visurile

Anemia tinereţii

Am alunecat în marasmul vieţii,
Iar soarele din mine e în declin.
Am înţepenit în timp, zi de zi,
Tot mai singur, tot mai tăcut.

Visurile toate m-au părăsit,
S-au risipit ca lacrimile mamei pe mormânt.
Într-o noapte răcoroasă şi amară,
Am rămas o bucată de carne străină, pelegrină. Anemia

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surorii mele

​În ce loc, unde se duc
Florile ce se usuc?

Unde zbor, în care rai,
Flutureii de pe plai?

În ce lume, unde merg
Lacrimile ce se şterg,

Visurile îngereşti,
Dorurile sufleteşti?

În acel loc fericit,
Plin de tot ce-i mai iubit,

Dusu-te-ai, o! blândă stea,
Dulce surioara mea!

Ş-ai luat în zborul tău
Dorul sufletului meu!

poezie celebră de Vasile Alecsandri (1857)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urlat zeilor

M-au intrebat si demoni si îngeri
De ce nu te-au furat zei...
Si eu în nebunia mea
Am strigat lor...
Iubirea nu se fură sau cumpără

Iubirea se răsădeşte
Cu praf de stele si visurile mele
De a te vedea zeiţă
Neînchinată si nărăvaşă

În lumea noastră de mult cumpărată
De bani si perverse interese
Cu zei de metal reci
Si vise interzise...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrăţişată

în versuri stai zâmbind
pe sub năsucul de barbie
autentică după toate standardele
pur şi simplu frumoasă
un afiş de hârtie de calitate
eşti mai adevărată ca niciodată
eşti femeia din visurile mele
visată în fiecare noapte
cu ţipătul pe buze
muşcă o dragoste târzie
trec lihnit pe sub geamul tău
mă strecor ca plânsul
copiilor înţărcaţi devreme

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii...

Trandafirii, flori regale
Au ghimpii foarte ascuţiţi
Dar şi miresme ireale
Cum aţi putea să nu-i iubiţi?

Trandafirii rupţi, se ofilesc în glastră
Oricum vei încerca să ţi-i păstrezi,
Vor muri ca visurile noastre
Doar în amintire poţi să-i revezi.

Nu rupeţi trandafirii de niciunde
Ei poartă simbolurile iubirii,
Ce în inimi ne pătrunde
Deci, nu mai rupeţi trandafirii!

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu o navă

Mereu, în fiecare seară,
Apari în visurile mele,
O apariţie planetară,
Înfăşurată în dantele.

Ochii-ţi sunt ca două stele,
Ce strălucesc pe boltă, sus,
Ce îi întâmpin cu zorele,
Eu, prea umilul tău supus.

Aş vrea să fiu o navă mare,
Să zbor cu ea acolo, sus,
Să te sărut cu mult-ardore,
Să te iubesc cu dor nespus.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De-aş vrea să te murdăresc
As putea să mă-ncolăcesc
Prefacut in şarpe de vie
Părând dulce vis de feerie

Dar prefer a mea nebunie
Incornorată de alţii
Să pară ei înalţii
Sfinţi calzi de păpădie

Ce par că sus te înalţă
In oglinda abisului
Reflexie paradisului
Cu pene ce le-mprumută

Smulgându-le de la tine
Si infingând cioburile
Părând aripi,.. venine
Ce-ţi taie visurile...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă

Sarută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.

poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am ajuns în galaxia tăcerii
cuvintele mele nu mai sunt cuvinte
ci aripi sunt dezlipite de trup
nici visurile nu-mi mai sunt visuri
ci cuiburi sunt de veşnicii
liniştea-i atât de înaltă
albă din mine creşte ziduri peste ziduri
tu ştiai că heruvimii nu zboară
şi nici zbateri de inimi nu au?
mă tem că în aşteptarea ta
mi-am devenit propriul înger

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De-aş fi avut înţelepciunea
izvorului ce sapă-n stâncă,
de-aş fi ştiut să strălucesc
printre pietriş în valea-adâncă,

De-aş fi ştiut, cum ştie apa
să fiu oglindă pentru stele,
de-aş fi putut să am răbdare
să-mi treier visurile mele,

De-aş fi săpat în stânca dură
cum sapă un izvor supţire,
aş fi putut să trec mai lesne
şi peste-o zi făr'de iubire.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!