Poezii despre bilete, pagina 4
Spectacol
În mână un buchet de flori din grădiniță,
Și-n ochi speranțe mari spre ziua ce-o să vină,
O văd cum iese-afară, frumoasă, în rochiță,
Trotuarul e o scenă iar ea e în lumină.
O văd cum stă pe bancă și-i tare fericită,
Și mă apropii iar împins încet de dor,
Apare alt actor și-i cântă, și-i recită,
Iar eu rămân în spate un simplu spectator.
În mână flori uscate așteaptă ziua care
A fost întârziată mai mult de zece ani,
Să fie-aceasta oare o noua încercare
Să le găsesc căminul acestor ochi orfani?
O văd pe-aceeași scenă în aceeași lumină,
Și mă îndrept spre ea timid și gânditor,
De unde-aveam să știu că el iar o să vină,
Și eu o sa rămân același spectator.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre rochii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nimic despre primăvară
ce să scriu eu despre primăvară?
de două mii de ani de la Hristos e
în fiecare an primăvară
fără să mai numărăm primăverile
până la el
le-au văzut miliarde de oameni
le-au cântat sute de milioane de poeți
în toate limbile, pe toate notele
genii, nebuni sau infantili
oameni obișnuiți sau șamani
regi sau vagabonzi
ce se mai poate spune despre primăvară azi?
eu pot să scriu despre gaze de eșapament
șaorma cu de toate, calculatoare
prețuri la imobiliare, bilete la mare
city break-uri ieftine la Roma
șpagă, pile, cumetrii
dar nu mai pot să mă prefac
că văd păpădiile și macii peste lanuri
când de la fereastra camerei zăresc
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre Soare
- poezii despre virginitate
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre seringă
- poezii despre roșu
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
Monolog
ți-am spus că plouă iar orașul se pliază/ la intersecții trec bătrâni pe roșu/
tu încă desenezi pe colțul meu de casă
fantome în lesă ale câinilor fără stăpân
mă uit pe strada cu pavele sparte și văd protestarii în coloane
la un etaj al primariei urcă o femeie grasă
să șteargă urmele de afișe
dar moartea suflă în fereastră și ploaia se amestecă cu sânge
și câteva dintre tichetele de masă
de prin oraș vin zvonuri că s-ar împărți la liber
ziare și reviste
însă din artă nu se poate viețui
portrete de artiști zac prăfuite în case vechi de pe Lipscani
iar câinii hăituiți de niște hingheri au urinat pe zidul bibliotecii Aman
ți-am spus că plouă și e sărăcie/ oamenii singuri se înghesuie la mall/
în sala de spectacol de la TNB se dau bilete
pentru un singur spectator
aici ca pretutindeni e un monolog pe scenă
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre câini, poezii despre râs, poezii despre ploaie, poezii despre oraș, poezii despre femei, poezii despre artă, poezii despre viață, poezii despre sărăcie sau poezii despre sânge
Furnicile
Furnicile urmează cucerirea lumii.
Pământul se furișează din calea piciorului
care-a călcat într-un furnicar și se vede-atacat dintr-o dată.
Furnicile rod pereții și casele cad prăbușindu-se.
Ele invadează lămpile și lumina se stinge.
Ele pătrund în trupurile oamenilor
răvășindu-le ca o flacără neagră.
Ele apar în pupilele devorate ale portretului.
Ele cad din ramuri în cămășile descheiate
și părul se-aprinde.
Dimineața și-aleg domiciliul în ghete
și numai cu apă le poți alunga.
Le place în casa de bani să mănânce bilete de bancă.
Atacă tipografiile: în loc de litere vezi pretutindeni furnici.
Inundă calea ferată și trenul venind deraiază.
Împresoară orașele și adăposturile devin de prisos.
Nimic nu te apără de miriadele de furnici înarmate.
Ele mor cu miliardele și nici nu le pasă.
Sunt mai cumplite decât lămpile de sudat.
Se reproduc în vederea misiunii,
[...] Citește tot
poezie clasică de Artur Lundkvist din Versuri, traducere de A.E. Baconsky
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mâncare, poezii despre furnici, poezii despre foc, poezii despre whisky, poezii despre trenuri, poezii despre tipografie, poezii despre păr sau poezii despre pâine
* * *
avatarul în care locuiesc
nu sărbătorește primăvara
de fapt nu sărbătorește nimic...
dar pe mine
nu mă supără nesărbătoririle
ci doar dedublările minții
mă enervez de pildă
pentru că m-a forțat să mă fac vecin
cu un bătrân nebun care își plimbă girafa
în fereastra mea
și cu o studentă la psiho
care pune etichete pe orice trecător
dintr-un manual freudian
e multă gălăgie
în această conștiință comună
a mea și a avatarului meu
la fel ca într-o garsonieră
în care doi soți se bat
pentru telecomandă
aș vrea să divorțez cumva de mine
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre sărbători, poezii despre supărare, poezii despre studenție, poezii despre soț, poezii despre religie sau poezii despre plimbare
Așteptări...
Mă uit la geamul înghețat și vad o fată care,
Privirile-și înmoaie iar în focul din odaie.
E tristă și suspin-adânc din încurcate noduri
Și vede iar și iar cum bat cu tropot mic fioruri.
Ea simte cum din depărtări bărbatul o încearcă
Și-i spune să privească iar în cupa lor formată.
De multe ori ea s-a umplut și iar a fost golită,
Cu acceptări l-a susținut, cu mâna neclintită.
Și chiar de e senin acum, în acest asfințit,
Ea simte-un chin înăbușit ce curge negreșit...
De ce e astă viața-așa de dulce și amară
Și crudă, plină de iubiri și patimă hilară?
De parcă oamenii nu vor amarul să-l arunce
În ape tulburi din trecut, ca să rămână umbre,
Că sunt aduse în prezent și stoarse-n întuneric
Și-nfiripate-n viitor cu sens nou, efemeric...
[...] Citește tot
poezie de Octavia Hristea (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Octavia Hristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre bărbați, poezii despre întuneric, poezii despre umor, poezii despre trecut, poezii despre suflet sau poezii despre seară
Numai iubire?
Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre voce sau poezii despre visare
Origami cu inima ta
ți-am modelat inima din hârtie glasse și am lăsat-o să plutească
e sărbătoarea felinarelor au coborât dragonii pe pământ să danseze în jurul ei
odată îți desenam căsuțe din flori de cireș
acum trupul meu te primește în amurguri
ai putea fi o ceașcă de ceai pe care o sorb în ajunul unei bătălii sau o pivniță cu vinuri
îți adulmec treptele a vioară și tâmplele a săruturi o să mă rostogolesc in jurul tău ca o piatră or să mă ardă palmele când te ating simt că port în mâini o văpaie
fă dragoste cu mine
ești cuptorul nelipit părul plin de omizi și cățelușa cu o labă bolnavă
fără să știi m-ai desenat când erai copil îți înmuiai pensonul în destin colorându-i apa sunt avionul de hârtie cu care trimiteai bilete în necunoscut prin clasă
în gimnaziu eram cartea ta ascunsă sub pătură iar tot liceul aveai înaintea ochilor printre litere două buze roșii
inima ta e o centrală origami atunci când nu ești aici modelez hârtia strălucitoare în toate felurile închipuindu-te
mâinile îmi tremură uneori și îmi iese ba o ceașcă de ceai din care te prelingi ba o ideogramă cu mâinile întinse soarele merge înaintea ta cu o lance spre o mănăstire zen duce amintirile care or să coboare în ghirlanda de ylang-ylang o să le dirijezi cu un bețigaș și o să le împarți copiilor
dă-mi mâna să modelăm cel de-al 365-lea origami
pe insula hokkaido primăvara va sosi fără degete rosii de vrăjitoare fetele iși vor îmbrăca pentru prima oara kimonoul undeva sus pe faleze
un călugăr ține soarele în palmă și modelează din argilă un tigru sub pământ
poezie de Laurențiu Belizan (2 septembrie 2008)
Adăugat de Laurențiu Belizan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre hârtie, poezii despre copilărie, poezii despre vioară, poezii despre vin, poezii despre tigri, poezii despre sărut sau poezii despre război
Portret retoric
Cândva, am fost o casă de bilete
Înspre destine roz și violete
De zori promițători cu-amurguri inerente,
În care se-ofileau mâglisitor culorile
Landșaftului de nonvalori pe care sângerau valorile...
Am devenit apoi o streașină, cu uzuri iminente,
Pe care sforăiau din când în când ciorile
Din culorile nopților cu ciocuri proeminente,
Ce-mi ciuguleau devastator toate bunurile...
Dar țineam totuși piept tăiosului vânt din pădurile
Uitate, în care cântau înduioșător privighetorile,
Fiindcă-n mine creștea un vultur lungindu-și aripile
Spre Soarele alb ce-aprinde zorile,
Un vultur cu ochi mistici, țintind comorile
Ce eu n-am știut nicicând să le prețuiesc.
Acum sunt călător spre-un destin minunat, ce-l doresc
Absolut, într-un fel absurd și prostesc...
Spre-acolo biletul mi-e gratis dar pălesc și pălesc
Zdrobit sub un preț ce n-am știut să-l plătesc...
Acum l-ași plăti hotărât dar nu pot, obosesc
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vulturi, poezii despre plată, poezii despre înălțime, poezii despre valoare, poezii despre roz sau poezii despre păduri
Sperietoarea de ciori
Apoi am înfipt prăjina în pământ,
cu sperietoarea de ciori cu tot.
Este mai bine așa pentru copiii din oraș care au temă
pentru acasă fotografii cu muncile agricole.
De unde să știe ei ce sunt muncile agricole, săracii copii?
Privesc pe drum femeile frumoase, cele care nu sunt chiar
perfecte, ci au o tușă de măiestrie artistică specifică,
ceva ce lasă o impresie bună ca ansamblu. Ca o pictură
adevărată, nu ca o regină a frumuseții într-o fotografie
cu înaltă rezoluție spectrală și spațială. Ele au rezoluția în ochi.
Mie îmi plac cel mai mult femeile inteligente, la care vezi
o lumină bună în privire, parcă limpede, senină,
fiindcă au aripile lor proprii. Celelalte împrumută aripi și devin zâne
ca fluturii. Cele bune șed într-o scorbură de soc bătrân și prepară
ceai aromat pentru bătrâneii din trenul personal de pe ultima linie
cu trenuri lente. 2 lei ceșcuța din carton și 3 lei ceșcuța din ceramică.
Copiii de la școala 1848 au luat trenul la linia 1 de lângă peronul
cu casa de bilete. Ningea cu confetti pe geamurile trenului,
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre gări, poezii despre bătrânețe, poezii despre perfecțiune, poezii despre frumusețe, poezii despre aripi sau poezii despre școală