Toate rezultatele despre +de +ce +atata +chin, pagina 4
Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal
vreau să-ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam
despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat
în bucăți mari de lumină
și de chin
despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șefi
- poezii despre urechi
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre plimbare
- poezii despre parcuri
- poezii despre oraș
- poezii despre negru
- poezii despre medicină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal
vreau să-ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam
despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat în sfârșit
rupând din noi bucăți mari de lumină
și de chin
despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dimineață sau poezii despre sfârșit
Grea-i viața românului...
Am rămas ai nimănui,
Rușinea pământului.
Românie unde ești?
În ce carte cu povești?
Îi pupăm la dos pe hoți
De parcă am fi bohoți.
Și-n bătaia vântului,
Stă soarta românului.
Ne-am suit de-atâta timp
Pe-al durerii anotimp
Încât am rămas stafii,
Închise-n mormânt de vii.
Plânge oastea Domnului
De ura creștinului,
Care de atâta chin
Și-n biserică-i meschin.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre România
- poezii despre șerpi
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre sărbători
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Romanța inimii
Inimă, piatră de moară,
Mi-ai făcut viața amară.
Ai iubit și bun și rău,
Sufăr eu în locul tău.
Tu ai ales numai plăcerea,
Mie mi-ai lăsat durerea.
Dureri care trec greu,
Rănind sufletul meu.
Ai iubit și rău și bun,
Lumea mă credea nebun.
Câte nopți și câte zile
M-ai purtat pe căi străine!
Inimă n-ai vrut să știi,
Cătai numai bucurii.
Bucurii care-au trecut,
Dar pe mine m-au durut.
Durerea de iubit,
Uite m-a îmbătrânit.
Noaptea chin, ziua amară
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre tinerețe, poezii despre iubire, poezii despre durere, poezii despre zile sau poezii despre trecut
Se lasă seara
Se lasă seara.
Umbre lungi ne acoperă ca o mantie de catifea,
Ferindu-ne de privirile indiscrete ale trecătorilor,
În timp ce vântul sprințar îți răvășește părul despletit,
Ce cade în valuri pe umerii tăi de marmură albă.
Se lasă seara.
Dunărea se târăște molcom la picioarele noastre,
Ostenită de această peregrinare fără sfârșit,
Iar gândurile tale curg odată cu ea spre zările infinite,
Unde cerul albastru sărută marea întunecată.
Se lasă seara.
E pace și liniște pretutindeni în jurul nostru,
Căci lumea a obosit de atâta frământare zadarnică,
De atâta trudă, de atâta chin, de atâta speranță,
Și se pregătește de odihna cea sfântă și binemeritată.
Se lasă seara.
Inima ta începe să bată dintr-o dată mai tare,
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (6 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sărut, poezii despre suflet sau poezii despre stele
Drumul
nu voi să spui acum nimic
de ce-aș vorbi
e noaptea în care lacrimi plâng
și stele cad din cer, în gând
tăcerea mea e plâns amar
în aste sfârtecate lumi
biet suflet efemer
pe țărmul vieții rătăcit
atâtea întrebări de pus
fără de răspuns
pe aici, pe undeva, cândva
curgea odată un izvor
creat din lacrimă și dor
noi doar tăcem în tragicele șoapte
acum, aici, în prag de noapte
aș vrea să mai desfac un gând
încet-încet, pe rând
am obosit de atâta mers în gol
să stau, să merg..
aici, totul este șters și fără sens
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre gânduri, poezii despre început, poezii despre vorbire sau poezii despre trup și suflet
O voce din cor
De câte ori n-am plâns împreună-amândoi
Gândindu-ne la viața noastră și la al ei chin;
Prieteni ai mei, nu știți, habar n-aveți voi
Despre frigul și întunericul din anii care vin!
Azi mâna celei dragi o strângi,
Te joci cu ea și, lipsit de griji, zâmbești;
Când întâlnești minciuna, plângi
Sau scoți cuțitul gata să străpungi,
Dar, un copil sărman doar, atâta ești!
Nu există stavilă pentru intrigi și minciuni;
Semnul morții nu-i vizibil deloc pentru profani.
Lustrul nopții ne orbește cu negrii lui tăciuni,
Cerul e măturat de sateliți nebuni
De ani mulți, de ani și ani!
Acest veac își va scoate curând, veninoși, caninii
Iar eu, cu tine, vom vedea-n fiecare zi
Cerul acoperit de giulgiul cel obscen al vinii;
Râsul va îngheța dincoace de frontierele luminii
[...] Citește tot
poezie de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre minciună, poezii despre copilărie, poezii despre Soare, poezii despre zâmbet sau poezii despre voce
Să mori din dragoste de oameni...
Să mori așa deodată, este un lucru trist
Dacă ai știi și când, ai fii mai pesimist
Doar într-un singur fel, aș accepta să mor
Aș accepta din dragoste de oameni să mor
De ce aș fi de-acord să mor așa-n zadar
Poate că, pare puțin cam prea bizar...
În astă lume și eu am fost iubit
Cu ceva timp chiar înainte de-a fi zămislit
Eu am venit pe-acest pământ
În urma unui sfânt și dulce legământ
Doi oameni care s-au iubit mereu
Da, au fost chiar ei, mama și tatăl meu
Ce îmi doresc în astă lume și azi și mâine
Să stau la masă cu săracii și să mănânc o pâine
Și aș mai vrea în zilele ce-aduc atâta chin
Tot cu săracii să beau o cană cu vin...
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre mamă sau poezii despre știință
Povestea L(l)enii-n pandemie
M-am decis să scriu poemul,
Fiindcă sunt în izolare
Și mi-am pus și eu însemnul
Lenii care știu că doare.
Lenea asta, cum spun unii,
N-ar avea asemănare
Și atins de-a ei secure,
Nu stă nimeni în picioare.
Oh, ce dulce toropeală
Te îmbie... Ai ghicit?!
E doar lenea. Ți se spune
Că n-ai poftă de gătit?
Lasă Leană, timpul trece,
Nimeni nu s-a sinchisit.
Tu mănânci ce-ai în ogradă.
Umbra lenii, c-ai tăiat,
Azi, bucată cu bucată
Și prin unghii ți-a intrat.
Cum?! Nu vrei să duci gunoiul?
Sigur, lenea e de vină
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lene, poezii despre vestimentație, poezii despre prezent, poezii despre mâncare, poezii despre legi, poezii despre vinovăție sau poezii despre telefon
Sărut mâna, tată!
- Sărut mâna, tată! Mi-era dor de tine!
Stau aici, la cruce, gândul să-mi împart...
Plâng de dor, tăicuță, dar nu-mi e rușine.
- Fiule, nu plânge! Uiți că ești bărbat?!
.............................................................
Tăcerea mea, mi-a zis Sorin, cândva,
Vine cumva și de la-nțelepciune...
Eu plâng tăicuță, în tăcerea mea.
(O boală crudă-a tăbărât pe lume.)
Să știi, nu mai avem nici oxigen
Și în spitale zi de zi se moare.
Pământul ăsta este un infern...
Trebui' să-mi dai, tăticule, crezare!
S-au dus în cimitir prieteni buni,
S-au dus bătrâni, femei, copii și mame.
Mai suntem doar o mână de români
Cu vise și idei fenomenale.
Suntem batjocoriți, scuipați, supuși,
Conștiința,-n lanțuri, ca un lup se zbate
Și milogim dreptatea pe la uși
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre roboți, poezii despre plată, poezii despre frică sau poezii despre dor