cine cauta gaseste

* * *

seara bradul isi gaseste
o stea blanda ce-l pazeste
zic gurile rele-n soapte
e pazit doar peste noapte
dimineti cand vor veni
cine, cum, il va pazi?
seara, bradul stie cer
singur sa fie cu el
vorbe, fapte, aplecaciuni
bradu-i singur cand e Luni

poezie de Elena Tibrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doru-i dor...

Doru-i dragoste şi jale,
Cine oare să nu ştie,
Cum el poate să omoare,
Cum el poate să te-nvie.

Dorul este ca o umbră,
Ce mereu te însoţeşte,
Şi, uşor, fără de veste,
Loc în inimă-şi găseşte.

E ca floarea cea frumoasă,
Ce-ţi zâmbeşte dimineaţa,
Cu aroma-i de iubire,
Dorul este însăşi viaţa...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine moare

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;

[...] Citeşte tot

poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

pentru foarte multi oameni de pe Pamant . dilema existentiala principala nu e daca sa se uite la TV sau [...] | Citeşte tot comentariul

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminoase transparenţe

Gândeşte la tot ce nu-i cunoscut
ascunsul său tainic,
până-n ziua mirajului deplin
ce descoperă invizibilul vizibil.

Cel care caută permanent
găseşte cu aura minţii,
ce se află atât de aproape-n ceaţă
cu o viziune
ce depăşeşte orice închipuire
şi înlătură piedicile vechi.

Luminoase transparenţe
îşi fac loc prin formele abstracte,
piatra unghiulară a rezultatului
dă roadele aşteptate.

Tot îmbrăcând haina căutării
cu perseverenta întâmplărilor
intuiţia se confirmă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-fericiţii

ne-am împrietenit demult
nu mai ştim
cine pe cine a încurajat...
cine este bărbatul cine femeia
cine e pur şi simplu blocat
(?!)
nu mai ştim nici
numele tastelor de apel, vezi, la numărul coastelor
din care cândva... pe
ne-răsuflate iară se
făcea că încă o dată ne va
re-crea-re-crea de
fel unul ori una ca noi: ne
fericiţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine

dacă moare el
dacă moare ea
dacă
toţi prietenii se prefac a muri
cine, o
are cine va
mai... performa cu înjurăturile la
adresa mea (?!) cine
dacă
aşa stau lucrurile -
ex
act ca fiinţele

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă şi cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primeşte,
Tot străinul huzureşte.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Şi-are-o ţară Românie!
Mulţi o vor, da-i numa una
Şi-a noastră-i dintotdeauna.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Întâi a semănat mălai
Întâiul om, fugind din rai.
La urmă s-a întors, l-a lins,
Să-şi piardă urma, dinadins.

Acum îl caută, slab, strâmb,
El, fabricantul de porumb.
Ah, raiul de odinioară!
Nu-l mai găseşte, doar îl ară.

Erau pe-aici, într-un coclaur,
Un om, un pom şi un balaur.
Şi-un şarpe subţirel: femeia,
Balaur mare-a fost aceea!

Căci numai ea, zice, m-a-mpins,
Fugind din rai, de l-am şi lins.
A dracu' limbă, m-a pierdut!
De-aş fi ştiut! De-aş fi ştiut!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constant

Unii caută înţelesuri în lacrimă,
Alţii- în nimicurile inflaţiei...
Şi unii şi alţii convieţuiesc.

Atât cât e necesar- firul ierbii creşte.
Nu cere socoteală, nu ţipă...
Aşa îi este dat- să fie!

Malformaţiile sunt taxate şi mor!

Primii caută naturalul,
Studiază malformaţia-
Dar nu o taxează, ci cred în vindecare...

Al doilea caz e mult prea simplu şi sec!
Şi totuşi malformaţiile trebuie salvate-
Doar dacă merită!...

Atât cât e necesar- primii caută înţelesuri...
Când nu mai e necesar, caută în continuare.

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!