Rose (în vârstă): Toţi îl priveau ca pe "Vaporul de Vis". Pentru mine, nu era decât un vapor de sclavi, care mă purta înapoi spre America, în lanţuri. Pe dinafară, eram întruparea unei fete bine-crescute. Pe dinăuntru, mă sufocam.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (în vârstă): Au trecut 84 de ani...
Brock Lovett: Este în regulă. Încercaţi să vă amintiţi ceva. Orice.
Rose: Vreţi să auziţi ce am de spus, domnule Lovett? Au trecut 84 de ani, dar încă mai simt mirosul vopselei proaspete. Porţelanurile nu au fost folosite niciodată. În cearceafuri nu dormise nimeni. Titanicul era supranumit "Vaporul de Vis". Şi chiar aşa şi era.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există sclavi mari şi mici. Cei mici sunt cei care devin sclavi pentru lucruri mărunte, pentru mese, pentru o locuinţă, pentru mici servicii. Cei mari sunt cei care devin sclavi pentru un consulat, pentru guvernarea unei provincii. Îi vezi pe cei care poartă securea şi biciul – aceştia sunt mai sclavi decât ceilalţi.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (în vârstă, povestind despre momentul în care Jack a desenat-o goală): Mi-a bătut inima tot timpul. A fost cel mai senzual moment din viaţa mea. Cel puţin de până atunci.
Lewis Bodine: Şi ce s-a întâmplat apoi?
Rose (în vârstă): Vrei să ştii dacă s-a întâmplat ceva? Îmi pare rău să te dezamăgesc, domnule Bodine, dar Jack era un profesionist în ceea ce făcea.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fete de vis

Fugea pe drumul ei astral
De a iubirii vatră,
Crezând că-şi face piedestal
Din inima-i de piatră.

epigramă de N. Petrescu-Redi din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrângerea turnului

pietrele turnului
scoase de mine din zid
iveau ferestre

eu părusem că sunt chiar turnul
dar eram doar
aerul albastru dinăuntru
ce conţinea lumi feerice,
vulnerabile

cu fiecare piatră căzută,
cei dinafară
mă respirau, mă simţeau
şi li se dezlipeau pleoapele

astfel,
toţi oamenii aceia necunoscuţi,
îmi deveneau cunoscuţi
datorită clipei lor de-adâncă-asemănare,
acea clipă-n care zâmbeau
şi exclamau clar:
"Te văd, te văd, te văd!"

eram din ce în ce mai vulnerabilă,
şi tocmai de aceea,
mai bucuroasă

şi noi toţi
ne recunoşteam
în gustul zmeurei
de lângă prispa milenarilor
noştri
bunici
comuni
care nu ştiau niciun turn
înafară de cel al cerului!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când eram dusă, în alţi ani, prin aeroporturi, în căruţ, mă priveau toţi; iar pentru că eram aşezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existenţial, acela din căruţ; toţi oamenii privesc de sus, te simţi inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci şi obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia să ai şi tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, îşi fereau privirile "din bun-simţ" – aşa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât să fii ocolit cu privirea. Ca şi cum cei din faţa ta şi din jurul tău ar vrea să te vadă şi te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, să mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca şi cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca şi cum aş putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; şi nu acum, în clipa de faţă.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (în vârstă): Poţi da o viaţă în schimbul alteia? Omida se transformă în fluture. Dacă o simplă insectă putea face acest lucru, eu de ce nu puteam? Era mai de necrezut ca faptul că Titanicul se poate scufunda?
Lewis Bodine: Nu am găsit nimic despre Jack. Nu există niciun document cu privire la el.
Rose (în vârstă): Nu, n-are cum, nu-i aşa? Şi nu am amintit nimic de el până acum. Nimănui. Nici măcar bunicului tău... Inima unei femei este un ocean plin de secrete. Dar acum ştii că a existat un bărbat pe nume Jack Dawson care m-a salvat în toate felurile în care o persoană poate fi salvată. Şi nu am nici măcar o fotografie de-a lui. Acum există doar în amintirea mea.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

În port

... Şi rătăcesc spre seară pe cheiurile goale,
Cu farurile stinse şi lanţuri ruginite,
S-ascult cum plînge apa în aiurări domoale,
Să văd cum moare ziua în zările cernite.

Adeseori voioase sirenele răsună.
Atunci s-aprinde-n mine eterna nostalgie,
Dar, vai, vaporul trece prin port ca o furtună,
Şi eu rămîn tot singur în lumea mea pustie.

O, cînd, o, cînd vaporul opri-se-va o clipă
Din goana lui nebună spre larga depărtare,
Să ia cu el această ţarină în risipă,
Să-i dea o nouă viaţă, sau s-o îngroape-n mare.

poezie de Dumitru Iacobescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpătasem în el un amic, care nu mă vizita decât ca să mă certe, care nu se purta decât în negre, care râdea zile întregi cu un râs de netot în societatea oamenilor, pentru ca să plângă acasă, care ura oamenii şi era răutăcios ca o babă, numai ca să nu placă unei lumi ce nu-i plăcea lui.

Mihai Eminescu în Geniu pustiu
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brock Lovett: Ludovic al XVI-lea avea un diamant fabulos supranumit Diamantul Albastru al Coroanei, dispărut în 1792, cam în acelaşi timp când Ludovic a pierdut tot ce avea de la gât în sus. Legenda spune că acest diamant al coroanei a fost sculptat pentru... a căpăta forma unei inimi care a devenit cunoascută ca Inima Oceanului. Astăzi ar valora mai mult decât Diamantul Hope.
Rose: Era un obiect înspăimântător de greu. L-am purtat o singură dată.
Lizzy Calvert (privind desenul lui Rose): Chiar crezi că eşti tu, bunico?
Rose: Eu sunt, draga mea. N-am fost o partidă bună?

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dl. Leuchtag: Ia loc. Bea nişte coniac cu noi.
Dna Leuchtag: Sărbătorim plecarea spre America.
Carl: O, vă mulţumesc. Mă aşteptam să mă invitaţi, aşa că am adus coniacul cel bun. Şi.. un al treilea pahar!
Dna Leuchtag: În sfârşit venea şi ziua asta!
Dl. Leuchtag: Eu şi soţia mea nu vorbim altceva decât engleza acum.
Dna Leuchtag: O să ne simţim ca acasă când ajungem acolo.
Carl: O foarte bună idee, da da.
Dl. Leuchtag (ridicând paharul): Pentru America!
Dna Leuchtag: Pentru America!
Carl: Pentru America!
Dl. Leuchtag: Iubita mea, inimioara mea, care oră?
Dna Leuchtag: Ora zece.
Dl. Leuchtag: Aşa multă oră?
Carl: Da. Vă veţi descurca de minune în America, cu siguranţă.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei bibliotecare

Volumele, avere rară,
Le-a învăţat pe dinafară.
Şi-mi spune-adeseori râzând:
- Pe dinăuntru, zău, n-am când.

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că într-o bună zi voi fi considerată prea în vârstă. Cred că femeile de 40 de ani arată mult mai sănătoase şi în formă decât unele fete de 20 de ani. Am întâlnit femei care aveau un corp mai frumos la 40 de ani, pentru că au lucrat la el în toţi aceşti ani.

citat din Claudia Schiffer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vis, era iubire

Singură, pe malul mării,
La iubire eu visam.
Mă pierdeam în largul zării,
Ba eram, ba nu eram.

La marginea depărtării
O nălucă mă vedeam.
Sau eram sirena mării
Şi iubitul aşteptam.

Ruptă de realitate
Alergam ca o nebună.
Când, pe neaşteptate
M-am simţit prinsă de mână.

M-am lăsat uşor pe spate,
Tu m-ai cuprins de mijloc,
Intram în realitate,
Doi într-unul, la un loc.

Iubirea era cu noi,
Dragostea ne-învăluia,
Stele se uitau la noi,
De sus luna ne privea.

Era vis, era iubire,
Era tot ce mi-am dorit.
Nu era doar amăgire.
Era visul împlinit.

poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine îţi închizi uşa pe dinafară, decât să ţi-o deschidă altul pe dinăuntru.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack: Rose, cu tine viaţa nu-i de ici, de colo. Bine, pe dinafară, eşti o fetiţă rasfăţată, dar în realitate eşti cea mai surprinzătoare, uluitoare, minunată femeie din câte am cunoscut eu...
Rose: Jack, eu...
Jack: Nu, lasă-mă să termin. Eşti uimi...- nu sunt tâmpit, ştiu cum decurge totul. Am doar 10 dolari în buzunare, nu am ce să îţi ofer şi ştiu acest lucru. Înţeleg. Dar sunt deja implicat. Dacă tu sari, o fac şi eu, îţi aminteşti? Nu pot să plec fără să ştiu că îţi va fi bine... Este tot ce vreau.
Rose: Ei bine, sunt bine... voi fi bine... serios.
Jack: Serios? Nu cred. Te-au închis, Rose. Şi vei muri dacă nu scapi. Poate nu acum, pentru că eşti puternică, dar... mai devreme sau mai târziu, acel foc care mă atrage la tine, Rose... acel foc va izbucni.
Rose: Nu este menirea ta să mă salvezi, Jack.
Jack: Ai dreptate... tu însăţi eşti singura care o poate face.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vis

Era în alb şi negru visul meu
Şi căutam, adânc în el, culoarea...
De ce? - nu ştiu, dar căutam mereu
Şi derulam, din când în când, visarea.

Mergând spre înapoi, dădeam de ea
Şi o luam cu mine, mai aproape,
Dar dispărea. Cred că era ceva
Cu visul ce mi se zbătea sub pleoape.

Ce să fi fost? O căutam, din nou,
Spre înainte, poate voi găsi-o...
Şi o găseam ascunsă-ntr-un ecou
A ce a fost. Iar, în prezent... adio!

Am derulat o noapte. Ce mai vis!
Alb-negru? Cine mi l-o fi trimis?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce întotdeauna a fost acolo

În bezna râului şi-a pădurii
nu puteai fi sigur decât de ceea ce vedeai –
şi chiar în nopţile cu lună nu puteai vedea prea mult.
Când făceai un zgomot – scufundarea unei vâsle în apă –
te auzeai pe tine ca şi cum ai fi fost altcineva.

Râul şi pădurea erau nişte prezenţe,
mult mai puternice decât tine.
Te simţeai nesigur, un intrus...

Simţeai cum pământul te trage înapoi spre ceva familiar,
ceva pe care tu îl cunoscuseşi cândva şi pe care l-ai uitat
sau ignorat, dar care fusese întotdeauna acolo.

Simţeai cum pământul te trage înapoi spre ceea ce era acolo
acum o sută de ani, spre ceea ce întotdeauna a fost acolo.

poezie de V.S. Naipaul din Un cot de râu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii sclavi sunt sclavi pentru că aleg ei să fie sclavi.

citat clasic din Simone de Beauvoir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groaza pe care am întâlnit-o la albii din Haiti se poate explica printr-un fel de răzbunare a foştilor sclavi: asupriţi timp de generaţii, aceştia şi-au folosit puterile oculte pentru a-i înfricoşa pe foştii lor tirani. Teama care domnea pe toate plantaţiile din Haiti era adânc întipărită în suflete: era groaza în faţa puterii magice a Africii, care tulbura somnul stăpânilor de sclavi.

citat clasic din Alfred Metraux (1959)
Adăugat de Voodoo Queen
Comentează! | Votează! | Copiază!