vegetal

Dracula: Arbore credincios. Ar putea fi un bun ministru.
Faustina: Vrei să instaurezi iar un guvern vegetal?
Dracula: De ce nu? Aşa, fără creier, plantele sunt mai cerebrale decât oamenii. Un singur copac a rămas. Dacă aveam o pădure, organizam alegeri parlamentare.

replici din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu (dezolat): De ce oare s-au rărit cutremurele?...
Nina: Guvernarea e de vină! Stabilitatea economică duce inevitabil la stagnare. În ţara aceasta nu mai mişcă nimic...
Mişu: Ah! Vorbe şi iar vorbe...
Nina: Aştepţi seisme, de la un "popor vegetal"? De la o naţiune încremenită, înrădăcinată în tradiţia sa multimilenară?

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partituri uitate

Se reazemă ziua
în această-nflorire totală.
Porţi ferecate glăsuiesc
perechilor melancolice.

Ursitoarele deschid grăbite
cufere de tăcere...

O, mamă, trupurile noastre
înverzesc căutându-se
sub piatra rugătoare!

Vin roşu peste tâmpla crinului
abia înflorit
şi-acest bocet vegetal
pe care azi,
Doar eu îl mai aud.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred

Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete roase

Suntem sunete ascunse
în cochilia aşteptării.
Ţinându-ne de mâini
ne-mpiedecăm de şarpele casei.

Cu foşnet vegetal
ne-mpăturim inimile
în carnea albă a pietrei.
Mă-nfrigurez, asemeni
zidurilor crescute peste noapte.

Suflete roase
stau sub cămaşa albăstrită...

Vreau un timp al speranţei
al culorilor vii...
Să mă poarte departe
în adânc de lume.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Mi-a evadat melcul azi-noapte,
S-a dus în Melcia străbună,
Dintre lăptuci şi mere coapte,
În săptămâna mea nebună.

El filozoful din lăptucă,
Luat ca tovarăş pentru scurtă vreme,
M-o fi crezut vreo matracucă,
Sau poate-un iubitor de crizanteme.

Comunicând transcedental,
Ne-am înţeles ades doar din privire,
Eu patriarh, el vegetal
Şi sticla de borcan o amăgire.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până aici ţi-a fost ! urlă

lupul ultramarin către scu
fiţa de un bej absolut odios –
ea
prin pădurea bunicii e palidă palidă
nu pentru că aşa s-a născut
ea
e palidă pentru că se dezbracă prea des
în umbra copacilor –
el
lupul ultramarin s-ar hrăni fără greaţă
acum cu ceva vegetal
de
exemplu cu o fetiţă cu pielea
cusută din frunze scăzute

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de martie

Aştept cuvintele să se deschidă
ca bobocii de piersic sălbatic
pe tâmple pulsează o altă dimineaţă
prin aer miresmele sar coarda
ochiul se umple până la refuz
de verde vegetal
muguri şi flori
dau un bal
de culori
o pasăre ceva mai iubeaţă
cheamă cu cântec perechea
îmi bucură tandru urechea
cu har
visez e aievea
nu am habar
staminele verbelor înflorite
mînjesc cu un galben ca de şofran
clipele încă netrăite.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Copacii ţipă a moarte,
de-atâtea frunze, de-atâtea ploi,
un genocid vegetal...

Un câine urlâ la lună,
fără să-i ceară voie...

Dincolo de gard
e cimitirul
iluziilor spulberate.

Spune ceva, orice, dar nu tăcere,
chiar dacă totdeauna
ne-am înţeles din priviri
şi ai prins orice gând,
în culcuşul palmei,
ca pe un ghem de aur...

Urca-vom pe trepte de versuri:
eu le adun, din vise uitate,

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul şcolar

a trecut, iar privirea
pe care-am irosit-o timp de un an
pe tine a
trecut şi ea în rândul privilor drepte:
pe tine a
ş fi vrut să te iubesc, dar erai
mereu în rândul copiilor
(?!) – iar
copiii de şcoală mereu
erau adulţii cu dragoste multă
pentru mărul şi laptele vegetal
al sânilor tăi prea puţin
acrişori – uite că a trecut
anul de când
tu nu ştii cât de mult te iubesc
iubita mea profesoară
de sprijin mortal!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!