vinuri

Istorie

I-a fost dat acestei vetre de sfinţenii
să rodească pâine, vinuri de rubin,
blănuri pentru limba vânătă a iernii
şi din giuvaieruri tot cîte puţin,
vitele au crupe ca de minotaur,
zămisleşte maica prunci cu chip de zeu,
dar acestui templu înnăscut în aur
i-a fost dat să fie jefuit mereu!

Potrivirea unei vitrege istorii
la răscruci asemeni cumpenei ne-a pus,
să vestim cu-o clipă mai devreme zorii
şiroind din răni ca soarele-n apus.
Inima atâtor preacinstite naţii
fără jertfa noastră ar bătea mai rar –
tuturor le-aş spune: tălpile pupaţi-i
neamului acesta brav şi legendar!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu mere

Purtând masca fericirii
Şi-o rochiţă de mătase
Dând iluzia iubirii
Prin cuvintele frumoase,

Mi-ai vârât în coş de picnic
Mere roşii, otrăvite
Să servesc din ele zilnic
Prins de pofte nesimţite.

Că eu îmbătat de vinuri
Şi de buzele-ţi cărnoase
Nu întrezăresc ce chinuri
Vin cu merele frumoase,

Nu-mi imaginez că-n timp
Ajung dependent de mere
Şi apoi în orice anotimp
Trupul, mintea le va cere

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea rebelă

Erau seri în care, după ieşire la restaurant,
cu mâncăruri exotice şi vinuri de colecţie,
poante, muzică la pian şi momente de reflecţie,
îmi cerea pasiunea rebelă cu ochii de diamant

s-o masez cu basma de mătase, de predilecţie
sau să ne pictăm dezbrăcaţi într-un mod cam extravagant,
alteori mă învăţa Bachata, un zbor mai palpitant,
de parcă urma să fim la vreo mare preselecţie

mă însoţea fabulos într-o lume de lux, duioasă
galant îmi mulţumea pentru prânz, origami sau stele
excepţie rară, zâmbet de-o clipă – clipă frumoasă

distant părea cerul deodată, se-arătau vremuri grele
percepţie diferită-mi făurea, lumea ploioasă
zburat-am lăsând vag în umbră amintirile mele.

poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf în ochi

Afară-i ieri, astăzi şi mâine
de parcă nu ai şti de noi
uitaţi în grânele de pâine
în toată miercurea din joi

Praful respiră aer proaspăt
dintr-un plămân ce-ţi intră-n ochi
luând vântul iară de la capăt
descântecul meu din deochi

S-a fisurat stânca în râuri
şi pietrele îmi curg pe rând
doar sec din dulcele de vinuri
mai sorb şi încă sunt flămând

Ni se decolorează noaptea
în umbrele ce ne despoaie
de sâmbăta din ziua-a şaptea
de mintea albă ce mi-e foaie

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea rebelă

Erau seri în care după ieşire la restaurant
cu mâncăruri exotice şi vinuri de colecţie,
poante, muzică la pian şi momente de reflecţie,
îmi cerea pasiunea rebelă cu ochii de diamant

s-o masez cu basma de mătase, de predilecţie
sau să ne pictăm dezbrăcaţi într-un mod cam extravagant,
alteori mă învăţa Bachata, un zbor mai palpitant,
de parcă urma să fim la vreo mare preselecţie

mă însoţea fabulos într-o lume de lux, duioasă
galant îmi mulţumea pentru prânz, origami sau stele
excepţie rară, zâmbet de-o clipă – clipă frumoasă

distant părea cerul deodată, se-arătau vremuri grele
percepţie diferită-mi făurea, lumea ploioasă
zburat-am lăsând vag în umbră amintirile mele.

sonet de Roberto Kuzmanovic (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmură glasul mării

Murmură glasul mării stins şi molcom
Încunjurând a Italiei insulă mândră ­
O, luminaţi, a cerului stelele albe,
Câmpilor noştri.

Vă vărsaţi icoanele voastre în Tibur,
Nori, zugrăviţi pe câmpie umbre fuginde,
Tu, măreţie a nopţii, a mării, a lumei
Împle Italia.

Mare, poartă pe undele tale corăbii,
Unele goale ni-aducă aur din Ofir,
Altele înfoiate de roze d-Egipet,
Vinuri şi smirnă.

Ah, trimiteţi popoare vulturii voştri
Cei de lemn să zboare pe marea măreaţă;
Căci a Romei eterne picioare marmorei
Daruri aşteaptă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

...gundeaev şi Hristos

La ortodocşi Evangelia se tălmăceştee,
Şi se răstălmăceşte Noul Testament.
Şi însăşi patriarhul ne explică părinteşte:
Hristos era şi Fiul Domnului şi snob – concomitent.

Iubea să stea la masă în restaurante,
Bucate comandând, dumnezeieşti.
Şi vinuri vechi iubea, apetisante.
Şi prin pustiu călătorea în Mercedes.

Iar coafura şi-o îmbălsăma cu-aşa uleiuri
La care nici un dandy n-a visat.
Şi cocaină pură mirosea, nu cleiuri
Ca mulţi din ţara asta de rahat...

Şi niciodată n-a ieşit Hristos în zdrenţe,
Şă-l creadă lumea cerşetor sau boschetar.
Astept vlădica să-mi aducă argumente
Că se iubea cu Magdalena în altar...

[...] Citeşte tot

pamflet de Iurie Osoianu (3 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertăciune-i totul

I
Aveam înţelepciune, faimă, vlagă,
Şi tinereţe, sănătate-aveam,
Şi vinuri în pocale. Ziua-ntreagă,
La ochii frumuseţii mă-nsoream.
Sub mângâieri simţeam că se topeşte
Şi sufletul din mine, uneori.
Aveam tot ce pământul dăruieşte,
Tot ce-şi doresc sărmanii muritori.

II
Încerc să număr zilele frumoase
Ce-ar fi în stare a mă ispiti
Să le trăiesc din nou,-cele rămase
În amintirea mea. O, n-a fost zi
Şi n-a fost ceas de-adâncă desfătare,
Lipsit de-amărăciune-n viaţa mea-
Nicio podoabă, cât de sclipitoare,
Să nu m-apese, chiar când strălucea!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii

Obosită cale
Drumu-i încă lung
Picură petale
Crinii îndelung

Jumătate patru
Timpul trece greu
Body guard mulatru,
Lăzi cu minereu

Mângâieri feline
Linişte-n urechi
Cu ispite fine
Dinspre vinuri vechi

Şi cu astea totuşi
Nu mă simt stingher
Fiecare potu-şi
Pierde-ntr-un mister

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amară doctorie

Ce amară doctorie, mi-ai luat sufletul să-l bei,
Ca o ultimă scrisoare a pierdutului acasă
Ai lăsat licoare-n cupă, gânduri cu miros de tei
Depărtări cu gust de fiere, zboruri frânte ce m-apasă!

Ţi-au rămas săruturi tandre între buze ferecate,
Spre apus când le-ai dat drumul într-o taină au pătruns,
Le-aş fi îmbunat cu pâine şi cu vinuri negustate
Ca o văduvă căzută lângă un mormânt ascuns.

Când în trup îmi va-nflori dor de legănate lanuri
Nu lăsa singurătatea să-mi fie secerător,
Chiar dacă-n oglindă par toamnă atârnând de ramuri,
Sufletul îşi cere dreptul limpezirii-ntr-un urcior.

Nu-ţi voi da, însă, privirea, căci sub pleoape se mai zbate
Tremurând înfiorată o bucată de lumină,
Vrea-n înalturi să mai ducă precum un Sisif, în spate
Prăbuşirile-nserării ce-o pândesc dintr-o ruină.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!