Angelica

Inconsecvenţă

Parcă mor când îmi spui "te iubesc",
Sunt capcane deja pregătite
Şi îmi sună cumva nefiresc
Să mă chemi pe cărări rătăcite.

Ştii şi tu, ştiu şi eu, realitatea
Şi cu toate acestea plutim,
Nu avem nici măcar libertatea
Ca-n aceeaşi poveste să fim.

Nu există aici consecvenţă
Şi nimic din tărâmul lumesc,
Fără pic de regret şi prudenţă,
Te iubesc când îmi spui "te iubesc".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate de adevăr

În jumătatea mea de adevăr
Tu eşti numai o umbră indecisă,
Ce mi-a pus eticheta de "proscrisă",
Ştergând sălbatic florile de măr.

Din jumătatea mea de siguranţă,
Clădită printre lacrimi-adăpost,
Tu încă mă alungi fără vreun rost
Cu-ntârziere şi intoleranţă.

Îmi ninge primăvara flori în păr
Şi-mi curge depărtarea trist prin vine,
Un fel de vindecare despre tine,
E jumătatea mea de adevăr,

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul de praf

O dimineaţă ca oricare alta
Şi zorile sunt parcă un cearceaf,
Peste oraşul verilor de praf
Un sculptor şi-a uitat aiurea dalta.

Destinul îmi mai dă un telefon
Şi mă întreabă alarmat, ce fac?
Pe scări coboară lent câte-un copac
Şi are frunze strâmbe de carton.

Iubirea îmi trimite-un autograf,
Ea însăşi este de un gri profund,
Scriu un poem în care să m-ascund,
Sunt în oraşul verilor de praf.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secundară

Am aşteptat un telefon, aseară,
Ce previzibil, nu a mai venit,
Prin crânguri de uitări s-a rătăcit
Şi m-am trezit o umbră secundară.

Deznodământul parcă mă-nfioară
Şi timpul l-aş opri din alergare,
Un telefon din era viitoare
Mai sună-n colivia secundară.

Este un fel de linişte precară,
Înfăşurată-n nori de alergie,
Ce aparent se cheamă poezie,
Am aşteptat un telefon, aseară.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai

Tot mai tăcuţi, tot mai străini,
Dăm iarăşi vina pe distanţă
Şi o majoră importanţă
Au doar cărările cu spini.

Tot mai tăcuţi, tot mai uitaţi
Plusăm c-un zâmbet de rigoare
Şi-apoi ne ducem fiecare
Spre seara cu nevindecaţi.

Tot mai străini, tot mai plecaţi
În lumi de-o vreme paralele
Deşi privim aceleaşi stele
Nu mai părem adevăraţi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de primăvară

Dimineaţa este pentru tine,
Mi-a spus chiar ea-nainte de-a veni,
Pot să-mi imaginez că-mi aparţine
Şi să o pun în cărţi de poezii.

La urma urmei este primăvară,
Renaşte-n noi speranţa de-a iubi,
Iubirea e o stare necesară
Şi flori răsar în fiecare zi.

Timpul e limitat şi de aceea
Să ne grăbim fără-a privi-napoi,
În alergare să ascundem cheia
Probabilei distanţe dintre noi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angelica noastră istorie

Fără hormonul în cauză
nici nu se pune problema
fericirii poporului român
Desigur
din motive pur subiective
starea respectivă
se reportează
popoarelor limitrofe
pentru o dată necunoscută
Că doar nu degeaba
suntem noi
generoşi până în măduva
oaselor
Şi avem atâtea băi termale
pentru alţii
Noi ne facem că existăm
doar prin muncă
Restu-i viitor de aur
Aurul strămoşilor noştri
dacii cei angelici

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (25 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă mai ţii minte?

Şi tu mă-ntrebi: "mă mai ţii minte?",
Eu îţi răspund:"aproape da,
Ne-am întâlnit pe undeva,
Într-o duminică fierbinte".

Era probabil primăvară,
Sau poate-un început de toamnă,
Orice era, cred că înseamnă
O nebunie necesară.

Distanţa stă-ntre noi cuminte,
Dar n-o mai simt ca pe-un obstacol,
Iubirea este un miracol,
Deşi mă-ntrebi:"mă mai ţii minte?".

poezie de Angelica Ioanovici din Aşa cum eşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate

Se poate spune c-am jucat
Într-o miraculoasă piesă,
Deşi încă purtam o lesă,
A fost un rol adevărat.

Tu îi spuneai încet hipnoză
Pe o durată mărginită
Şi mă priveai ca pe-o ispită,
Dar nu eram decât o poză.

Povestea-aceasta limitată,
În timp, în spaţiu şi decor
E consecinţa unui dor
Amestecat cu niciodată.

Plătim un cost esenţial
Şi-n toată nebunia noastră
N-am mai rămas nicio fereastră,
Se poate spune... la final.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plus

Deodată m-am trezit cumva în plus,
Într-un castel pustiu şi fără nume
Cu porţile închise înspre lume
Şi zâmbetul speranţelor s-a dus.

Deodată mi se pare că trişezi,
Cuvinte goale iarăşi se complică,
Peceţi peste iluzii se aplică
Şi presupun că nici nu mă mai vezi.

Din lungile coloane s-au dedus
Doar nopţile ce nu aveau pereche,
Par insomnii într-o cetate veche,
Deodată m-am trezit cumva în plus.

poezie de Angelica Ioanovici din Cu tine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!