Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Confuz și buimac

Miami mă strigă: "Bogdane, hai la mare,
că am plaja plină de domnișoare!"
Visez că-s acolo... am deja pielea sărată și udă
Și în fața mea, pe-un pled, o tipă se-ntinde nudă

îmi cere s-o ung cu bronzol pe spate
si-n mine, timid, inima tare-mi bate.
un pas și încă unul. Ajung lângă ea
și calea spre paradis nu mai este grea.

Brusc mă trezesc din somn confuz și buimac
și-un gol imens simt în stomac...
Gata, îmi spune destinul zâmbind cu capriciu,
Ia-ți micul dejun și du-te la serviciu!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viorel Muha

Acolo

muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu știu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate și cânt apăsat, viața
strune fiindu-mi cârlionții tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, mă simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniștită dimineață
singurătatea ierbii înalță tăcerea spre cer
capul tău întors îmi privește însă tristețea
ești dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viața ta trecător

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Zborul din vis

Dimineață, iar,
soarele răsare,
mă trezesc din nou,
nu-mi prea este foame,
dar mănânc un ou,
la serviciu plec,
deși nu am chef,
că am ca șef un bou,
aer de cavou!
Dar noroc cu harul
de la Dumnezeu,
ce îmi umple carul,
ceva, mereu, nou.
Seara, privind luna,
ca pe-un bibelou,
încerc să adorm,
somnul vine greu,
fiindcă-i zarvă mare
lângă blocul meu,
de la un depou.
Totuși, visez zbor,
trec din nor în nor,
nu-i prea mult popor,
pare-un viitor,
nu mai vreau să mor!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Frunză verde și-un smarald

Frunză verde și-o lalea,
ce spectaculoasă-i viața mea
Când urmez a înțelepciunii stea!

Frunză verde, bob de grâu,
Îmi țin poftele în frâu
Și îmi pun zâmbind al răbdării brâu!

Frunză verde și-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Și în apa frumuseții eu scald!

Frunză verde și-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Și ajung mereu la al fericirii bal!

Frunză verde și-un safir,
Cu fugiții nu dau bir
Și port al curajului trandafir!

Frunză verde și-un rubin,
De forță îmi e gândul plin
Și rapid iubire eu obțin!

Frunză verde și-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Și îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!

poezie de (26 septembrie 2020)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vreau gândul tău să-l citesc

Ce bine ar fi să știu ce gândești,
Că uneori întreb unde ești?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.

Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Și vreau să descifrez din tainele tale,
inima mea vrea să fii în a mea cale.

Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar știu poate fi adevărat,
Să-mi închipui ești lângă mine
Și că mă-ntorc mereu la tine.

Inima ta bate pentru mine
Și știu că și eu am dor de tine,
Doar vântul trezește-n noapte,
Și mă trezesc cu gândul plin de șoapte.

poezie de (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Micul dejun servit la pat

El, i–a pretins micul dejun la pat
Iar ea, pentru a-i face–o bucurie,
S–a străduit și singură–a mutat,
Patul, lângă masa din bucătărie.

epigramă de (7 iunie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea soarelui

Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.

Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.

Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Neuitarea

Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-n apus dispare după deal,
iar umbrele venite de afară
pictează sub fereastră scene de spital.
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai știu de ce au fost plecate,
ce-aveau în spațiul sideral de căutat.

Și mă cuprinde parcă dintr-odată
un dor nebun, fără să știu ce-aș vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinerețea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
-ndrept spre sobă focul să-l aprind,
dar tinerețea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind.

Cu amintiri rămase peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
ea deîndată-ncepe să recheme
noian de încântări uitate-n paradis.
O trag tot mai aproape, lângă mine,
cu dorurile toate-n taină îi vorbesc,
ca-n clipele venind tot mai senine
pe tine neuitato-n vis să te găsesc!

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce simte inima mea

Iar cuprinde dimineața
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală fața
Sufletul mi-e răvășit.

Iar visez la mângâiere
Și că ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad și nu m-ajuți.

Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ți explic,
Tot ce inima mea simte
Și ce greu e să te implic.

Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură și nu-mi mai trece
Din minte figura ta.

Dar eu cu sufletul imimos
Păstrez o vagă amintire
A unui chip frumos
Ce-a însemnat iubire.

poezie de (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul primăverii

trezesc iarăși
În așteptarea grea
Soarele pătrunde adânc
În privirea mea.
Privesc mugurii în lacrimi
La geamul meu,
Stropii de ploaie se aud mereu.
Nu pot să măsor
Depărtarea din inima mea
Bucuria revederii suspină și ea.
M-ai învăluit în lunga așteptare
Lumină cu miros de floare.
Te simt lângă mine,
Tot mai aproape
Și zilele îmi par tot mai înalte.
În febra lor să te-ntâlnesc
Primăvară, cât mult te doresc.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maritală

Dragostea te cheamă tupilată-n zâmbet,
Șoapte dulci ca mierea cată al tău suflet...
Apari diafană, pășind pe suspine,
Lunecând agale; privești lung la mine,
Rouă picurândă din suave pleoape...
Îți însemn c-un deget să îmi vii aproape.

O taină adâncă tinde a se naște,..
Inima îmi strigă: vreau a o cunoaște!
Fața ta rotundă, rumenă, senină,
Cu ochi mari, albaștri, izvorând lumină,
Saltă către mine, plină de candoare.
Ți-aș săruta gura- fragedă savoare...

Ești mirată foarte, încrunți din sprâncene;
Ridici brusc din umeri, dar îi lași alene.
Faci doi pași timidă, apoi te oprești;
Privești într-o parte și te mai gândești.
Trupul feciorelnic ți se înfioară;
Te uiți iar la mine, parcă într-o doară...

Mă îndrept din spate și oftând ușor
Pornesc înspre tine sărind un răzor.
Când ajung aproape, înclin voios
Și cu voce joasă prezint frumos:
-Ciprian cheamă, plin sunt de speranță
Și-ți ofer iubirea toată pentru-o viață!

Zici tu ești Dana, cu glas reținut;
Îți iau tandru mâna ca să ți-o sărut;
Este moale, caldă și o lași ușoară,
Compunând o mină blândă, princiară.
-Fii a mea iubită, Dana, dacă vrei!
N-o să ai regrete, de soț de mă iei.

-Dacă o vrea tata ție să dea,
Răspunsul mi-e unul și acela-i "da"!
Vino de mă cere, îmi ești drag de mult,
Te admir și-adesea stau să te ascult,
Ziua-ți ies în cale, noaptea te visez...
Ești ca o minune, poate ca un crez.

-Și tu îmi ești dragă ; deloc nu mă mir
Că, de-apari în cale uit și sâ respir.
Să pornim îndată, vreau să te pețesc
Și-o s-o fac pe lege, ca să nu greșesc.
Au plecat de mână, zâmbind visătpri,
Iar el fu' la dânsa altă zi, în zori.

O ceru pe fată cu un ton solemn
Și-a primit acceptul și la nuntă-ndemn.
Fu' o nuntă mare, cu mulți lăutari.
Invitați- cât lumea... și mai mici și mari.
Trei nopți și trei zile ei au petrecut,
Cea mai de soi nuntă a fost din ținut.

Au trăit o viață cei doi împreună
Având ca răsplată trei copii, cunună,
Iar dacă povestea nu-i de multă vreme,
'Or mai fi și astăzi tot iubind - pesemne...

poezie de (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Și plâng

Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.

Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.

Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.

Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.

Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... cheamă
Și plâng... tot ce-am scris nu am semnat.

Să plâng... regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
simt străin pe lângă tine
Și plâng... timpul ne desparte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!

Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!

Cu greu îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!

E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce îneacă!

Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!

Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!

Mă dezarmezi, dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu și de tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

La Bucovina

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ți romantic, munții în, lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.

Ale sorții mele plângeri și surise;
Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic și ușor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fură și cu dulci cuvinte
Îmi șoptesc de dor.

Numai lângă sânu-ți geniile rele,
Care îmi descântă firul vieții mele,
Parcă dormita;
Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soarte mândră de-al meu nume­
Și de steaua mea.

Când pe bolta brună tremură Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare,
­Cânt-a nopții dulce, mistică cântare,
Cânt din Valhala.

Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima îmi bate, bate, și nu tace,
Tremură ușor,
În fantazii mândre, ea își face cale,
Peste munți cu codri, peste deal și vale
Mână a ei dor.

Mână doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeuna cînd gândesc la tine,
Sufletul mi-apasă nauri de suspine,
Bucovina mea!

poezie celebră de (1868)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Invitație la micul dejun

Bună seara, iubito! Hai, ieși din mormânt,
Să privim, amândoi, din văzduh spre pământ
Și să bem, fericiți, din al vieții potir!
Este timpul de un mic dejun de... vampir.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Sunt acolo

nu pot capătul de cuvânt înnodat de timp să-l rețin
nici umbra lui să curgă prea încet pe-un non-destin
numerele se deșiră căzând invers și descrescător
somnul nu este nici măcar o pistă pentru ca să zbor

caligrafia neagră cu alb înconjoară dimineți ce zboară
somnul nu-i curs din gene și nu vreau ca să doară
dunga prin ușă-mi crapă o dimineață-n zi necunoscută
sarea gândului, aburul amar, îmi este seva mea cea sfântă

nu-mi zgârâia inima, căci deja e negră și o am grav rănită
nu vreau nici ceașca cu negru-n alb să-mi stea ca mută
ridic piciorul și talpa minții încet pășește c-un ochi afară
vreau albul iernii sau cerul tău ce-n gând îmi zboară

strada lovește, o sârmă ruginită lumina ea mi-o strică
o gropă se holbează și-n oglinda ei, eu sunt albă rătăcită
un tropot surd din urmă aleargă și-un nas șuierând strănută
deja sunt udă leoarcă și pe asfalt, nebună, alergă-o turmă

cad pietre desprinse lovite în mine, mașinile tot zdrobesc
nu am aer, blocuri negre și murdare în ochi ele greu lovesc
brusc totul dispare și într-o lumină veșnică, eu odihnesc
din mine a rămas o idee și-un gând de-al tău, ce se amăgesc

poezie de (martie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hai să ne iubim

Hai să ne iubim ca la început
Vino mai aproape ca să te sărut
te iau în brațe, să stai lângă mine
simt focu-acela care arde în tine.
Trupul tău tresare blând sub mâna mea
A ta răsuflare este tot mai grea.
La ureche-ți spun cuvinte duioase
Clipele acestea sunt foarte frumoase
Sudoarea iubirii curge pe divan
O ceață se-nalță până în tavan.
Parfumul iubirii se împrăștie-n casă
Că țipăm prea tare mie nici nu-mi pasă.
Suntem conectați, lumina pălește
Trupul tău se-ncinge și acum lucește.
Ne mișcăm într-una, îmi place de mor
De-astfel de momente mereu îmi e dor.
Mă mângâi pe spate, mâinile-ți sunt fine
Hai, nu te opri, e tare bine.
Simt că te iubesc, te sărut pe pleoape
Trupurile-s vii, finalu-i aproape.
Inima-mi zvâcnește, aud al ei ecou
Hai să terminăm, să-ncepem din nou.
Nu avem motive ca să ne grăbim
Vreau să te răsfăț și nu să vorbim.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De drum nebun

Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat

și mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.

Aud pietrele călcate
și crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.

Îmi e calul obosit
și încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
și mă duce până poate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pleacă de lângă mine vis urât...

Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar întorc la viață.
trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inimate admire.

poezie de (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarbă, frunze, în sânge

Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă și mă cheamă la el să ajung

simt iar covorul, verde ciufulit,
îmi piară dorul de-a fi fericit

Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agățate încă

Mi-e dor de pădure și mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul țâșnind din pământ

Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân

simt iar parfumuri, de pământ și flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor

Dor rămas în sânge și în carnea mea,
dor de a fi liber și de-a alerga

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Îmi pare că visez

Cu vorbe aspre îndepărtezi,
în inimă le simt ca pe pumnale,
când te ascult îmi pare visez
un carnaval din vremuri ancestrale:
eu Micul Cupidon îndrăgostit
de o paiață atârnată-n sârme,
venind în umbra ta necontenit
rușinea să ți-o șteargă de pe urme.

Nu -ntreba de ce te mai urmez
stând atârnat pe sârmă lângă tine,
chiar de mă minți, îmi pare visez,
pierd în unduirile-ți feline.
Am renunțat la demnitatea mea,
sunt copleșit de magica-ți tutel㠖
nu mă gândesc nicicum aș putea
desprind de umbra ta rebelă.

Mă-mpac umil cu tragicul destin,
doar timpul poate vraja să-o desfacă,
aștept puteri, ca-n clipele ce vin
tot jocul tău să îl transform în joacă.

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook