Serioase/triste despre zdrobi, pagina 3
La icoană
Noaptea s-a lăsat pe vale, și cătunu-i adormit.
În bordei sărac, la vatră, suflet trist și chinuit,
Fără somn, tânăra mamă copilașu-și ține-n poală,
Și plângând îl netezește pe obrajii arși de boală.
De cu sară mititelul încetase să mai țipe:
Se ducea, văzând cu ochii, viața-i fărâmită-n clipe.
Peste ochii mari și tulburi cad pleoapele-obosite,
Somnu-l biruie adoarme. Suflări repezi, ca gonite
De al morții frig, din urmă, trec mai slabe, mai curmate...
Ea tresare; cum le-ascultă, șir de fulgeri îi străbate
Întunericul din suflet. Pe păreți, în bezna rece,
Fâlfâind ca o aripă, para focului se trece.
Iat-o scoborând la vale, galbenă și istovită,
Cu odorul strâns la sânu-i; cu privirea ațintită
Spre biserica cu sfânta, ea-și silește-ncetu-i pas.
De trei nopți și două zile bate drum făr de popas;
Ș-ar fi ocolit pământul făr-a se simți trudită:
Ea credea profund, orbește... Mare și nenchipuită
E credința ce-ntr-un suflet înnoptat și trist încape!
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre copilărie
- poezii despre îngeri
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Articole culturale referitoare la zdrobi
- „Tendenționismul și tezismul în artă” de Constantin Dobrogeanu-Gherea
- Saul Bellow și punerea în criză a unui sistem de valori
Articole lingvistice referitoare la zdrobi
Mai multe articole despre zdrobi la Blog.Ro-En.ro »