mor

* * *

eu n-o să mor niciodată
dovadă mi-e suflet verde viu
pe tine nu te-a iubit nimeni
decât cu zece braţe deodată
acelea cu care te scriu

eu n-o să mor niciodată
ca sunetul în coarde-o să fiu
pe mine nu m-a iubit nimeni
ca-ntr-o infinitate plecată
în iris la tine mă ştiu

eu n-o să mor niciodată
toate se sting într-un târziu
pe noi nu ne-a iubit nimeni
ca printr-o vrajă de cer blindată
fire de rai ori cocon ivoriu

o singură stea la vecie înjugată.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Pe dinafară mor şi înăuntru,
Câmpii cu nalbe roz au dispărut,
Cocorii zări au străbătut
Şi-n casă lângă sobă o să intru.

Mai pufăi din ţigară pân' la filtru
Sorbind cafeaua rece de năut,
Pe dinafară mor şi înăuntru
Câmpii cu nalbe roz au dispărut.

Ce crunt şi rece suflă astăzi vântu'
Curând se nasc boboci de gheaţă-n lut,
Ninsorile se-ntorc din absolut,
Termin ţigara, şuier, trist mi-e cântu'...

Pe dinafară mor şi înăuntru!

poezie de Ionica Bandrabur din În vârtejul timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul şi culoarea feromonului

ca poet genial o să mor.
ca desenator genial o să mor.
rămâne ca pe viitor

să mă ocup (m)inimal de bucătăria popoarelor (?!)

cândva genial subjugate -
mai ales genial olfactiv
mai ales sexual genitiv.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de octombrie

Pe dinafară mor şi înăuntru,
Câmpii cu nalbe roz au dispărut,
Cocorii zări au străbătut
Şi-n casă lângă soba o să intru.

Mai pufăi din ţigară, pân' la filtru,
Sorbind cafeaua rece de năut,
Pe dinafară mor şi înăuntru
Câmpii cu nalbe roz au dispărut.

Ce crunt şi rece suflă astăzi vântu'
Curând se nasc boboci de gheaţă-n lut,
Ninsorile se-ntorc din absolut,
Termin ţigara, şuier, trist mi-e cântu'...

Pe dinafară mor şi înăuntru!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de Reunire

Poate că sunt şi ţări fără durere,
Unde-ar fi veşnicia să-ţi îngâni,
Dar fiindcă nu râvnesc nici o avere,
Rămân să mor aici, printre români.

Am fraţi, care m-aşteaptă-n orice vară
Pe ţărmuri de ocean, în munţi--stăpâni,
Dar fiindcă nu vreau lutul să mă doară,
Rămân să mor aici, printre români.

Fac parte dintr-un neam ce se urăşte
Şi-i binevoitor cu cei păgâni,
Dar fiindcă Dumnezeu aşa voieşte,
Rămân să mor aici, printre români.

Poate că-s doar un om de modă veche,
Visând un Ideal ce nu-l amâni,
Dar fiindcă graiul meu n-are pereche,
Rămân să mor aici, printre români.

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să mor

dacă pleci
pune-mi o perfuzie cu morfină
câte un strop pentru fiecare ceas
moartea nu vine
în plic recomandat
fumul ţigării
s-a speriat de tine
sfidând vidul
otrăveşte-mă
timpul nu mai are răbdare
viaţa e singura dorinţă
pe care n-am ştiut s-o trăiesc
am învăţat
să mor în fiecare zi
iubindu-te...

poezie de Denisse Huzum
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună de nisip

Aş vrea să mor câte puţin, şi când,
Cu tihnă-o să mă scald în somnul rege,
Să pot atunci în fine, a-nţelege,
De ce mor vara florile oftând.

Să înţeleg de ce-s furtuni pe mare,
De ce plâng norii cerului senin,
De ce în orice roză e un spin,
De ce se-ntoarce omul la izvoare.

Să înţeleg de ce îmbătrânesc,
De ce la cer nu ni se-aude glasul,
De ce îmi va suna la vreme ceasul,
Când o s-adorm, nu când mă voi trezi...

Clepsidra curge tainic şi ascult,
Cum mă scufundă lent în nefiinţă,
Sunt de nisip, căci în a mea dorinţă,
Am îndrăznit să mor puţin prea mult...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am chef

N-am chef să mor cât pomii sunt în floare
Şi răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aş duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... şi mai pot?

N-am chef să mor când biruie căldura
Şi sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morţii ura,
Cât pot iubi Femeia... şi mai pot?

N-am chef să mor când este plin de roade
Şi-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aş lăsa belşugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... şi mai pot?

N-am chef să mor nici – pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aş aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... şi mai pot?

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri ratate

Scriu că nu mai pot să tac
scriu căci aş putea să mor
ca o pasăre-n copac
înlemnită vai în zbor

Scriu căci aş putea să mor
scriu că vouă nu vă pasă
(scaunul n-are picior
însă are-n schimb o masă)

Scriu că vouă nu vă pasă
dacă-s pasăre-n copac
ori cu îngerii acasă
scriu că nu mai pot să tac

Şi când tocmai m-am născut
mor şi-o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur...

Desigur, am să mor odată
Într-un anotimp, poate la toamnă,
Însă voi fi cu inima împăcată
Că am iubit cândva o Doamnă.

După un timp, mulţi vor uita de mine
Nici tu pe lume nu vei mai fi
Dar viaţa n-o să se termine
Alţii vor veni din urmă pentru a trăi.

Nu plângeţi, căci nu e momentul,
Avem un trecut, plecăm în viitor
Dar nu uitaţi, acum este prezentul
Deci nu mai plângeţi, eu tot mor.

Şi ce dacă am să mor
La vremea sorocită?
Poate voi fi nemuritor
În gândul tău, iubită?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!