ursa

Poetul dintr-o gară

Poetul moare într-o gară
De dragul unei depărtări
E drumul lung şi-i seară
Şi din privirea ta culeg un răsărit de păsări
Era să mor, dar pavăză iubirii
Din ochii tăi m-ndepărtat de frig
Şi ninge-n codru,
Paştele iubirii cu florile caisului pribeag.

Mă duc departe şi te tot aproprii
Ca Steaua Carului din Ursa Mare
Stropii de ploaie curg pe cer, utopic
Ca primăvara ce pluteste-n aer.
P. S. Puteai să nu mă mai vezi.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN UNIVERS...

Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Şi prin telescopul Hubble... ca şi cum aş fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...

Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Şi-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar şi Galaxia Morţii... de care îmi era frică

M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Şi pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca şi Calea Laptelui, am făcut un gest banal

Mi-am pus degetul pe-o tâmplă şi aşa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Şi l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A ştiut că o să facă o spirală ca de lapte

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boemă (fantezie)

Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate
Şi chiar paltonul îmi părea că-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muză, şi-ţi eram vasal:
Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!

Nădragii mei aveau o gaură cam mare,
Dar înşiram la rime, cufundat în vis.
Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,
Iar stelele-mi foşneau pe cer, încântătoare.

Le ascultam, pe margine de drum şezând,
În serile acelea de septemvre, când
Simţeam pe frunte roua – vin ameţitor,

Şi când, rimând prin întunericul fantastic,
Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,
Proptindu-mi inima cu un picior!

poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul bradului

Subt Ursa Mare, surpat de bureţi,
neatins de om, neajuns de ereţi,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuieşte mereu.

Lichene şi buhe şi viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinţi prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-1 loveşte în creştet fulgerul alb.

Stă între zodii şi ţară un brad.
Sărutate de fulger - crengile ard.
Dar, iată, se scutură numai de scrum,
şi flamura-i nouă şi fără de-ajun!

Mistreţul poveştilor iară şi iar
încearcă de scoarţă prăsele de var.
Şi făr' de-asfinţit în imperiul meu
tânărul brad străjuieşte mereu.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Aş încerca din nou, a mia oară,
Să aflu la întrebări răspuns.
Adesea cerul serii mă-nfioară,
Parcă e un zid de nepătruns.

Mă uit năuc, tânjind spre stele,
Pe veranda casei nu am stare,
Undeva, acolo, sunt visele mele,
Între Almaach şi Ursa Mare.

De mii de ani misterios şi rece,
Eşti o enigmă greu de descifrat
Într-o clipită viaţa-mi trece, tu
Şirag de perle ca un împărat!

Prea filozofic de îmi este felul,
Infinitule, o să-mi rămâi dator!
Nu voi dezlega în veci misterul
Şi mă voi stinge tot neştiutor!

poezie de Alex Dospian (ianuarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis abstract

cu romantismul meau aripi vreau să prind
să zbor netulburată prin orizont perfect
o stea din Ursa Mare s-ating să o cuprind
cu lumini să mă organizeze în noul proiect

minunile pădurii le cântă ciocârlii
şoaptele rădăcinilor mereu le-am auzit
simt dansul frunzelor... fiori portocalii
un cer de fericire îmi este hărăzit

ard întunecimea în sufleteasca vatră
cuvintele să lumineze ca jocul de făclii
izvoare blânde scaldă tăcerea de piatră
ridic spre cer poeme cu albe temelii

deschid poarta să intre lumina măiastră
urmată îndeaproape de vise herghelii

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două ore

Pân-la patru, două
Noaptea e adâncă
Oasele, de rouă
Se frăgezesc încă

Pură ca o boare
Te visez iubito
Ca pe-o carte care
Încă n-am citit-o

Muza mea, fragila
De care mă tem
Lacrimă pupila
Jocul în tandem

E un joc aparte
Cine să-l dezlege:
Cu viaţă şi moarte
Enigmă de rege!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram doar noi

Pleca vaporul meu din port
Spre zări, în depărtare,
Avea cu el doar un suport:
Speranţa mea cea mare.

Şi-n val talazuri zdrumeca
Alb-verde-n limpezime,
Şi nici săgeţi de ceas n-avea,
Era doar El cu mine.

În urmă nu ne mai păsa
De apa-n fremătare,
El tot albastrul cucerea,
Ne dezmierda un soare.

Scântei din ploi de încerca
Prin fulgere s-apară,
El tot mai mult înainta...
Eram doar Noi pe mare!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acteon

Se-nstrună curcubeul - arc ud de plaoie - peste
Jilave râpi albastre cu nourii jivine:
Îl prind cu muşchi elastici şi cu vânjoase vine,
Din tolbele luminii smulg lung săgeţi celeste,

Cutezăor ţintind spre slavă-n văgăuni
Pe unde doarme ziua, la umbră, Ursa Mare:
În parcul înserării, cometelor-păuni
Le voi abate zborul spre altă constelare,

Să scapere din zaua splendídului penaj
Împrăştiaţi luceferi în jerbe fără număr:
Apoi, zvârlindu-mi blana ursoaicei peste umăr,

A arcului centură trecând după grumaji,
Şi plin de colb de astre - deci, pulberi ce scânteie -
Să-mi spăl sudoarea frunţii în undele lactee.

poezie celebră de Romulus Vulpescu (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-una din primele seri ale lunei mai, pe la orele 9, veţi găsi Carul Mare aproape deasupra capului. Cu ajutorul stelelor ei, vom găsi una dintre cele mai frumoase constelaţii ale cerului primăverii: Leul. Duceţi o linie închipuită prin roatele din urmă ale Carului Mare (Ursa Mare) drept spre sud şi veţi da de o stea strălucitoare foarte albă, un adevărat diamant al cerului, Regulus, sau α din Leul. Dacă priviţi spre Regulus cu un binoclu, veţi găsi în apropierea lui o steluţă. Regulus e un soare enorm, de la care lumina ne ajunge în 35 de ani.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!