bogdan

Odă limbii materne

În versurile mele
Pe tine te slăvesc-
O, limba mea străbună,
O, graiul românesc!
Tu, fagure de miere,
Cu slove din latini,
Te vor vorbi întruna
Copil, adult, bătrân.
Căci i-ai avut ca paznici
Pe Mircea şi Bogdan,
P e Ţepeş, domnitorul,
Pe falnicul Ştefan!
Ei au luptat cu hoarda,
Cu crudul Baiazid,
Ce au râvnit la Ţară-ne,
Dar fost-au izgoniţi.
De dragul tău, o limbă,
Căzut-au mulţi eroi,
Ce părăsindu-şi casa,
Plecat-au la război.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasilii Parfeni
Adăugat de Vasilii Parfeni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuz şi buimac

Miami mă strigă: "Bogdane, hai la mare,
că am plaja plină de domnişoare!"
Visez că-s acolo... am deja pielea sărată şi udă
Şi în faţa mea, pe-un pled, o tipă se-ntinde nudă

îmi cere s-o ung cu bronzol pe spate
si-n mine, timid, inima tare-mi bate.
un pas şi încă unul. Ajung lângă ea
şi calea spre paradis nu mai este grea.

Brusc mă trezesc din somn confuz şi buimac
şi-un gol imens simt în stomac...
Gata, îmi spune destinul zâmbind cu capriciu,
Ia-ţi micul dejun şi du-te la serviciu!

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dii!

nu, eu nu visez deloc cai verzi pe pereţi,
ci inorogi albaştri vioi şi vorbăreţi.
ce-mi îndeplinesc dorinţe din cele mai ciudate
dacă-i scarpin doar pe burtă şi pe spate

dar inorogii ăştia au şi ei o hibă
cum le ating cornul în cai banali se schimbă
de-ncep a necheza pereţii şi a se înverzi
şi fac o hărmălaie de nu mai pot dormi

şi iar e-n zadar totul că dusă mi-e dorinţa...
n-am apucat să-mi exprim deloc năzuinţa.
dar nu-i bai! pregătită mi-e şaua şi voi pândi
şi cum văd un inorog mă urc pe el şi-am să-i spun: Dii!

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei care o să plece

Chiar dacă plouă şi-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
Ascuns acum de nori de ebenin
Ce încearcă soarele iar să mi-l înece

Şi toamna asta ştiu că o să plece
Lăsând în mine urma-i de canin.
Chiar dacă plouă şi-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin

În visuri nimeni nu mă poate-ntrece...
Am şi acum acelaşi suflet adolescentin
Să cred că dincolo de gându-mi fulgarin
E veşnica mea vară ce nicicând nu trece
Chiar dacă plouă şi-i destul de rece.

rondel de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu

Pustiu... o lume ce arde,
fugind de potopul ce vine
din visele celor ce urcă peste noapte
şi plini de talent, pictează cu sânge,
pădurea şi lumea, ce râde, ce plânge,
într-un cântec plin de note grave,
de acorduri zburând pe hârtia pictată de moarte
şi ritmuri ce ies din chitarele sparte,
parfumând aerul greu al dimineţii
cu clipe pustii şi sute de ofuri.

Pustiu - o inimă rece promite iubire
şi scrie pe stele că ea e menirea
dar literele seci pictate în noapte,
s-au dus... s-au dus cu furtuna venită
şi-n urmă a rămas o inima tristă,
ce aşteaptă iubire...

Pustiu - pustie lumea, pustie menirea.

poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi stări vegetale

mi-e toamnă în priviri şi încep
să cadă din mine frunzele...
mai întâi de pe ochi
când mi se dezgolesc pleoapele
cromatic văd cum se împrăştie
culorile din nesositul octombrie
şi mă cuprind...

şi îmi surprind
visele-n culori

mi se vor desfrunzi apoi gândurile
şi înfrigurat am să tac
tot mai golaş în mine,
tot mai copac
înconjurat de o răceală
de un alb opac

după ce mă voi adapta noii stări vegetale
am să anticipez primăvara din suflet

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb şi negru

Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus,
Totu-i alb şi rece-i totul: jos, omătul, bruma, sus.
Moartă-i lumea sărbezită, peste care, fără faţă
Fără nori şi fără soare, greu atârnă alba ceaţă.

Şerpuieşte-n aer fumul şi se-ntinde alburiu
Din colibe, troienite, ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea cată negre benghiuri în albeaţă;
Pân' şi umbrele sunt albe pe cea marmură de gheaţă

Însă iată, ca şiraguri de călugări în sobor.
Vezi ceva negrind în zare: ciorile pe şes cobor
Şi de spinul chip al iernei, vesel croncănind, s-agaţă...
Mult mai drag mi-e viul negru decât albul fără viaţă!

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctore!!!

Doctore oftalmolog! Nu-mi atinge vasele lacrimogene! Poate nu sunt din nastere omogene! Poate nici inima mea nu mai plange, doar geme.
Doctore ortoped, indreapta-mi coloana cocosata nu numai de greutati, ci si de poverile vietii... stiu ca singur mi le-am adunat poate chiar cu pretul sanatatii.
Doctore gastrolog, nu-mi baga iarasi furtunul! Eu nu am bagat in mine mancarea cu tunul.
Doctore cardiolog, asculta-mi atent inima cum bate, -eu o simt mai degraba ca se zbate... vrea din rasputeri libertate.
Doctore psiholog! Vindeci si suflete? Dupa ce ma consulti... vreau si eu un raspuns: m-a vindec... dac-aplic:- DRAGOSTE???

poezie de Bogdan Caraiman (31 august 2011)
Adăugat de Bogdan Caraiman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri...

1. In dragoste, iubirea e pe primul loc,
Dar uneori se-ntampla sa nu ai noroc.
Baiatul care, iubeste'o alta fata,
Cu tine nu va mai fi sincer niciodata.

2. Dar totusi cateodata, tristetea ne cuprinde,
Dorul de el in suflet se va reaprinde.
Fi curajos si nu da timpul inapoi,
Caci la un moment dat probabil, veti fi iar amandoi.

3. Nu crede-atunci cand spune ca-i este dor de tine,
Caci poate fara tine, lui ii e mai bine.
Nu crede-atunci cand spune cuvantul,, Te iubesc''
Ca aceste cuvinte, uneori ranesc.

4. Si multe amintiri, inima-si arata,
In suflet, chiar acolo, va ramane o pata.
Si nu stiu daca-l uit, macar peste un an,
Pe un baiat dragut, ce se numea Bogdan...

poezie de Andreea Coman (1 mai 2010)
Adăugat de Andreea Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din iarnă

Blânda toamnă dunăreană desmierdindu-ne s-a dus.
Totu-i alb şi rece totul: jos—omătul, bruma — sus.
Moartă-i lumea cea albită, peste care fără faţă,
Fără nori şi fără soare greu atârnă alba ceaţă.

Şerpueşte-n aer fumul şi se întinde alburiu
Din colibe troenite ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea-ţi cată negre benghiuri în albeaţă:
Pan'şi umbrele sunt albe pe cea marmură de ghiaţă.

Însă iată, că şiraguri de calugărei în sbor,
Văd ceva negrind în zare: doar ele pe şes cobor
Şi de spânul chip ai ernei vesel croncănind s'agaţă...
Mult mai drag mi-e viul negru, decât albul fără viaţă.

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!