poezii despre versuri, poezii despre sfârșit, poezii despre negru sau poezii despre naștere