Mă mai ţii minte?

Şi tu mă-ntrebi: "mă mai ţii minte?",
Eu îţi răspund:"aproape da,
Ne-am întâlnit pe undeva,
Într-o duminică fierbinte".

Era probabil primăvară,
Sau poate-un început de toamnă,
Orice era, cred că înseamnă
O nebunie necesară.

Distanţa stă-ntre noi cuminte,
Dar n-o mai simt ca pe-un obstacol,
Iubirea este un miracol,
Deşi mă-ntrebi:"mă mai ţii minte?".

poezie de Angelica Ioanovici din Aşa cum eşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia: Scumpule, mai ţii minte că atunci când ne-am cunoscut era o furtună groaznică? Tuna şi fulgera fără oprire!
Soţul: Ţin minte, dar eu, ca un idiot, nu am înţeles avertismentul naturii!

replici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca niciodată...

Ca niciodată noi ne-am întâlnit!
Păream în flori,
Deşi, eram sfârşit de toamnă,
Surâsul de culori în nesfârşit
Părea în zori,
Deşi, era spre seară.

Ca niciodată, încerci să mai revii,
Ori să-mi dai aripi
Ca odinioară,
Deşi, mai desluşesc chemări târzii,
Mă trec fiori,
Că iar au să dispară.

Şi, ca nicicând cad stropi,
Deşi, nu-s ploi,
Senina zare-i toată-n aşteptare...
Ne-am despărţit în iernile în toi,
Deşi, în jur era
Doar primăvară!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii şi parfumul lor

Cât de mult ne-am iubit
Mai ţii tu minte?
Câţi trandafiri ţi-am dăruit,
Parfumul lor şi acum se simte.

Dar tu m-ai părăsit,
Copilă fără minte,
Trandafrii s-au ofilit,
Dar parfumul lor şi acum se simte.

Eu acum sunt singur,
Şi tu nu mă mai ţii minte,
Dar eu ştiu că
Trandafirii şi parfumul lor
Vor rămâne pe veci în a ta minte.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mi

Mai lasă-mi inimă o vară,
Să pot zbura, să pot iubi,
Ciudat probabil o să-ţi pară
Că până ieri ceream o zi.

Mai lasă-mi inimă o ploaie,
S-o văd cum trece fumegând
Şi cum copacii îi îndoaie,
Ca într-un vals, ca într-un gând.

Mai lasă-mi dorule un munte,
Mai lasă-mi, dacă vrei şi-o apă
Cu stea de-argint bătută-n frunte,
În poezia mea să-ncapă.

Mai lasă-mi dorule cuvinte
Să pot cânta nemărginirea,
Când m-o întreba "mă mai ţii minte?",
Mai lasă-mi inimă iubirea.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţii minte

Ţii minte când ne închinam?
În faţa micului altar,
Din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Şi ale noastre jurăminte.

În mica bisericuţă,
Cu brâu de brazi,
De ger încremeniţi,
Pe scaunul lui Noica
Te-ai aşezat tăcut.

Tăcerea era plină
De icoane sfinte,
Din apa sfinţită,
Pe rând noi am băut
Şi pentru ai noştri morţi,
Noi am aprins lumini,
Sus în munţii Păltiniş.

Ţii minte iarna de atunci?
Şi-a noastră fericire?…
S-a dus, de parcă nici n-a fost…
Şi am rămas,
Cu sfânta amintire.

poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-am hotărât să cercetez infinitul

palme grunjoase
pe umerii ei

şi toate-acele nume de femei
care-ntrebau despre nimic
sau măsurau incandescenţa
becurilor din bordel

era şi el
cumva la fel de plictisit
tot încerca asocieri
cu o-ntâmplare elocventă

ţii minte cum ne-am întâlnit?

normal că nu
cea mai recentă femeie demnă de-a fi sclavă
era o văduvă bolnavă

care avea în loc de cecuri
incandescenţa unor becuri

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Paradis

mai ţii minte ceva,
din anii aceia cuminţi,
când răsfoiam zilele
ca paginile unei cărţi
împrumutate,
când concretizam prezentul
ca pe o amintire?

mai ştii drumul lung
al unor zile fierbinţi
când noaptea părea tot mai îndepărtată
şi noi alergam după ea să o cuprindem
făcând ocolul Pământului?

mai ţii minte cum se împleticea
un apus şovăielnic
în furoul tău cu zorzoane,

ţii minte vremea
care nu ne mai lăsa să întinerim,
iar clipa o trimiteai în trecut
cu fiecare clipire a genelor tale lungi
cât pasărea Paradis?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai ţii tu minte cum eram ca două artificii într-un
pom ce-şi ţinea respiraţia sub ideea de verde
iar scânteile ne erau guri de aer înverzite de idei...
Mai ţii tu minte linia mea de fum privitor
înfumurato!?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când renunţi la o relaţie toxică şi la un partener nepotrivit, nu înseamnă că ai început să nu mai ţii la el. Înseamnă că ai început să ţii, în primul rând, la tine!

aforism de Alexandru Chermeleu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi de toamnă

Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieţii mele!

N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost şi nu mai este.

Frunzele foşneau uşor
Sub al tău gingaş picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, nepreţuita mea comoară!

Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă şi senină,
Îmi părea că-i primăvară,
Şi m-am îndrăgostit ca prima oară.

poezie de Vladimir Potlog (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barocă

mai ţii minte
o iubire echivocă
pe-o corabie barocă
şi-un adio abisal?
mai ţii minte
ţipătul de cormoran
de plecare pe ocean
şi-un atlant purtat de val?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă-ntrebi!

Să nu mă-ntrebi, unde mi-e gândul
de-mi vezi privirea-n gol, pierdută!
Poate că-l mângâie aevea,
fiinţa ce îţi pare mută!
Să nu mă-ntrebi,
de ce tăcerea
mă însoţeşte pe-nserat!
Poate că îmi descopăr vrerea
din cântecul ce n-am cântat.
Să nu mă-ntrebi, nimic, acum,
când în răscruci se întretaie,
atâtea drumuri neştiute
şi inima mi-e vâlvătaie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ţii minte?

Tu mai ţii minte ce vorbeam,
Când mă iubeai,
Când te iubeam?
În locul vorbelor de preţ
Astăzi uitare
Şi dispreţ...

La ceasul când nu mai visezi,
Improvizez,
Improvizezi,
Doi oameni rătăcind prin lume
Nu se mai ştiu
Chema pe nume...

La ceasul ăsta tăinuit,
Tu mă eviţi,
Eu te evit,
Şi nu putem sări mai sus
Decât ştacheta
Ce ne-am pus.

Prin rana noastră sângerândă,
Vei fi mai blând,
Voi fi mai blândă,
Şi nu ne vom mai judeca,
Vom fi smeriţi,
Ne vom ierta.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ţii minte, iubito? Era virgină pădurea în care ne rătăcisem.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să îţi controlezi mintea şi confunzi asta cu iluminarea, atunci da, poţi să îţi ţii ochii nemişcaţi. Dar dacă vrei cu adevărat să scapi din ghearele ei, dacă vrei să te iluminezi vei realiza cât de hilar, ca să nu spun de râsul curcilor este să încerci să ţii mintea nemişcată cu mintea şi să pretinzi că un astfel de butoi cu pulbere în clocot, ar fi iluminarea. Aşadar, dacă realizezi că iluminarea NU ESTE PENTRU MINTE, CI DE MINTE, atunci ce face sau ce nu face mintea nu mai are nici o importanţă. TU NU VREI SĂ CONTROLEZI MINTEA, CI SĂ SCAPI din condiţionarea, hipnoza ei, să o transcenzi. Dacă ai putut să mă urmăreşti până aici fără să ţi se fi ars circuitele, vei realiza că a spune căci mişcare pupilelor înseamnă "activitate mentală" e cea mai mare escrocherie şi o imensă idioţenie, pentru că procedând astfel, tu continui să te uiţi la minte, să o scarpini în "fund", să o controlezi în loc să REALIZEZI CĂ TU NU EŞTI MINTEA, CI EŞTI CONŞTIINŢA INFINITĂ în care nu există nici o activitate mentală, psihologică în afară la acel 1 la % visat pe undeva la periferia conştiinţei.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu te-aş fi ştiut!

Ţi-aş răsădi un pui de gând pribeag
Pe lângă aşteptările aldine,
Să-ţi crească dorul, să-mi răsari mai drag,
Să nu-mi goneşti urările de bine!

Ţi-aş fi răspuns la setea de culori
Când te trezeai din foamea de cuvinte;
Eu te găsesc lumină, tu mă dori
Cu umbra dintr-o vară ce mă minte.

Şi toamna asta m-a născut cu-n dor
De noi, de tine, de o altă lume;
Tu-mi scuturi visul, eu în vis te-ador
Şi mi-ai uitat şi lacrimă şi nume.

Şi dacă nopţile vor troieni
Iubirea ce-o ascund aşa cuminte,
În noaptea ce ne ştie voi veni
Să te întreb, din mine, ce ţii minte?

Cum te chemam când nu erai aici,
Uitat pe altă strună de vioară!
Sau poate-mi mai ţii minte sânii mici?
Dar, orice-ai spune, tot o să mă doară.

Un pui de gând pribeag mi-aş răsădi:
De nu te-aş fi ştiut, de nu te-aş şti!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de primăvară

Dimineaţa este pentru tine,
Mi-a spus chiar ea-nainte de-a veni,
Pot să-mi imaginez că-mi aparţine
Şi să o pun în cărţi de poezii.

La urma urmei este primăvară,
Renaşte-n noi speranţa de-a iubi,
Iubirea e o stare necesară
Şi flori răsar în fiecare zi.

Timpul e limitat şi de aceea
Să ne grăbim fără-a privi-napoi,
În alergare să ascundem cheia
Probabilei distanţe dintre noi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autograf

Ţii minte frate
noi cel dintâi autograf
l-am dat desculţi
prin praf

şi cum ardea câmpia
sub spice aurite

eram copii

ţii minte frate
pentru cinci lei
păzeam
un orizont de vite.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scrie-mi

Mai scrie-mi un cuvânt din când în când,
Să ştiu că eşti pe undeva prin lume,
Să ştiu că zorii-au răsărit anume,
Să-ţi lumineze fiecare gând.

Mai dă-mi de veste că ţi-e dor, deşi
Aceste multe luni, care trecură
S-au îmbrăcat într-o tăcere pură
Şi au uitat de mult a mai zâmbi.

M-am întâlnit cu toamna, aşteptând
Ca orele să zboare dintr-odată
Spre întâlniri ce n-au fost niciodată,
Mai scrie-mi un cuvânt din când în când.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teide

ce caută lupii
în ţinutul acesta
unde nimeni
nu mănâncă nimic?

mi-am găsit sălaş
sub pietrele fierbinţi
lângă şopârle

port un coş de nuiele
pe braţul drept

mâna mea stângă
mângâie luna născută
aproape de tropice

câtă risipă de suflet
şi sânge lichefiat!

câtă risipă de oase
şi verde nescris
pe craterul selenar!

respir prin alveole
şi nu mă mir
dacă sunt om sau peşte

mai uşor ajung
în inima unei pietre
decât în suflet de om

să nu mă-ntrebi
de ce iubesc atât de mult
stânca fierbinte

să nu mă-ntrebi nimic
din ce nu ştii
îţi zic aşa
ca un final de poveste

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!