vaporul

Rose (în vârstă): Toţi îl priveau ca pe "Vaporul de Vis". Pentru mine, nu era decât un vapor de sclavi, care mă purta înapoi spre America, în lanţuri. Pe dinafară, eram întruparea unei fete bine-crescute. Pe dinăuntru, mă sufocam.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noile aventuri ale lui Hagi Tudose

Cum galbeni i-a cerut frecvent
Chiar Domnul, Binefăcătorul,
Un milion i-a dat urgent:
Trimişi din China, cu vaporul.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu prilejul mutării mele dela Brăila la Corabia, unei graţioase D-şoare care venise să-şi ia bun rămas la plecarea mea din port

Plec la Corabia cu barca...
Dar mi se pare că amorul
O să m-aducă la Brăila
Cu vaporul!

epigramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinarul cu sare-n priviri

Mugurii albaştri au căpătat culoarea nopţii,
ciorchini de stele s-au lăsat ca o simfonie
între fericire şi nefericire, între azi şi mâine.
Vaporul abia se zăreşte,
frunze de octombrie oftează in larg,
cine va trage cortina speranţei?,
apa-i sărată, pesăcurşii se zbat aproape de mal.

***

Şi sarea s-adună pe rana iubirii,
mă doare trupul de-atâtea amintiri,
o scoică mi se aşează-n palmă,
sărată şi ea de-atâtea amăgiri.

***

Nu mai e loc lângă Mare,
apa fierbinte-a spălat ce-i lumesc,
a rămas doar o dâră albastră

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui preşedinte-primar-marinar

Nu-i vaporul ca şi lotca
Şi nici vinul nu-i ca vodca,
Bucureştii nu-s ca ţara
Şi nici... "iarna nu-i ca vara"!

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E miezul nopţii. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, ca nişte ochi somnoroşi, pe amândouă malurile. Un muget lung, răsunător, dă ecou dumbrăvilor de pe ostroave. Vaporul se opreşte la Calafat. Oraşul doarme sub straja lunei. Casele-nşirate pe costişa prăvălită spre Dunăre îşi aştern umbrele negre pe uliţile largi, tăcute (...)

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltenii, prazul şi vaporul

Olteni?! Să nu-i mai recunoşti!
Mereu ca-n filmele cu proşti!
Pleacă Ion şi cu Grigore
Să vadă marea-ntr-un târziu.
Aveau un diplomat şi prazul...
Mă jur! Al naibilui să fiu!
Desculţi, păşiră pe nisipul
Fierbinte... Şi deodată-n zare,
Văzură un vapor. (Minune
Ce mai! ) călătorind pe mare.
- Băi Ioane, zise curios Grigore,
Tu vezi pe apă un palat?
Da-i fără roţi!
- Şi le ascunde!
(Pe prazul lor au pariat).
Cum nu căzură ei la pace
Se hotărâră că-i corect
Minunea să o cerceteze.
Voiau răspunsul coerent.
Se aruncară ei în valuri

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaporul lunecă între malurile joase, acoperite de sălcii. Văpaia lunei se farmă de muchiile valurilor; ici şi colo pe luciul apei tremură strop de lumină. De la Calafat Dunărea-şi abate cursul spre apus, tăind o curbă adâncă în ţărmul Bulgariei, până-n faţa satului Desa, de unde se-ndreaptă iarăşi spre răsărit.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Desa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Şi iar v-a ajutat duhul cel năzdrăvan?
Brâncuşi (râde): Aici duhul a fost neputincios! Elveţienii păzesc banii cu mare grijă, aşa cum ai noştri păzesc oile... A trebuit să-mi vând ceasul de buzunar, să-mi pot plăti vaporul...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră

Se spune că tauri albaştri colindă
Slobozi primăvara mării,
Că soarele-i nostrom acolo-întotdeauna,
Că voaluri sunt norii pe-a bolţii oglindă,
Că ei stăpânesc şi cheamă furtuna.
Se spune că tauri albaştri colindă
Slobozi primăvara mării.

Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră.
Spune-mi că-i adevărat
Tot ce se-aude despre ea.
Eu n-o pot vedea de la fereastră,
Marea nu se vede
De la fereastra mea.
Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră.
Spune-mi cum te simţi
Când eşti acolo, lângă ea.
Eu nu pot să ştiu asta
Privind pe fereastră,
Marea nu se vede

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!