Poezii despre necunoscuti, pagina 4
Istoria iubirii permanente
pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit doi porumbei de ceață
și eu ca martor la nenorociri
te-am deslușit cu umbrele pe față
o multitudine de-angajamente
se-agață de locomotive reci
istoria iubirii permanente
atunci când eu mă-ntorc și tu nu pleci
pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit necunoscuți de-o viață
și eu pândit de vechi nenorociri
m-am regăsit în titlu și prefață
am alergat năuc la edituri
pledând pentru legitimă-apărare
din toate m-am ales doar cu frânturi
pe tine te-am zidit în fiecare
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre religie
- poezii despre porumbei
- poezii despre pedeapsa cu moartea
- poezii despre pariuri
- poezii despre moarte
- poezii despre locomotive
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Necunoscuți/necunoscute
nu te uita! nu traversa! mergi înainte!
comenzile îmi aparțineau sau eram doar un receptor defazat?
cineva îmi șoptea că viața e frumoasă și merită trăită
ai simțit vreodată că te miști în interiorul unei cuști de sticlă?
din care nu poți vedea ce se întâmplă la exterior
și că uneori auzi șoapte șterse atât de șoptite și neînțelese încât...
mai bine nu. nu te mira. uită că viața ta
a fost un șir neîntrerupt de nonevenimente și tăceri
care cu greu ascundeau tumultul vieții
poate că viața m-ar fi învățat să iubesc și să urăsc
poate că viața mi-ar fi tras șuturi și m-ar fi aruncat în șanț
dar ar fi fost o viață adevărată și nu un exponat în vitrina experimentelor
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre tăcere, poezii despre frumusețe sau poezii despre adevăr
Înfrângerea turnului
pietrele turnului
scoase de mine din zid
iveau ferestre
eu părusem că sunt chiar turnul
dar eram doar
aerul albastru dinăuntru
ce conținea lumi feerice,
vulnerabile
cu fiecare piatră căzută,
cei dinafară
mă respirau, mă simțeau
și li se dezlipeau pleoapele
astfel,
toți oamenii aceia necunoscuți,
îmi deveneau cunoscuți
datorită clipei lor de-adâncă-asemănare,
acea clipă-n care zâmbeau
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înfrângere, poezii despre bucurie, poezii despre albastru sau poezii despre aer
Prințesă furată
Surâsul tău de prințesă furată de necunoscuți
are-n el o umbră răcoroasă și dulce-n amiază,
o alcătuire cu înțelesuri ciudate aproape albastre
rupte din trup cu amintiri cu tot,
o câmpie vălurită în grâne pe înserări de crepuscul
cu dropiile ascunse prin ierburi înalte
unde am simțit cum fuge gândul din memoria sângelui.
Și,
în surâs înflorește fața de persică coaptă,
lasă nedumerită să-i zburde visul
cu spiritul vesel de pământeană suavă.
Se vor mișca pietrele fără să fie văzute,
apele fără să urce nu se vor opri,
florile din grădini se vor îmbăta și vor plânge
blestemând iubirea pentru care sunt rupte,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre plâns
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre gânduri
Adevăratele comori
Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât să știi ce-i Sacru?
Ce-i oare mai frumos decât să poți
Simți cu sufletul tot ce-i în jur?
Să fii altfel! Să-i poți iubi pe toți:
Dușmani, nepoți, necunoscuți, netoți...
Ce-i oare mai frumos decât să poți,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
Să poți trezi pe oricine din "morți",
Să fii tu însuți o minune.
Ce-i oare mai frumos decât să vrei,
Întregul Univers, în brațe, să îl strângi?
Să-i faci să realizeze și pe ei:
Că nu doar de tristețe poți să plângi!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre minciună sau poezii despre legume
Închipuit dincolo
O zi, în timp, poate aș putea imagina o întâlnire,
cu părinți-clone în mers pe stradă,
trecând fără a avea vreo cunoștință
că ne-am cunoaște de pe undeva... o altă omenire
în care am fost, într-o istorie, ne cultivând familie în bravadă,
din care-n timp s-a mai pierdut pe drum, precum ceva din cinste, din conștiință.
Vom trece, straniu, ca necunoscuți indiferenți,
amestecați; copii cu nepoți, fără nicio vârstă, atemporali,
printre bunici în cărucior, cu biberonul plin cu lapte,
un eu cărunt, cu toții -într-o retină, neabsenți,
tot încercând să plâng, neînțeles de nimeni- ajunși atât de imorali,
nerecunoscători... se pare că-s în dincolo, care nu-i, o lume necuvântătoare dusă, ca și eu, uitată până și-n cuvinte, nemaiștiind nici șoapte!...
Neînchipuita, dinaintele și de după mine... noapte.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre păr cărunt, poezii despre noapte, poezii despre nerecunoștință, poezii despre lactate sau poezii despre istorie
Desprimăvărare
Când vom ieși din beznă și ruină
și raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate și vom fi
desfigurați de prea multă lumină.
Vom trece pragul spre surata viață
împovărați, necunoscuți, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceață.
Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi șters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaștem iar, deși bătrâni,
vom merge cu plăcuțele la școală.
Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un ghiocel curat
să ne învețe zâmbetul uitat
și să ni-l scrie fără greș pe buze.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri sau poezii despre privighetori
Votul...
... e "anal", "fă", "bietă"... o manieră a unora,
necunoscuți, să-și pună-n aroganță semnătura
cu deget lins de tuș, pe-o coală de hârtie,
necunoscând de ce, sau cui, ce o să fie,
neștiind nici care-i chestiunea arzătoare,
ce-i aia logică... uitând strecurătoare
de-a cerne ce-i gunoi, ori mare prea vizibil,
vrând pentr-o clipă, el, șef s-aleagă, "aplauzibil",
că-i unica ocazie de a fi el, luatul în seamă,
măcar arar, băgat în ciorbă și el, zeamă,
lungind prostește timp de-a fi pe mâna
la nevăzuți, cum parte are și Luna,
ce tot în noapte stă... și-așa vor fi și ei,
meritând pe "degetul" ce-au lins; mișei, ehei,
actori de-o zi, ferchezuiți nevoie mare,
fără habar... Vot de "alfa", biet iz are,
că mintea, cartea, ne sunt un blestem...
... și-n fond, votanți, popor... oare noi câți suntem?"???...
... văleu, măcar s-or deștepta... barem?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre hârtie, poezii despre degete, poezii despre șefi, poezii despre mâncare, poezii despre mâini sau poezii despre logică
SMS de copil... de dincolo
Ascultă mamă, nu mai plânge,
Căci seci... și-ai dat tot ce-ai avut.
Știu, inima-ți de piept se strânge
Doar gând la gând că m-ai pierdut.
Tată, mă iartă, nu ți-am spus
Că o să plec fără de veste...
Și-ai rămas singur, ți-am răpus
Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.
Prietenii mei buni, lăsați
Cu mai puțin suflet deodată,
Să nu rămâneți supărați
De nu-s l-apel, ori ocupată.
Colegii mei, când stați la ore,
Să-mi luați măcar un timp notițe,
Scrise-n culori, multicolore,
Să-mi colorez arse cosițe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre culori, poezii despre vinovăție, poezii despre tată sau poezii despre supărare
Macii necunoscuți
Huruie plumbul adânc
Plânge pe geam un țânc,
Tatāl unde-i șade
Fārā flori si cruce...
Pe o bancā jilavā
Doi ochii in batistā
Se ascund de neagrā lume,
Unde zace inima pereche?
Răsar la ināltare
Inimi necunoscute
Pierdute in lupte,
Cine le mai plânge...
Infloresc roșii maci
Din piepturi de eroi...
Fārā colivā și vin
Români cu suflet ronin...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plumb, poezii despre inimă, poezii despre roșu, poezii despre ochi sau poezii despre eroism