metafora

Postfaţă la o iubire sfârşită

Există-ndrăgostiţi fericiţi
care rămân împreună,
şi-al căror sărut proaspăt sună...
Auziţi... auziţi...

Există perechi fără moarte,
în mişcare mereie,
cu-o formă a inimii, poate aparte,
semănând a metaforă, semănând a idee.

Aceştia rămân împreună
în sărut, ca-ntr-o dulce furtună.
Auziţi! Auziţi! Auziţi!
Există-ndrăgostiţi fericiţi!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci ce-am pierdut? O mulţime de lucruri. Dacă ar fi să le aştern pe hârtie, aş umple probabil un caiet studenţesc. Lucruri care la vremea respectivă nu mi s-au părut importante, care mi-au adus necazuri, dar şi reversul lor. Am pierdut oameni, obiecte, sentimente. Dacă ar fi să folosesc o metaforă, aş spune că existenţa mea a fost o gaură simbolică într-un buzunar, pe care nu ştiu cum aş putea-o drege cu acul şi aţa.

Haruki Murakami în La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă metaforă a vieţii! Frumoasa comparatie a existenţei cu o gaură simbolică de buzunar.Trecutul nu poate fi schimbat sau "dres."

Nu este o metaforă când spui că viaţa fiecărui om este o luptă continuă cu mizeria, cu plictiseala, cu semenii săi, cu realitatea. Omul găseşte adversari pretutindeni şi moare cu armele în mâini. Dar existenţa noastră nu este posibilă fără toate acestea. Fără presiuna exercitată de atmosferă corpul plesneşte; tot aşa,lipsa durerii, mizeriei, a necazurilor şi nevoilor de tot felul ar provoca o creştere nemăsurată a orgoliului frizând extravaganţa.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de vaju georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) din acea genune aeriană se ridică o stîncă greoaie, într-o singurătate acută, ivită parcă din vid şi existînd în vid: Piatra Singuratică. Numele pe care îl poartă, departe de a fi o metaforă, ţîşneşte din ea ca ţipătul dintr-o cumplită durere. Iar ea — halucinaţie a geologiei, bizară apariţie a marilor înălţimi — pare crescută din gingia unei guri de balaur. La ora înserării şi spaimei, s-ar putea crede că pămîntul, pierzîndu-şi minţile, ameninţă cerul.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flambat...

Metafora trupului tău
E parfumul minţii
Flambată în priviri
Cu sărutul cu foc Orfeu.

Ce-mi răsare, aripi
de magmă, în abisuri
Cu vortex de nisipuri...
Cu viermi ace casapi.

Spre globul cristal de ireal
Rostogolindu-ne lumea
In petale roşii de catifea
Într-un tangou lent, mortal

Cu diezuri de sânge-n final
Ucise-n fluturi de apă
Pe pielea mea bazaltică
Împietrită in soclu sub trupul

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.

citat clasic din William Golding
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zâmbetul adânc al primăverii

Câte ferestre am deschis până am ajuns
la zâmbetul adânc al primăverii,
mi-au deschis dorinţa de a-mi umple golul fiinţei
cu zborul.
În jur e metafora neastâmpărului –
mugurii au libertatea de principiu
şi primăvara urcă peste ruinele iernii,
salvând muritorii de singurătate.
Redevin speranţă,
redevin timp curgător
în zâmbetul adânc al primăverii.
Am libertatea de a mă căţăra pe nori,
şi sângele mi se face muguri.
Deşi plouă cu flori peste mine,
nu mă mai satur de cer.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii pasiv. În pasivitatea ta, Dumnezeu îşi face apariţia. În feminitatea ta, Dumnezeu vine. N-ai observat asta? Buddha arată foarte feminin, Krishna arată foarte feminin. De ce? Întrucât nu este decât o metaforă. Ei au fost zugrăviţi ca fiind feminini, graţioşi, pentru a-şi arăta înzestrarea interioară, receptivitatea. Atunci când faci ceva, eşti agresiv. Când nu faci nimic, eşti neagresiv. Iar Dumnezeu nu poate fi cucerit; tot ce poţi face este să te laşi cucerit de el.

citat clasic din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă scoatem din discuţie proza poetică şi poemele în proză, prozatorul este în primul rând un observator. E cel care dă oamenilor alţi oameni, nu pe el însuşi. Parcă aşa suna crezul literar al unui mare prozator rus (Dostoievski?). Poetul, în schimb, e un pescuitor de perle. E cel care se dă pe sine, după ce a scotocit în mâlul fiinţei după sâmburele de lumină din adânc. Frumos vorbeşte despre el Cincinat Pavelescu, în poezia sa, dar eu prefer să văd în opera lui Bizet, "Pescuitorii de perle", metafora cea mai frumoasă şi complexă a poetului şi a demersului său creator.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consumul-excesiv-de-frumuseţe poate dăuna grav sănătăţii-din-trupul-cu-literatură

excedat de şansele alterităţii eventive

ataci metafora direct
pe înălţimea ei savuroasă
a curajului deformat
cu gîndul la frumuseţea
ideală absolut

imoral pe alocuri un bestiar fabulos
îi ţine la distanţă intrarea
în marea ei ilegalitate
estetică
suficient de abuziv

dezlănţuită în ritual poate îngrăşa
imaginaţia artistului
pînă la dimensiunile unui porc
îndopat periodic să atingă 365 de kg

doar pentru consumul

[...] Citeşte tot

poezie de Igor Ursenco din Exfaustiv
Adăugat de Igor Ursenco
Comentează! | Votează! | Copiază!