cartea �i scaunul

Raspunsurile

"Vreau toate răspunsurile
acum, aici, pe masă!"- a urlat
şi-n aceeaşi secundă
împinge scaunul înapoi
aşezându-şi picioarele
cu pantofi negrii, lustruiţi,
pe masă.

Răspunsurile n-au venit
niciodată.

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Roxanna Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaunul

Stau în noaptea târzie, depănând amintiri
Scaunul îmi e stâlp în lumea mobilă
Uneori mă închid, lăsând loc furtunii... sunt plăpândă
Scriu, salvând din infern sufletu-mi rebel
Mă aranjez spre a lumina
În vibraţia şi acurateţea luminilor albastre
Am obosit să fiu" agreată"... de fapt sunt invidiată
Că ei se simt neputincioşi
În faţa avalanşei de cuvinte pertinente,
Atent alese şi luminate ca un binoclu ascuns al luminii.
Mi-am amintit că încă pot adânci târziul din mine
Dar timpul se prefigurează a fi înşelător... o luminiţă luminează... din capătul tunelului minţii
Cuvintele se aleg ca-ntr-un joc al destinului
Devenind atent-lucrate şi inspirate.
Am numai note de lumină...
Am zeci de mii, de cuvinte de scris...
Am ales să tac... pentru a nu fi blamată acerb
Cuvintele mi se sparg în valurile tulburi...
până formează iceberguri
Lupt cu indignare... o luptă ce nu-mi aparţine

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceta oglinzii

Ce este trist
Ce este foarte trist
Ce este cu adevărat trist
este că din scaunul meu
în oglindă
mă privesc alpinist.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea cerului

Ceru-i o carte deschisă
citeste-l te lasă în el
să-i răsfoieşte pagină cu pagină,
culegând tot clarul Luminii din el
şi curăţă stelele de praful cel greu
lăsat de spirite netoate şi rele
învaţă din cartea cerurilor,
învaţă că-i viaţă şi în Univers
o lume-i întinsă în albastrul celest
şi o altă aici pe pământ,
aleargă prin oraşe planete,
dezintegreaza-te-n infinit,
pune mâna pe Soare
şi viaţa îţi vei citi,
culege o firimitură din pâinea-i sfântă
şi gust-o cu multă nădejde,
culege o rază de Soare
şi cânta-n dimineţi deschise
cântul Luminii ce şuera-n vânt,
cunoaşte citind Universul

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte izvor al înţelepciunii

Cartea este un izvor al întelepciunii
Este tot ce avem mai sfânt,
Ea e ca o mama care ne călăuzeste în lume,
Un soare care ne încălzeşte blând.

Ea ne învaţă să iubim
Graiul şi plaiul strămoşesc
Oameni cu adevarat să fim,
Un lucru atât de firesc.

Are şi ea suflet şi o doare
Când de dânsa mai uităm,
Căci ea este o comora
Care trebue s-o păstrăm.

Cartea este o minune
Dată de zeii cereşti,
E un templu al înţelepciunii
Dacă o ştii s-o preţuieşti.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am mii de harfe, dar ca David nu-s
Şi nici ca fiii sinceri ai lui Core!
Psalmul ce-l scriu e-un răsărit apus,
Ochii mi-s două, plânse, mandragore.

Pe Cartea mea e sânge de Iisus,
Dar să îngenunchez nu am putere,
Chiar dacă ştiu că doar pe Cruce pus
Mai pot nădăjdui la Înviere!

Astfel se chinuie un brav intrus,
Din care viaţa a fugit, şi moartea,
Din care toate rănile s-au spus,
Dar Dumnezeu tot nu-i închide Cartea.

poezie de Traian Vasilcău (13 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jiasheng

Împăratul, căutând îndrumare la înţelepţii din exil,
Nu a găsit înţelepciune mai cumpătată decât pe cea a tânărului Jia,
Pe care-n miez de noapte l-a instalat în scaunul cel mai înalt al consiliului –
Însă i-a pus întrebări despre zei, în loc să-l întrebe despre oameni.

poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un egoist fără credinţă

Sunt un egoist fără credinţă,
În oameni, nu în Dumnezeu,
Şi fac tot ce îmi stă în putinţă
Să arăt că sunt cineva şi eu.

Am o mare suferinţă;
Şi mulţi îmi repetă mereu,
Nu crede în oameni,
Mai bine crede în Dumnezeu!

Căci el este bun şi mare,
Aşa scrie în cartea sfântă
Grijă are de fiecare,
cartea nu ştie să mintă.

Dar omul are două feţe,
Poate asta Dumnezeu nu ştia,
Şi nu are cine pe om să-l înveţe
Că făţărnicia este o piază rea.

poezie de Vladimir Potlog (26 septembrie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea sufletului

De ai şti cât rai mi-aduci
Rostind tu singurul cuvânt
Ecoul munţilor coboară-n lunci
Iubire cuvântul este sfânt

Nu este-n fila de caiet uitată
E fila cărţii sufletului la-nceput
Cu lacrimile noastre a fost udată
Din ceruri a venit primul sărut

Doar cu un simplu cuvânt
Aprinzi lumina pe altarul vieţii
Îngenuncheat sărut pământ
Şi dau uitării umbra tristeţii

Şi doar în gând de îl rosteşti
M-aprind în flacăra de fericire
Şi tu atunci iubire mă iubeşti
Din cartea sufletului nu am ieşire

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de identitate a sufletului

Cartea de identitate a sufletului
Este cuvântul.
Mângâieri line, şopot de izvor,
Dansul fluturilor
Sau vocea soarelui
Alunecând în fotoni
Prin labirintul ce
Desparte univers de ocean
Şi plaje de vis...
Ori poate urtuna sau vreun tsunami
Măturând în goana lui fericirea.
Noi suntem lipsiţi de cartea de identitate,
Ori poate că cea pe care
O ţinem prinsă la butoniera sufletului
Este înconjurată de umbre.
Ori poate că nici nu-i a noastră.
Viziuni sumbre...
Doar harul, ori defectele noastre
Poartă un nume,
În timp ce noi purtăm

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!