conflict

Cu Eminescu apare în literatura europeană ultimul mare poet romantic, păstrând în existenţa şi opera sa conturul caracteristic al dramei artiştilor romantici. Năzuind necontenit spre un plan de viaţă superior etic şi artistic, căutând cu patos adevărul şi refuzând consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat în permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina noncomformismului, a sincerităţii în faptele de viaţă, şi a înălţimii de gândire, dublată de o sete de cunoaştere absolută.

citat celebru din Zoe Dumitrescu Buşulenga
Adăugat de Ania Vişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compararea unei alterări de caracter cu nevroza obsesională este sugestivă. În ambele cazuri întâlnim opera regresiei care urmează, în primul caz, unei refulări (sau reprimări) realizate fără dificultate. În cazul nevrozei, întâlnim un conflict, un efort pentru a nu admite regresia, cu formaţiuni reacţionale contra ei, o formare de simptome prin realizarea unui compromis între cele două părţi, clivaj al activităţilor psihice în activităţi susceptibile de a fi conştiente şi activităţi inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am avut o mare apetenţă pentru rolurile de compoziţie, acelea în care cuvântul, textul, îmi completau evoluţia vocală. Mi-au plăcut rolurile cu un conflict dramatic puternic, în care trebuia să colorez cuvântul, fraza sonoră rămânând uneori, un factor izolat. De aceea "alergam" mai puţin după performanţa vocală şi, mai mult, după emoţie, după efectul vizual. Pentru mine, un artist liric trebuie să fie şi un actor credibil.

Octav Enigărescu în interviu (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nuvela "Gradiva", scrisă de Jensen, ştiinţa este aceea care nu este la înălţimea performanţei scriitorului. Ştiinţa nu poate corela predispoziţiile ereditar-constituţionale cu produsele delirului, în timp ce la scriitor nu există un astfel de hiatus. Psihiatria nu bănuieşte încă importanţa refulării, nu recunoaşte că are nevoie de inconştient pentru explicarea fenomenelor psiho-patologice, ea nu caută delirul într-un conflict psihic şi nu concepe simptomele lui ca formaţiuni de compromis. Dar atunci scriitorul se opune singur întregii ştiinţe? Desigur că nu, dacă autorul acestui studiu poate să califice drept ştiinţifice lucrările sale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identificarea sufletului maselor cu sufletul primitivilor este justificată. În cazul mulţimilor, ideile cele mai potrivnice pot coexista, fără a se deranja mutual, fără a rezulta vreun conflict din contradicţia lor logică. Ori, psihanaliza a arătat că aşa se întâmplă şi în cazul individului-copil sau al individului nevrotic. În afară de aceasta, mulţimea este eminamente sensibilă la forţa cu adevărat magică a cuvintelor, care sunt capabile fie să provoace în sufletul colectiv furtunile cele mai violente, fie să-l calmeze şi să-l domolească.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict

Puteţi să râdeţi, voi,
generaţii noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinţi,
de tradiţii,
de jocurile copiilor naivi şi cuminţi,
sunt pierdut.

Încerc să înţeleg
nerăbdarea şi graba.
Încerc să descifrez
noutăţile lumii voastre
superficiale şi terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.

Dar voi?

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul femeii asistăm, încă de la început, la un conflict între existenţa sa autonomă şi cerinţa de a fi altceva; este învăţată că, pentru a plăcea, trebuie să caute să placă, trebuie să se transforme în obiect, să renunţe la autonomia ei. Este tratată ca o păpuşă vie şi i se refuză libertatea; astfel se conturează un cerc vicios; deoarece, cu cât îşi va exersa mai puţin libertatea pentru a înţelege, cu atât va găsi în ea mai puţine resurse, cu atât mai puţin va îndrăzni să se afirme ca subiect; dacă ar fi încurajată, ar putea manifesta aceeaşi vie exuberanţă, aceeaşi curiozitate, acelaşi spirit de iniţiativă, aceeaşi îndrăzneală ca şi băiatul. Aceasta se întâmplă adesea când unei fetiţe i se dă o creştere virilă; este cruţată atunci de multe probleme.

Simone de Beauvoir în Al doilea sex
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că fiinţele umane sunt o rasă de sclavi care lâncezesc pe o planetă izolată dintr-o galaxie mică. În consecinţă, rasa umană a fost cândva o sursă de forţă de muncă brută, aflată în slujba unei civilizaţii extraterestre, rămânând chiar şi azi o proprietate. Pentru a menţine controlul asupra proprietăţii sale şi a păstra pe Pământ condiţii de viaţă apropiate cu cele dintr-o închisoare, acea altă civilizaţie a generat un conflict fără sfârşit între fiinţele umane şi a promovat decăderea spirituală a omului, construind pe Terra condiţii de viaţă generatoare de nesfârşite greutăţi fizice. Această situaţie a durat mii de ani, continuând să existe chiar şi astăzi.

citat din William Bramley (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

A fost copil predestinat durerii,
Pe-a cărui frunte se putea citi
Scrisul acelor viitoare chinuri,
Pe care nimeni nu şi le-ar dori.

Ultimul, mare poet romantic,
Păstrând conturul dramei în opera sa,
Necontenit el năzuind spre etic,
Este-n conflict cu cei din vremea sa.

Iubind nemărginit ale vieţii valori,
În ele căutând al absolutului granit,
Cuprins a fost de amărăciune şi dureri,
De a fiinţei mărginire, a fost mistuit.

Cu înţelegerea-i cuprinzătoare,
Spre acele omeneşti elanuri
Şi a universului scrutare,
Stă aplecat şi nu vrea lauri.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Vasilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Fiecare dintre noi are nevoie de asta. De fapt, ne dăm seama că nu suntem capabili să păstrăm unitatea nici măcar în noi înşine. Şi Apostolul Paul simţea înlăuntrul său un conflict sfâşietor: a voi binele şi a fi înclinat spre rău (cf. Rom 7,19). Astfel a perceput că rădăcina atâtor diviziuni care există în jurul nostru – între persoane, în familie, în societate, între popoare şi chiar între credincioşi – este înlăuntrul nostru. Conciliul al II-lea din Vatican afirmă că "dezechilibrele de care suferă lumea de astăzi sunt, de fapt, legate de un dezechilibru mai fundamental, înrădăcinat în inima omului. Într-adevăr, în însuşi interiorul fiinţei omului, mai multe elemente se luptă între ele. [...] De aceea este divizat înlăuntrul său şi de aici se nasc atât de multe şi de mari dezbinări în societate" (Gaudium et spes, 10). Aşadar, soluţia la diviziuni nu este opoziţia faţă de cineva, pentru că discordia generează altă discordie. Adevăratul remediu începe de la a cere lui Dumnezeu pacea, reconcilierea, unitatea."

citat din Papa Francisc
Adăugat de Alexandru Răduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!