aici si acum

* * *

Era frumos atunci spre tine drumul
În două părţi văzduhul se rupea
Sub norii albi din cale-mi cu duiumul
Planeta tot mai mică se făcea.

Era acea iubire în aripă
La felul cum zburam tăcut prin munţi
Voiam să fii, iubito-n orice clipă
Gândul frumos prea tristei mele frunţi.

Acum, aici şi dincolo de ziduri
Te vreau aievea să îţi pot vorbi
Şi când ne-or creşte-n colţul gurii riduri
Atunci mai mult, râzănd te voi iubi.

poezie de Lavric Fomici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălămidă: Tovarăşi, vă cer să gândim... Eu v-am chemat aici ca să rezolvăm problema, acum! Acum trebuie să ne vină ideea... Staţi şi gândiţi! Stai şi gândeşti, tovaraşe Zgură?
Zgură: Stau, tovarăşe Pălămidă! Mie îmi vine mai greu!... Ştiţi, eu aş vrea mai bine să fiu coautor... că pe mine când am fost mic, m-a scapat popa în cap, la botez.
Berbecuţ: Tovarăşe Pălămidă... eu am gândit profund... Am stat eu ce-am stat şi cred că am găsit rezolvarea... Am găsit ideea!
Pălămidă: Ai gândit responsabil, tovarăşe Bodoc? Ai folosit toate tezele marxism-leninismului? Îţi bazezi ideea pe o înaltă conştiinţă comunistă?
Berbecuţ: Da, tovarăşe Pălămidă! Am gândit cu o înaltă conştiinţă muncitorească! Am gândit cu mintea unui muncitor în zi de chenzină şi cu mintea unui ţăran în anul în care recolta este bogată... O minte care înţelege evoluţia, tovarăşe Pălămidă... Că pentru noi asta este evoluţia: de la sat la oraş, de la oraş în Capitală şi din capitală în... capitalism!

replici din Grupul Vouă, sceneta "În jurul unei idei", scenariu de Corneliu Sofronie (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festivalul "Ana Lugojana" (Lugoj - România 2009)

Foaie verde siminoc
Este veselie, joc.
Se dansează şi se cântă
Tineri interpreţi se-avântă.

Iedera, se-avântă-n joc
Valea Bistrei a luat foc.
Avem dansatori vestiţi
La Lugoj, astăzi, sosiţi.

*

Un festival la Lugoj s-a pornit şi se porneşte.
Lugoj, Ana Lugojana, festivalul se numeşte.
Internaţional spectacol, de jocuri şi cântări,
Nume celebre, şi ansambluri din multe ţări.

Trec formaţiile, rând pe rând la cântec şi la joc.
Este peste tot grătar şi un miros de mititei pe foc.
Românii, încântaţi, cu "mic" şi "mare", se distrează,

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache din Versuri pentru suflet şi dăruire (12 august 2009)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oasele voastre

Voi evita pământul proaspăt săpat,
pentru ca să nu-i pătrund adâncurile şi să ating
pâlcurile de oase care nu sunt ale voastre.

Voi evita pământul umed, aşa cum m-aş fi ferit
de păşunile păscute de întuneric.

O să mă apropii de marginea apelor
şi o să stau la uşa ascunsă a înserării,
departe de drumurile ce duc în toate părţile.

Ca mâine, însă, trebuie să plec
şi din nou îmi voi pune scutul turtit.

Pe aici au mers melcii cu pas argintiu,
pe acolo au trecut fraţii-raci,
târându-şi trupurile trunchiate.

Eu pe unde să o apuc acum,
ca să pot reveni la oasele voastre?

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carlo Carlucci: Domnule Blodgett, eu sunt Carlo Carlucci, directorul hotelului. E o mare plăcere să vă avem aici.
J. J. Blodgett (atent la Carlucci): Mulţumesc...
Carlo Carlucci: Poate vă interesează să ştiţi că un alt diplomat american celebru a stat aici odată, domnul Benjamin Franklin.
J. J. Blodgett: Franklin? Ah, da, Ben Franklin... Mare om la vremea lui. Sigur, azi nu ştiu dacă ar putea trece de controlul de securitate.
Carlo Carlucci: Aţi dori să-i vedeţi camera? E în partea veche a clădirii.
J. J. Blodgett (nerăbdător): Nu acum...
Carlo Carlucci: Mă scuzaţi, aş vrea să vă cer sfatul în legătură cu ceva, direct de la sursă, aşa. Credeţi că va fi război în Orientul Mijlociu?
J. J. Blodgett (oarecum surprins): Nu putem dezvălui astfel de informaţii.
Carlo Carlucci: Mi s-a oferit o slujbă – lanţul hotelier american Sheraton – iar una dintre filiale e în Damasc.
J. J. Blodgett: Damasc, hmm... Nu ştii de la mine, dar cu ruşii prin Mediterana, cu armata arabă consolidată şi posibilitatea ca în orice clipă israelienii să răbufnească, locul ăla e un butoi de pulbere care poate exploda în orice clipă. Sfatul meu e să uiţi de Damasc.
Carlo Carlucci: Mulţumesc. În cazul ăsta, voi alege celălalt loc.
J. J. Blodgett: Care?
Carlo Carlucci: Sheraton din New York.
J. J. Blodgett (după o pauză scurtă): Hmm... Mai bine du-te în Damasc!

replici din filmul artistic Avanti!, după Samuel A. Taylor (17 decembrie 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia lui Ulisse

Marele om a întors spatele insulei.
Aşa că el nu va muri în paradis,
nici nu va mai auzi
printre măslini, lângă lacuri limpezi,
sub chiparoşi, lăutele raiului.
Timpul începe acum, când aude iarăşi
acel puls narativ al mării,
în zorii zilei când curenţii sunt mult mai intenşi.
Ceea ce ne-a adus aici,
ne va conduce spre alte zări; nava noastră
se leagănă în apa portului plin de culoare.
Vraja s-a sfârşit.
Înapoiază-i viaţa,
mare-întinsă care-l poţi călăuzi doar către depărtări.

poezie de Louise Gluck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce nu am întâlnit eremitul de pe Muntele de la Apus

M-am căţărat spre sihăstria de aici, din vârful muntelui,
Fără nici o oprire de-a lungul celor zece mile.
Am ciocănit la uşa ta, dar nu a răspuns nimeni;
Am zărit prin dezchizătura uşii scaunul gol de la masă.
Poate că ai ieşit la plimbare cu ricşa ta acoperită,
Sau, mai degrabă, la pescuit pe unul din iezerele toamnei.
Cu regretul că s-ar putea să nu dau de tine,
Ai devenit subiectul meu de meditaţie –
Splendoarea ierbii de aici, împrospătată de ploi,
Melodiile pinilor din apropierea ferestrei tale.
Mă las pătruns până-n adâncul fiinţei de tot ce văd şi aud,
Liniştindu-mi simţurile, împăcându-mi inima;
Şi cu toate că nu se află aici nici oaspetele, nici gazda,
Există oare motiv să cred că nu a fost o vizită perfectă?
... Spre seară am coborât muntele.
De ce aş fi continuat să te mai aştept?

poezie de Qiu Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' director, mă scuzaţi...
Traian: Spune, Nis!
Nistor: Nu înţeleg, cum să fim plătiţi, dacă nu vom mai fi aici?
Traian: Măi, tu unde lucrezi?!
Nistor: În Institut, normal.
Traian: De cât timp?
Nistor: Aproximativ patru ani, dom' director...
Traian: De câte concedii ai beneficiat până acum?
Nistor: Păi, de nici unul... Pentru că, în primul an eram de abia la începutul activităţii, iar după aceea s-a ivit problema construcţiei navei "Pacifis"; n-am avut când...
Traian: Ţi-ai primit salariul pe luna trecută, mai?
Nistor: Încă nu...
Traian: Pe 27 iunie veţi pleca în misiune. În interesul cui sau cine organizează această misiune?
Nistor: Institutul, cred...
Traian: Nu crezi, ci sigur, doar sigla Institutului nostru se află pe uniformele voastre. Deci, tot angajaţii noştri vă puteţi considera şi e normal să fiţi plătiţi în continuare, în următorii ani, chiar dacă nu veţi fi aici.
Nistor: Poate, dar în misiune nu ne-ar trebui bani la noi; ce-am putea face cu ei?!
Traian: Din bancnote: avioane, vaporaşe, bărcuţe şi alte figurine, să vă jucaţi cu ele prin navă. Iar cu monedele, puteţi juca alba-neagra, barbut, sau altceva... Nu, sigur că nu veţi primi salariile la voi, nici n-am avea cum să vă livrăm banii lunar la bordul navei şi după cum ai remarcat, nici n-aţi avea nevoie de bani în misiune. Tocmai despre asta trebuie să discutăm aici, în această şedinţă, despre modalitatea în care se vor efectua plăţile şi către cine; asta trebuie să stabilim.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Larousse: Hei, şefu', uite pe cine avem aici! E Alfredo Linguini! Băiatul Renatei! Acum s-a făcut mare, nu? Îţi aminteşti de Renata. O iubire mai veche de-a lui Gusteau?
Skinner: Ah, sigur. Ce mai faci,...
Larousse: Linguini.
Skinner: Aşa, Linguini, ce drăguţ din partea ta să ne vizitezi. Ce mai face...?
Linguini: Mama mea?
Skinner: Da...
Larousse: Renata.
Skinner: Aşa, Renata. Ce mai face?
Linguini: E bine... adică, nu chiar bine, dar mai bine. Ea a...
Horst: A murit.
Skinner (cu indiferenţă): Vai, îmi pare rău.
Linguini: E în regulă. Ea credea în Rai, aşa că e asigurată... adică, în ce priveşte viaţa de apoi.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka (la colţ de stradă): Cam cât trebuie să aşteptăm aici?
Leon: Păi până când poliţistul va fluiera din nou.
Ninotchka: Şi cam la ce intervale fluieră?
Leon: Poftim?
Ninotchka: Cât timp trece până fluieră din nou?
Leon: Ciudat, nu m-am gândit niciodată la asta.
Ninotchka: Nu ţi s-a mai întâmplat până acum?
Leon: Ba da... Doamne, dacă stau şi mă gândesc cât timp am pierdut aşteptând semnale, cred că s-au cumulat ani întregi! Îţi dai seama? O parte importantă din viaţă mi-am petrecut-o aşteptând semnale.
Ninotchka: Cu alte cuvinte, nu ştii.
Leon: Nu.
Ninotchka: Mulţumesc.
Leon: Cu plăcere.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!